Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1861/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8565/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1861/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-contestator și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6510/22.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17476/3/AS/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator, personal, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentului-contestator care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-contestator.
Recurentul-contestator, personal, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză contabilă. Critică hotărârea Tribunalului pe aspectul că nu i s-a admis proba cu expertiza contabilă.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-intimată.
Recurentul-contestator solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,contestată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.17476/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea deciziei nr.71165/14.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4, în baza OUG nr.4/2005, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, atestate de adeverințele nr.1265/23.06.2006 emisă de SC SA, nr./16.10.2007 emisă de Ministerul Apărării - UM 02405 Pitești și nr.17/669/06.06.2006 emisă de SC SA.
Prin sentința civilă nr.6510/22.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, a anulat decizia nr.71165/14.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 și a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită contestatorului, retroactiv, începând cu data de 01.03.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr.1265/23.06.2006 emisă de SC SA și nr./16.10.2007 emisă de Ministerul Apărării - UM 02405 Pitești; a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată; a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin decizia nr.71165/14.03.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4, în baza OUG nr.4/2005, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000. Din buletinul de calcul atașat deciziei a rezultat că intimata nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, atestate de adeverințele nr.1265/23.06.2006 emisă de SC SA și nr./16.10.2007 emisă de Ministerul Apărării - UM 02405 Pitești depuse la dosar.
S-a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuiau luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie. Astfel, retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a observat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, au fost precizate și dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". În aceeași anexă, la punctul VI, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat de către tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație corespunzătoare din partea statului pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În ceea ce privește veniturile atestate de adeverința nr.17/669/06.06.2006 emisă de SC SA, tribunalul a constatat că au fost luate în considerare, suma aferentă perioadei 09.10.1950-01.03.1952 fiind denominată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 28.11.2008 intimata Casa de Pensii a Municipiului B și la data de 26.11.2008 contestatorul, ambele recursuri fiind înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.12.2008, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041 Cod pr.civilă, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii contestatorului ca neîntemeiată.
Arată recurenta-intimată că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatei-contestatore cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat, respectiv Legea nr.19/2000.
În esență, recurenta-intimată susține că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Legea prevede și faptul că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Spre deosebire de acestea, sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta-intimată, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta-intimată, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, orice interpretări extinctive contravenind legii. De altfel, OUG nr.4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin decizia nr.736/2006 și-a exprimat poziția cu privire la dispozițiile de la pct.VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Prin motivele de recurs formulate de contestatorul, se invocă dispozițiile art.3041Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, pentru cazul în care procesul va fi rejudecat pe fond, se solicită admiterea cererii de obligare a intimatei să ia în calcul la stabilirea punctajului de pensie salariile corecte din adeverința nr.17/669/06.06.2006 emisă de SC SA, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează recurentul-contestator că în mod greșit s-a respins cererea sa cu privire la această adeverință, ceea ce a dus la o diminuare abuzivă a cotizației sale la sistemul de asigurări și, implicit, a punctajului de pensie. Deși a solicitat efectuarea unei expertize contabile, nu s-a încuviințat, iar intimata a trecut o valoare pentru salariile obținute în perioada 1944-1965. Se evidențiază perioada 09.10.1950-01.03.1952, în care la evaluarea intimatei s-a folosit salariul de 453 lei/lună, deși în realitate acesta de 9078 lei.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Deși se invocă de către Casa de Pensii a Municipiului motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că contestatorul a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 01.12.1980, prin decizie emisă în temeiul Legii nr.3/1977. Prin urmare, a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie prevăzută de OUG nr.4/2005, proces în care are dreptul la valorificarea veniturilor obținute în acord global, precum și a sporurilor și altor venituri salariale obținute pe perioada desfășurării raporturilor de muncă.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite asiguratului, începând cu data de 01.03.2005, prin valorificarea sumelor încasate de aceasta ca urmare a salarizării în acord global în perioada 1972-1993, precum și a celorlalte sporuri.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de contestator în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă foștii angajatori în adeverințele eliberate și care fac dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
În ceea ce privește recursul declarat de contestatorul, Curtea apreciază că nu este fondat. Singura critică pe care o formulează este aceea a nevalorificării în mod corect a veniturilor salariale menționate în adeverința nr.17/06.06.2006 emisă de SC SA.
Comparând mențiunile acestei adeverințe referitoare la salariile tarifare lunare încasate de salariatul în perioada 09.10.1950-01.12.1960 cu buletinul de calcul și datele privitoare la activitatea în muncă, Curtea constată că singura perioadă pentru care nu concordă veniturile salariale cu cele valorificate de Casa de Pensii a Municipiului B este perioada 09.10.1950-01.03.1952. Pentru această perioadă, în adeverință se menționează un salariu tarifar de 9078 lei, iar în buletin a fost valorificat un venit de 453,9 lei lunar, situație considerată corectă de tribunal prin raportare la denominarea monetară care a avut loc în perioada respectivă.
Curtea constată corectă concluzia tribunalului față de dispozițiile legale în materia reformelor monetare ce au avut loc în epoca respectivă.
Astfel, conform Legii nr.287/16.08.1947 pentru reforma monetară, s-a dispus retragerea din circulație a mijloacelor de plată cu putere circulatorie până la 15.08.1947, denumite "lei vechi" și punerea în circulație a unor noi mijloace de plată, denumite "lei stabilizați". Conform art.6, raportul de preschimbare a leilor vechi în lei stabilizați a fost de 20.000 lei vechi pe 1 leu stabilizat.
La nivelul anului 1952 s-a produs o nouă reformă bănească, iar prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.147/26.01.1952 s-a dispus punerea în circulație de bani noi, model 1952, cu începere din 28.01.1952. Conform art.15, începând cu această dată salariile, pensiile, bursele, ajutorul familial de stat, precum și toate prețurile și tarifele în vigoare până la data reformei bănești se recalculează prin împărțirea sumelor respective cu coeficientul 20.
Prin urmare, pentru perioada de timp în care salariatul obținea venituri salariale la SC SA între octombrie 1950-februarie 1952, erau în vigoare aceste legi de reformă monetară, însă salariul său tarifar era înscris în lei vechi.
Pentru înlăturarea oricăror greșeli sub aspectul recalculării drepturilor de pensie cu veniturile obținute în acest interval de timp, art.161 al.4 din Legea nr.19/2000 a prevăzut că, în situația în care pentru perioade ulterioare datei de 31.08.1947 în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcție de reformele monetare.
Apare, așadar, ca fiind corect valorificat salariul obținut pentru perioada analizată de 9078 lei, în lei vechi, prin denominarea (împărțirea la 20) și obținerea unui venit în lei noi de 453,9 lei.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile recurentul-contestator și recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6510/22.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17476/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./30.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
