Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1876/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1876/R-CA
Ședința publică din 07 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatoarea, domiciliată în Franța, 9,:. - prin procurator, cu domiciliul ales România, Municipiul Curtea de A, strada - -, -5,.G,.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.863/AS din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-contestatoare -scu și intimatele Casa de Pensii a Municipiului B-Casa Județeană de Pensii a Sectorului 1, Casa Națională a Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale-Direcția de Evidență Contribuabil-Serviciul Gestiune Arhive și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale-Serviciul Internaționale.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata Casa Națională a Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 15.01.2009 contestatoarea -scu, prin procurator -scu, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Municipiului Bas ectorului 1, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Serviciul Gestiune Arhive, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Serviciul Internaționale, a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/05.12.2008 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului Ba S ectorului 1, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatei la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă începând cu anul 01.09.1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 09.02.1998 a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă pe care a depus-o la Casa Națională de Pensii și Asigurarea din Franța, care la 15.09.1998 a admis această cerere și în baza convențiilor de reciprocitate dintre Franța și România a adus la cunoștință Statului Român pensionarea și a înaintat toate actele necesare pentru aplicarea acestora.
nici un răspuns din partea Statului Român, la data de 05.04.2006 și, respectiv, 02.05.2006, s-a adresat Casei de Pensii a Municipiului B și Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din România, cu aceeași solicitare.
La data de 31.01.2008 Casa de Pensii a Municipiului B, sectorul Iar espins cererea, cu motivarea că nu s-a făcut proba stagiului de cotizare realizat, contestatoarea nedepunând actele doveditoare în original, iar ulterior, prin decizia nr. -/05.12.2008 intimata de mai sus a înscris-o pe contestatoare la pensie pentru limită de vârstă, începând cu 11.09.2006, cuantumul drepturilor de pensie cuvenite acesteia fiind fixat la 190 lei lunar.
A arătat contestatoarea că, din anul 1974 locuit împreună cu familia sa în Franța, sub statutul de refugiați politic, că în România a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Institutului, în perioada 1957-1963; că din 15 octombrie 1964 - iulie 1966 - a lucrat ca profesor de specialitate la Liceul Agricol A; din iulie 1966 - aprilie 1968 fost angajata Comitetului de Stat pentru Valorificarea Produselor Agricole din B, iar de la acea dată până la 06.01.1974 - a Consiliului Popular al municipiului B în cadrul Inspectoratului Agro--veterinar, respectiv Ulterior și-a desfășurat activitatea în Franța.
Prin decizia contestată intimata a reținut greșit stagiul de cotizare, în sensul că a apreciat că acesta este de 12 ani, 3 luni și 15 zile, deși din actele depuse rezultă că cel realizat pe teritoriului României era mai mare cu 2 ani, 3 luni, 15 zile și, pe de altă parte, potrivit Convenției bilaterale româno-franceze stagiul complet de cotizare trebuia să fie de 25 ani, însumându-se atât perioada lucrată în țară, cât și cea lucrată în Franța; de asemenea, nu a avut în vedere durata stagiului în care a lucrat în grupa a II-a de muncă și echivalările prevăzute de lege în acea perioadă. A mai susținut contestatoarea că decizia este incompletă în ceea ce privește modul de calcul al valorii punctului de pensie, nefiind transparent nici modul de calcul al sporului de vechime pe perioada martie 1970 - martie 1992.
Prin întâmpinare, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale a Direcției Evidență Contribuabili și a Serviciului Internaționale din cadrul, arătând că acestea nu au personalitate juridică și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are competența de a stabili drepturile individuale de asigurări sociale ale asiguraților și nici de a calcula, recalcula și plăti aceste drepturi, acestea fiind în atribuția caselor teritoriale de pensii.
Prin aceeași întâmpinare, a invocat excepția prescripției drepturilor cuvenite contestatoarei, arătând că acesteia nu i se pot acorda drepturile de pensie începând cu anul 1998 întrucât nu se respectă termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.863/AS din 8 mai 2009, respins contestația formulată de contestatoarea -scu.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de este neîntemeiată, întrucât această intimată este organismul de legătură între România și Franța în aplicarea dispozițiilor art.23 al Convenției dintre România și Franța din 16.12.1976 privind asigurările sociale, cererea de pensionare depunându-se prin intermediul acestei instituții.
De asemenea, și excepția prescripției dreptului la acțiune a fost privită ca neîntemeiată, întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt în cauză. Așa cum rezultă din adresa nr.2020/12.03.2008, contestatoarea a depus în 09.02.1998 cerere de pensionare pentru limită de vârstă la instituția de asigurare din Franța, aceasta a admis cererea, acordându-i drepturile în conformitate cu dispozițiile Convenției dintre Guvernul România și Guvernul Franceze privind asigurările sociale semnată la, la 16.12.1976, aplicabilă până la 31.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art.23, 25 din această convenție, autoritățile competente dintre Franța și România aveau obligația de a-și comunica direct toate informațiile referitoare la măsurile luate pe plan intern pentru aplicarea prezentei convenții și a înțelegerilor convenite pentru aplicarea sa, iar potrivit art.26 autoritățile competente și instituțiile de asigurări sociale ale celor două părți contractante își vor da concursul pentru aplicarea atât a prezentei convenții, cât și a legislației de asigurări sociale a celuilalt stat.
În consecință, a reținut tribunalul, contestatoarea a introdus cererea în termenul de prescripție în Franța, care avea obligația de a înainta actele necesare României.
Instanța a dispus, din oficiu, proba cu relații de la. și Casa Județeană de Pensii - sectorul 1, în sensul de a comunica cererea de pensionare depusă de contestatoare și actele atașate acesteia. Instanța a emis adrese în acest sens la două termene consecutive. La al treilea termen contestatoarea, prin procurator, s-a opus administrării acestei probe, astfel că instanța nu a mai revenit cu adresă la intimată.
S-a constatat că la dosar se află doar decizia de pensionare contestată și o adresă emisă de de înaintare către Casa de Pensii a Municipiului B -Casa Locală de Pensii, sector 1 dosarului depus de contestatoare în România, la acest organism de legătură, dosar înregistrat sub nr. 5992/05.04.2006 și o serie de documente în limba franceză depuse de către contestatoare. Procuratorul acesteia a refuzat să le depună traduse în limba română, menționând că judecătorii obțin venituri suficiente pentru a le traduce.
Pentru a putea soluționa contestația ce face obiectul prezentului dosar, instanța trebuia să verifice dacă la dosarul de pensionare înregistrat sub nr. 5992/05.04.2006 se aflau atașate și cererea și documentele aferente depuse în Franța în anul 1998, de asemenea să analizeze cererea soluționată prin decizia contestată și actele atestând stagiul de cotizare al contestatoarei și grupa de muncă în care a lucrat aceasta.
Contestatoarea s-a opus categoric administrării probei cu relații și nici nu a depus actele de mai sus, pretextând că acestea se află depuse într-un alt dosar și că instanța are posibilitatea să-l studieze. Nu a cerut însă, atașarea acestuia, susținând că solicită judecarea pe fond a cauzei.
În acest context, instanța a apreciat că în virtutea rolului său activ stabilit de dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, nu se poate substitui în poziția procesuală a contestatoarei și în apărarea intereselor acesteia, neputând încălca principiul disponibilității părților în procesul civil prevăzut de art.129 alin.6 Cod procedură civilă și, în baza art.87 din Legea nr.19/2000, a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea -scu, prin procurator -scu, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.4, 7 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând art.163 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, prin aceea că a soluționat pe fond contestația, deși aceiași judecători s-au pronunțat pe fond și în dosarul nr-, cu același obiect și aceeași cauză, purtat între aceleași părți.
Instanța a fost lipsită de rolul activ impus de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, prin aceea că nu a analizat contestația și actele depuse la dosar de părți, pentru stabilirea faptelor și pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Astfel, instanța trebuia să pună în vedere părților obligațiile ce le revin în condițiile legii și să oblige și Casa Județeană de Pensii a sectorului 1 să comunice actele solicitate și să îndeplinească drepturile procedurale pentru o bună desfășurare și finalizare a procesului, cu atât mai mult cu cât, recurentei i-a mai fost respinsă o contestație, ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Sentința civilă recurată este nelegală și netemeinică și pentru aceea că a fost dată cu încălcarea Convenției de Asigurare Socială semnată de România și Franța la data de 16.12.1976, a Regulamentului nr.1791/2006 din 20.11.2006 relativ la aderarea României la Uniunea Europeană, care face aplicabile, de la data de 01.01.2007, Regulamentele nr.1408/71 din 14.06.1971 și nr.574/72 din 21.03.1972, precum și a Constituției României.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri(filele 27-102).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința trimiterii cauzei în rejudecare la aceeași instanță de fond.
Astfel, potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Or, deși invocă, în contextul legal sus menționat, faptul că, în virtutea rolului său activ, nu se poate substitui în poziția procesuală a contestatoarei și în apărarea intereselor acesteia, neputând încălca principiul disponibilității părților în procesul civil, tribunalul omite a avea în vedere obligația ce îi revine potrivit aceluiași text de lege invocat, de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, cu atât mai mult cu cât, potrivit susținerilor contestatoarei, acestea se aflau depuse într-un alt dosar aflat pe rolul instanței, care, eventual, putea fi atașat din oficiu, spre studiu.
Curtea va mai avea în vedere și faptul că intrarea României în Uniunea Europeană are deja implicații și asupra sistemului judiciar român care va trebui să facă eforturi pentru a se integra la rândul său. În acest context, pentru judecătorul național, devenit primă instanță de aplicare a dreptului comunitar, este foarte importantă cunoașterea și înțelegerea rolului său de interpret și de autoritate de aplicare a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern și, prin urmare, a principiilor care guvernează procesul complex de interacționare a dreptului comunitar cu dreptul național al statului român.
Prin urmare, tribunalul trebuia să facă emersuri pentru a clarifica valoarea probatorie ori jurisprudențială a înscrisurilor în limba franceză invocate de contestatoarea recurentă, din perspectiva principiilor care guvernează raportul juridic de drept internațional privat în care este parte aceasta, precum și să stabilească, în speță, dreptul aplicabil.
Neprocedând în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care nu a soluționat fondul cauzei, astfel încât hotărârea să poată fi analizată de instanța de control judiciar și din perspectiva celorlalte motive de recurs invocate, fără aol ipsi totodată pe contestatoare de un grad de jurisdicție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de contestatoarea -scu împotriva sentinței civile nr.863/AS din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. În rejudecare, instanța va avea în vedere și celelalte critici exprimate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în Franța, 9,:. - prin procurator -scu, cu domiciliul ales în România, Municipiul Curtea de A, strada - -, -.15,.G,.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.863/AS din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A SECTORULUI 1, cu sediul în B, b-dul. - -, nr.17, sector 2, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE - DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ CONTRIBUABIL SERVICIUL GESTIUNE ARHIVE, cu sediul în B,-, sector 1 și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE - SERVICIUL INTERNAȚIONALE, cu sediul în B,-, sector 2.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
8 ex./14.12.2009
Jud. fond: /
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
