Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol, pronunțarea în cauză privind recursul declarat de recurentul G împotriva sentinței civile nr.1730/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași intimat fiind Casa Județeană de Pensii I,
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul de registratură recurentul, prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, la solicitarea apărătorului recurentului de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, formulat contestație împotriva deciziei nr. 24090/R/12.06.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Contestatorul arătat că prin decizia menționată intimata respins cererea sa de acordare pensiei pentru limită de vârstă, ignorând cu rea credință adeverința nr. 4761/03.04.2009 emisă de E-- Distribuție SA, societate deținătoare documentelor ce fac dovada funcției, locurilor de muncă și vechimii în muncă, ca urmare reorganizărilor și comasărilor prin care trecut fosta Întreprindere de Rețele Electrice ().
A apreciat că E-- Distribuție B emis adeverința menționată în calitate de "de alți deținători de arhive" cu respectarea prevederilor art. 160 pct.7 din Legea 19/2000 așa cum a fost introdus prin Legea 44/2006.
În motivarea deciziei menționate, Casa Județeană de Pensii I, prin adresa nr. 24.090/11.06.2009 dă dovadă de incoerență juridică când analizează regimul juridic aplicabil încadrării locurilor de muncă în grupa I- de muncă, emiterea adeverințelor care atestă perioadele de timp în care activitatea desfășurată se încadrează în grupa I- de muncă conform Ordinului 590/2008; se mai susține că intimata analizează într-o manieră proprie puterea lucrului judecat (art. 166 Cod procedură civilă) și conchide că Decizia nr. 855/2008 Curții de Apel Iași nu- este opozabilă, dar omite valoarea probantă adeverinței nr. 4761/25.03.2009 emisă de E-- Distribuție B, prin care se specifică că pentru perioadele înscrise în adeverință fost încadrat în grupa I - de muncă, în procent de 100% în baza deciziei 855/2008 Curții de Apel Iași, dată în aplicarea prevederilor Ordinului 50/1990.
A mai arătat contestatorul că are o vechime în muncă de 40 de ani și 4 luni de zile și vechime de 13 ani (pentru cei 26 ani lucrați în locuri de muncă încadrate în grupa I-de muncă), deci un stagiu aferent grupei de muncă de 13 ani, iar în decizia contestată s- reținut că nu beneficiază de acest stagiu și astfel nu se poate reține că are vârsta necesară pentru fi pensionat pentru vârsta standard de pensionare (total vechime în muncă) 40 ani și 4 luni de zile + 13 ani - pentru procentul de 100% acordat grupei I, total 53 ani și 4 luni.
Casa Județeană de Pensii depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată. A susținut că, în fapt, din verificarea documentelor din dosarul administrativ al contestatorului, rezultă un stagiu total de cotizare realizat de 40 ani, 4 luni și 20 zile din care: 39 ani, 1 lună și 1 zi în condiții normale de muncă și 1 an 3 luni și 11 luni stagiu asimilat.
Având în vedere că contestatorul nu dovedit cu acte valabile, cerute de legislația de asigurări sociale, faptul că desfășurat activitate în grupa I de muncă, vârsta standard de pensie contestatorului este de 65 de ani iar stagiul complet de cotizare este de 35 de ani.
A învederat instanței că contestatorul are vârsta de 59 de ani și un stagiu total de cotizare de 40 ani, 4 luni și 20 zile, pentru care ar putea beneficia de pensie anticipată parțială la vârsta de 60 de ani.
recunoscute în sistemul public de pensii, ca fiind realizate în grupe superioare de muncă, sunt guvernate de legislația din sistemul public, respectiv Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (emitent: Ministerul Muncii și sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Națională pentru Protecția publicat în Monitorul Oficial din 20 martie 1990).
A mai arătat intimata că contestatorul nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în sistemul public, deoarece încadrarea în grupa superioară de muncă, realizată prin adeverința nr. 476/03.04.2009 eliberată de E-- M Distribuție B și adeverința 174/20.12.2005 emisă de M, este greșită.
Astfel, o parte din perioada în care reclamantul lucrat în grupă de muncă este anterioară intrării în vigoare Legii nr. 19/2000, 15.07.1968 - 01.04.2001 și 01.04.2001 - 31.12.2008.
Referitor la recunoașterea încadrării în grupa de muncă, în vederea stabilirii drepturilor de pensie, care fost realizată de către - Distribuție, în urma deciziei nr. 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași, a susținut intimata că prin această decizie s- admis acțiunea reclamanților, obligând pârâta să acorde reclamanților grupa de muncă corespunzător perioadelor lucrate; prin urmare, această unitate ar fi trebuit să emită adeverința de încadrare în grupa de muncă și nu - Distribuție, care nu fost parte în proces și căreia nu îi este opozabilă decizia instanței.
- nu are temei legal să acorde grupa de muncă în prezent, deoarece Ordinul nr. 50/1990 nu mai este în vigoare, iar OUG 100/2008 și Ordinul 590/2008 reglementează metodologia de întocmire documentației prin care se poate dovedi în prezent stagiul de cotizare realizat în grupe superioare de muncă, și numai în baza informațiilor care se regăsesc în arhiva unității, din care se pot extrage date cu privire la stabilirea locurilor de muncă care s-au încadrat la momentul respectiv - sub imperiul activității Ordinului 50/1990.
- nu are, de asemenea, obligația de emite adeverință de încadrare în grupă de muncă în aplicarea hotărârii judecătorești, deoarece nu fost parte în procesul derulat între sus-numit și
Decizia nr. 855/18.12.2008 a Curții de Apel Iași nu este opozabilă nici Casei Județene de Pensii I, deci nu poate să primească adeverința nr. 1096/16.02.2009 emisă de către - M ca act valabil pentru dovada grupei de muncă, fără temei legal.
A mai considerat intimata că se încalcă principiul contributivității consacrat în Legea nr. 19/2000, deoarece B nu plătit contribuția la bugetul de asigurări sociale aferentă grupei de muncă, așa cum fost diferențiată prin Legea nr. 49/1992, ale căror dispoziții s-au aplicat de la data de 1 aprilie 1992. În speța de față, nu s- plătit contribuția de asigurări sociale pentru contestator, pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2001, în care ar fi trebuit să se contribuie cu câte 35% lunar la venitul brut realizat, deci nu se justifică și nu este echitabil ca sus-numitul să primească contraprestații de asigurări sociale aferente grupei I de muncă fără să fi contribuit la bugetul de stat, mai ales că OUG 100/2008 și Legea 218/2008 acordă punctaj suplimentar la pensie pentru grupe de muncă, ceea ce mărește discrepanța dintre prestațiile de asigurări sociale aferente condițiilor normale de lucru plătite pentru solicitantul pensiei și contraprestațiile oferite de legislația de asigurări sociale în vigoare.
De asemenea Casa Județeană de Pensii I solicitat să aibă în vedere că unitatea angajatoare nu achitat contribuția la asigurări sociale aferentă condițiilor speciale de muncă nici pentru perioada de după 01.04.2001 și până la 31.12.2008, deoarece în adeverința 24827/10.04.2009 scrie clar că lucrat în condiții normale de muncă atât timp cât numărul de zile este trecut în coloana "Număr zile - lucrate în condiții- normale".
Dacă unitatea angajatoare ar fi plătit pentru condiții speciale de muncă, atunci ar fi trecut numărul de zile lucrate în coloana " "Număr zile - lucrate în condiții speciale".
Casa Județeană de Pensii Iac onsiderat că, deși instanța considerat rezolvat litigiul de muncă, raportul de drept al asigurărilor sociale nu se poate naște decât dacă există temeiuri de fapt și de drept și numai după plata contribuției de asigurări sociale în cotele aferente grupei I de muncă pentru perioada în care instanța obligat angajatorul să emită adeverința.
Deci contestatorul poate beneficia de contraprestații de asigurări sociale dacă dovedește că s- achitat aferent grupe de muncă pentru perioada 01.04.1992 - 31.12.2008.
Ori, în carnetul de muncă nu există înscrisă grupa de muncă, deci este clar că nu s- achitat până la 01.04.2001.
Mai mult, nici pentru perioada 01.04.2001 - 31.12.2008 nu s-a achitat aferent condițiilor speciale de muncă, așa cum rezultă din adeverințele 24827/10.04.2009 și 3969/14.04.2009 (filele 29 - 31 din documentar), în care se certifică că s- achitat contribuția pentru zile lucrate în condiții normale de muncă.
În concluzie, solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1730/04.11.2009, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, Gac ontestat decizia nr. 24090/R/12.06.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii I, deoarece nu s-ar fi luat în considerare adeverința nr. 4761/03.04.2009 emisă de SC E-- M SA.
Prin decizia civilă nr.855/18.12.2008 a Curții de Apel Iași, fosta SC SA, a cărei succesoare în drepturi este SC E-- M Distribuție SA, a fost obligată să acorde unor foști salariați grupa de muncă, obligație căreia s-a conformat, emițând adeverința nr.4761/2009.
Apărările intimatei referitoare la faptul că această adeverință nu-i este opozabilă întrucât nu a fost parte în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr.855/18.12.2009 a Curții de Apel Iași sunt neîntemeiate, ea fiind obligată să ia în considerare adeverințele legal emise.
În speță, însă, în adeverința nr. 4761/03.04.2009 emisă de SC E-- M SA s-a menționat doar faptul că în anumite perioade de timp contestatorul Gaa vut funcția de electrician și a fost încadrat în grupa I de muncă, dar nu se face nici o mențiune cu privire la faptul că s-ar fi plătit contribuțiile aferente către bugetul de stat. Cu privire la acest aspect, Casa Județeană de Pensii I solicitat să se consemneze că unitatea angajatoare nu achitat contribuția la asigurări sociale aferentă condițiilor speciale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări sociale de către stat, funcționează având ca principii de bază, printre altele, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale acordându-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Or, în speță, contestatorul nu a făcut dovada plății contribuțiilor, astfel încât la calcularea drepturilor de pensie nu s-au putut lua în perioadele menționate în adeverința anterior menționată.
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada că aceste sume obținute aferente gradului I de muncă au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, precum și dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. a și art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, s-a reținut de către instanță că acestea nu pot fi incluse în calculul punctajului pensiei, o soluție contrară determinând încălcarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins contestația formulată de
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, contestatorul susține că, prin decizia civilă nr. 855/18.12.2008, Curtea de Apel Iașii -a recunoscut grupa I de muncă pentru perioadele cuprinse între 1969-2001, ținând cont de condițiile speciale în care și-a desfășurat activitatea.
Ca atare, fiindu-i recunoscută grupa I de muncă printr-o sentință judecătorească, consideră că beneficiază atât de reducerea vârstei de pensionare, cât și de majorarea punctului de pensie, potrivit art. 78 ind.2 și 167 ind.1 din Legea 19/2000, astfel încât decizia nr. 24090/R/02.06.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii I este netemeinică și nelegală.
În ceea ce privește plata contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale, consideră recurentul că, din coroborarea dispozițiilor art. 5 alin.1 pct. I, art. 21 alin.1-3 și art.22 alin.1 din Legea 19/2000, rezultă că plata contribuțiilor datorate de salariați și a celor datorate de angajatori pentru salariați către bugetul asigurărilor sociale de stat este făcută de către angajator, salariatul nefăcând personal aceste plăți. Mai mult, și legislația anterioară Legii 19/2000 prevedea în mod expres că plata contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale se face de către angajatori (art.3 Decretul 389/1974).
De altfel, mai susține recurentul, și practica Curții de Apel Iașia statuat că salariatul nu poate avea calitate procesuală activă într-un eventual litigiu în care să solicite obligarea angajatorului la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale, această obligație revenind ANAF, potrivit art. 32 alin.1 și 33 alin.1 din Codul d e procedură fiscală (decizia civilă nr. 929/09.10.2009 a Curții de Apel Iași ).
Ca atare, consideră că nu-i poate fi imputabilă neplata de către angajator a contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale și nici pasivitatea instituțiilor statului, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Mai susține contestatorul că neluarea în considerare de către intimată a drepturilor recunoscute prin decizia nr. 855 Curții de Apel Iași echivalează cu lipsirea de efecte juridice a unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile și încălcarea drepturilor consfințite de aceasta. Solicită a se avea în vedere art.6 din CEDO și practica Curții europene a drepturilor omului.
În consecință, solicită admiterea recursului și a contestației, în sensul anulării deciziei contestate și obligării intimatei la emiterea deciziei de pensionare și acordarea pensiei, ținând cont atât de reducerea vârstei de pensionare, cât și de majorarea punctului de pensie în baza grupei I de muncă.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct.7, 9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat doar pentru motivul prevăzut de disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Astfel, se reține că, într-adevăr hotărârea pronunțată de prima instanță cuprinde motive străine de natura pricinii.
În doctrină și jurisprudență s-a stabilit însă că instanța de recurs, atunci când constată că motivarea primei instanțe este necorespunzătoare, contradictorie, se va opri la soluția respingerii recursului, dacă soluția încorporată în dispozitivul hotărârii este legală. În acest caz, instanța va menține hotărârea atacată dar va proceda la substituirea motivării, respectiv la eliminarea dispozițiilor străine de natura pricinii.
Curtea reține că, în speță, soluția încorporată în dispozitivul hotărârii primei instanțe este legală, astfel încât se va menține sentința atacată și se va proceda la substituirea motivării, după cum urmează:
Prin decizia civilă nr. 855/18.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, pârâta Baf ost obligatăsă acordereclamanților grupa I de muncă, corespunzător perioadelor lucrate, respectiv 18.03.1969-15.10.1970, 25.02.1972-05.01.1984, 22.11.1985-01.02.1988 și 22.10.1990-01.04.2001 în ceea ce-l privește pe.
Adeverința nr. 4761/03.04.2009 emisă de E-- M Distribuție B atestă că Gaf ost angajat cu contract individual de muncă la, I, I, - Suc. Distribuție în perioadele 18.03.1969-15.10.1970, 25.02.1972-05.01.1984, 22.11.1985-01.02.1988 și 22.10.1990-01.04.2001, având funcția de electrician, perioade în care a fost încadrat în grupa I de muncă, conform nominalizării făcute prin decizia civilă nr. 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași, pronunțată cu luarea în considerare a prevederilor Ordinului 50/1990. Se mai menționează în adeverință că temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă decizia civilă nr. 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași.
La eliberarea adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000, se au în vedere prevederile Ordinului 590/2008.
Există o distincție între obligația de elibera, în baza documentelor cu valoare practică preluate de la fostul angajator, o adeverință prin care se atestă faptul că, în anumite perioade, salariații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa de muncă și obligația de încadra efectiv locurile de muncă ale foștilor salariați ai SC SA în grupa de muncă, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași.
Emiterea unei adeverințe prin care se atestă că anterior datei de 01.04.2001 salariații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa de muncă este operațiune subsecventă acordării grupei de muncă.
Ori, prin decizia civilă nr. 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași nu s-a acordat contestatorului-recurent grupa I de muncă, ci a fost obligată să acorde acestuia grupa I de muncă.
Decizia 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași este opozabilă doar pârâtei SC SA și foștilor sau actualilor salariați ai acesteia care au calitatea de reclamanți sau intervenienți în proces.
Pe cale de consecință, cât timp nu pune în executare Decizia 855/18.12.2008 Curții de Apel Iași, adică nu acordă reclamanților grupa de muncă, nu există temei legal ca recurentul să beneficieze de prestații de asigurări sociale și drepturi aferente grupei de muncă.
Principiul contributivității prevăzut de art. 2 lit.e din Legea 19/2000, reținut de prima instanță ca temei al respingerii contestației, nu este aplicabil în cauză, având în vedere că perioadele vizate de acordarea grupei I de muncă sunt anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul contestatorului și va menține sentința atacată, cu substituirea motivării prin aceea a prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr.1730/04.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
12.03.2010 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
