Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1922/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1922/R-CA
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.228/AS din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator și intimata Casa Județeană de Pensii A prin consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimata-chemată în garanție ASOCIAȚIA ECONOMICĂ CU PROFIL INDUSTRIAL SA.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-contestator depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei depune la dosar adeverința nr.304/02.12.2003 eliberată de SC SA și adeverința nr.51/23.06.2008 eliberată de Asociația Economică cu Profil Industrial -
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și modificarea sentinței primei instanțe, în sensul obligării intimatei la plata drepturilor restante pentru perioada 2004-2008, în cuantum de 1.870 lei. Se arată că, nu a contestat decizia din anul 2004 pentru că nu a avut cunoștință de modul de calcul al pensiei și nu și-a dat seama dacă sporurile au fost incluse în pensie. Intimata trebuia să-i comunice fișele de calcul al pensiei pentru a-și putea da seama de greșeala făcută.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că în anul 2004, la data emiterii deciziei, sporurile solicitate de contestator nu erau conforme cu Legea nr.19/2000 și abia în anul 2008 s-a procedat la recalcularea pensiei contestatorului, în baza adeverinței nr.51/23.06.2008 emisă de SC SA, în care s-a menționat corespunzător temeiul de drept în baza căruia s-a acordat sporul de conducere contestatorului. Cu privire la buletinul de calcul al pensiei care stă la baza emiterii deciziei, precizează că acesta se comunică părții interesate numai la cerere.
CURTEA:
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 28.08.2008 contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii A solicitând obligarea acesteia la plata diferenței de pensie de 1.870 lei, pentru perioada martie 2004-iunie 2008, precum și la plata sumei de 7.800 lei, reprezentând daune morale.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că beneficiază de pensie anticipată conform deciziei nr.1--/29.03.2004, iar la data de 24.06.2008 a observat că pârâta nu i-a luat în calcul două adeverințe, respectiv adeverința nr.304/2.12.2003 și nr.31/5.12.2003, documentele eliberate de fostele locuri de muncă ale contestatorului, în care erau consemnate sporuri de vechime și indemnizațiile de conducere aferente perioadelor lucrate, iar potrivit art.78 din Legea nr.19/2000, astfel de venituri trebuiau luate în calcul la stabilirea puncta ului de pensionare.
Întrucât nu i-au fost luate în calcul aceste adeverințe, contestatorul a fost prejudiciat cu suma de 1.780 de lei, drepturi de pensie necalculate pe o perioadă de 52 de luni în urmă (52 luni x 34 lei).
Contestatorul a precizat că la data de 24.06.2008 s-a adresat în scris intimatei pentru a i se lua în calcul și cele două adeverințe de venituri, emițându-se de către intimată o nouă decizie, ocazie cu care i s-a modificat punctajul de pensie de la 1.87470 la 1.94374. În raport de noua situație, i s-a stabilit o pensie mai mare cu 34 de lei lunar, însă ceste drepturi au fost acordate începând cu 1.07.2008.
La data de 7.10.2008 contestatorul a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată, însă a revenit asupra acesteia la termenul din 13.11.2008.
Intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că prin decizia nr.-/29.0 3.2004, contestatorul a fost înscris la pensie anticipata parțială, conform Legii nr.19/2000, începând cu data de 1.03.2004.
La stabilirea drepturilor de pensie contestatorul avea vârsta de 58 ani și 8 luni și un stagiu de cotizare de 37 ani, 3 luni și 29 zile.
Prin această decizie s-a stabilit contestatorului un punctaj mediu anual de 1.87470 puncte. Cuantumul pensiei a fost diminuat, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu 0,25% pentru fiecare lună de anticipare, respectiv cu 14,25% pentru cele 57 luni de anticipare. La determinarea drepturilor de pensie nu s-au avut în vedere sporul de conducere acordat în baza Legii nr.57/1977 din adeverința nr.304/2.12.2003 a Universul, motivat de faptul că acest act normativ nu a conținut dispoziții referitoare la drepturile salariale, și nici sporul de conducere din adeverința nr.3/5.12.2003 a, datorită faptului că în conținutul acesteia nu s-a menționat temeiul legal în baza căruia a fost acordat acest spor.
Decizia nr.-/29.03.2004 a rămas definitivă conform art.88 din Legea nr.19/2000.
Ulterior, prin cererea înregistrata la intimată sub nr.45760/24.06.2008, contestatorul a solicitat valorificarea sporului de conducere din cele două adeverințe arătate mai sus (nr.304/2.12.2003 a Universul și nr.3/5.12.2003 a ), motivat de faptul că a obținut de la unitatea angajatoare adeverința nr.51/23.06.2008, din conținutul căreia rezultă că temeiul legal al acordării acestui spor a fost Legea nr.57/1974. În susținerea cererii sale, contestatorul a anexat adeverința nr.51/23.06.2008 Universul.
Față de cererea și adeverința depuse de acesta, având în vedere și dispozițiile art.169 din Legea nr.19/2000, intimata a procedat la emiterea deciziei nr.-/29.07.2008, drepturile de pensie anticipată parțială, recalculate prin adăugarea sporului de conducere, fiind acordate începând cu data de 1.07.2008, conform art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de acordare a drepturilor de pensie stabilite prin decizia contestată, începând cu data înscrierii la pensie (1.03.2004), s-a apreciat că este nefondată pentru următoarele motive:
- la emiterea deciziei de înscriere la pensie anticipata parțiala (29.03.2004), la dosarul de pensie nu au existat documente legale care să indice corect temeiul legal în baza căruia contestatorul a beneficiat de sporul de conducere;
- acest spor de conducere nu a fost înregistrat în carnetul de muncă al acestuia;
- decizia de înscriere la pensie anticipata parțială nr.-/29.03.2004 a rămas definitivă, conform art.88 din Legea nr.19/2000;
- solicitarea de acordare de drepturi, începând cu data de 1.03.2004, se situează în afara termenului de prescripție extinctivă, prevăzut de Decretul nr.167/1958,
- recalcularea s-a efectuat in baza adeverinței nr.51/23.06.2008 a Asociației Economice cu Profil Industrial și a cererii nr.45760/24.06.2008.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale în cuantum de 7.800 lei se solicită respingerea acestui capăt de cerere, motivate de faptul că intimata nu a produs contestatorului nici un prejudiciu, drepturile de pensie au fost stabilite și recalculate în funcție de documentele prezentate de acesta, răspunderea pentru eliberarea de documente neconforme cu legea, aparținând unității angajatoare și nu intimatei.
Odată cu întâmpinarea formulată în cauză, intimata a depus la dosarul cauzei și o cerere de chemare în garanție a Asociației Economice cu Profil Industrial (reorganizată ca Universul ), solicitând, în cazul admiterii contestației, să fie obligată chemata în garanție la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
La data de 8.12.2008, contestatorul a depus la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, răspuns în care a precizat că solicită diferența de pensie dintre cele două decizii, renunțând la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 7.800 lei. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Întrucât contestatorul nu a înțeles să achite onorariul provizoriu pentru expert ce i-a fost stabilit în sarcină de către instanță, la termenul din data de 5.02.2009 instanța l-a decăzut pe contestator din această probă.
Prin sentința civilă nr.228/AS/5 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins acțiunea formulată de contestator, reținând următoarele:
Prin decizia nr.-/29.0 3.2004 (fila 6), contestatorul a fost înscris la pensie anticipata parțială, conform Legii nr.19/2000, începând cu data de 1.03.2004.
La stabilirea drepturilor de pensie contestatorul avea vârsta de 58 ani și 8 luni și un stagiu de cotizare de 37 ani, 3 luni și 29 zile.
Prin această decizie s-a stabilit contestatorului un punctaj mediu anual de 1.87470 puncte. Cuantumul pensiei a fost diminuat, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.19/2000, cu 0,25% pentru fiecare lună de anticipare, respectiv cu 14,25% pentru cele 57 luni de anticipare.
La determinarea drepturilor de pensie nu s-au avut în vedere sporul de conducere din adeverința nr.304/2.12.2003 (fila 33) a Universul, motivat de faptul că actul normativ indicat de către unitatea emitentă ca fiind temeiul acordării acestuia, respectiv Legea nr.57/1977, nu a conținut dispoziții referitoare la drepturile salariale, și nici sporul de conducere din adeverința nr.3/5.12.2003 a, datorită faptului că în conținutul acesteia nu s-a menționat temeiul legal în baza căruia a fost acordat acest spor.
Decizia nr.-/29.03.2004 nu a fost contestată de către contestator.
Prin cererea înregistrata la intimată sub nr.45760/24.06.2008 (fila 57), contestatorul a solicitat valori ficarea sporului de conducere din cele doua adeverințe arătate mai sus (nr.304/2.12.2003 a Universul si nr.3/5.12.2003 a ), motivat de faptul că a obținut de la unitatea angajatoare adeverința nr.51/23.06.2008, din conținutul căreia rezultă că temeiul legal al acordării acestui spor a fost Legea nr.57/1974. În susținerea cererii sale, contestatorul a anexat adeverința nr.51/23.06.2008 Universul (fila 58).
În raport de cererea contestatorului, intimata a procedat la emiterea deciziei nr.-/29.07.2008 (fila 4), prin care drepturile de pensie anticipată parțială au fost recalculate, prin adăugarea sporului de conducere menționat în adeverința nr. 304/2.12.2003 a Universul, așa cum a fost corectată prin adeverința nr.51/23.06.2008 (fila 47). Drepturile de pensie astfel recalculate au fost acordate începând cu data de 1.07.2008.
Prin prezenta contestație, așa cum a fost precizată, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata diferenței de pensie de 1.870 lei (52 luni x 34 lei) pentru perioada martie 2004 -iunie 2008, diferență rezultată ca urmare a neluării în considerare de către intimată a celor două adeverințe care prevedeau sporul de conducere de care a beneficiat contestatorul.
Cu privire la această solicitare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 "La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."
De asemenea, potrivit art.4 alin.2 și 3 din nr.OUG4/2005 "Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art.2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora."
În Anexa 1 pct.VI. din același act normativ se prevede că "Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității."
În același sens sunt și dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, potrivit cărora "Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie."
În raport de dispozițiile legale mai sus-menționate, instanța a reținut că în mod legal, la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului prin decizia nr.-/29.03.2004 nu au fost avute în vedere cele două adeverințe menționate mai sus, având în vedere că acestea nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, respectiv nu menționau sau menționau în mod necorespunzător temeiul de drept al acordării acestui sporului de conducere.
Așa cum prevăd dispozițiile art.4 alin.3 din nr.OUG4/2005, întreaga răspundere privind valabilitatea și corectitudinea acestor adeverințe revine angajatorului, iar nu intimatei.
Ca urmare a eliberării adeverinței nr.51/23.06.2008 Universul, în care s-a menționat în mod corespunzător temeiul de drept al acordării sporului de conducere pentru contestator, și în urma cererii formulate de acesta la data de 24.06.2008, intimata a procedat în mod legal la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, ce au fost acordate începând cu data de 1.07.2008, în raport de dispozițiile art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare."
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs recurentul-contestator, criticând-o pentru nelegalitate, fără a invoca vreun temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod nelegal s-a pronunțat instanța de fond atunci când a respins contestația formulată de către recurent, cu motivarea că nu a contestat în termen decizia de pensionare din data de 29.03.2004, situație reală, însă justificată de faptul că intimata-pârâtă nu i-a comunicat buletinele de calcul și deci nu a cunoscut cuantumul pensiei.
Pe de altă parte, recurentul-contestator a depus adeverințe privind sporurile de conducere și acțiunea trebuia admisă pentru perioada martie 2004-iunie 2008, intimata-pârâtă având culpă în sensul că nu a ținut cont de drepturile care i se cuveneau recurentului-contestator, iar acesta a solicitat revizuirea dosarului inițial de pensionare din 2004.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-contestator ca nefondat, pe considerentul că toată culpa în alcătuirea documentației și în eliberarea deciziei inițiale de pensie nr.-/29.03.2004, revine recurentului-contestator, deoarece pentru a putea fi valorificat la stabilirea dreptului de pensie sporul de conducere pe care l-a solicitat recurentul-contestator trebuia menționat temeiul legal în baza căruia a fost acordat acest spor, iar dispozițiile Legii nr.19/2000, nu permit eliberarea unor decizii de pensionare fără respectarea cu strictețe a art.164 din legea respectivă.
În ședința din 19 iunie 2009, Curtea a emis adresă către intimata Casa Județeană de Pensii A, în sensul de a depune la dosar adeverința nr.51/23 iunie 2008 emisă de Universul și de asemenea o altă adresă către chemata în garanție, în sensul de a preciza ce demersuri legale a făcut către intimată în anul 2004 la solicitarea recurentului-contestator când acesta a solicitat includerea drepturilor bănești în decizia de pensionare, reprezentând sporul de conducere, sens în care urmează să înainteze instanței actele respective. De asemenea, să se precizeze punctul de vedere legal cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii A, așa cum a fost formulată la fila 10 la instanța de fond.
În ședința din 11.12.2009, s-a prezentat numai intimata-pârâtă care a depus instanței adeverința nr.51/23 iunie 2008 emisă de Universul, precum și adeverința din 2.12.2003 emisă de către aceeași instituție, cu privire la cererea formulată de către recurentul-contestator, prin care acesta a solicitat sporul de conducere.
Chemata în garanție Asociația Economică cu Profil Industrial SA, deși a fost citată în mod legal, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus înscrisurile solicitate de către aceasta.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, invocate de recurentul-contestator, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-contestator a solicitat instanței de fond să fie obligată intimata-pârâtă la plata diferenței de pensie de 1.870 lei pentru perioada martie 2004-iunie 2008, rezultată ca urmare a faptului că nu s-a luat în considerare de către intimata-pârâtă la calculul pensiei prin decizia inițială nr.-/29.03.2004, sporul de conducere pe care l-a solicitat recurentul, deși acesta a prezentat două adeverințe cu care a făcut dovada acestui spor.
Prima instanță a pronunțat o soluție legală, deoarece potrivit dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, dacă acestea sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
De asemenea, potrivit art.4 alin.2 și 3 din nr.OUG4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin.2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Așa cum în mod legal a reținut instanța de fond, la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului prin decizia nr.-/2004, nu au fost avute în vedere adeverințele, prin care se solicita sporul de conducere, întrucât aceste adeverințe nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege, respectiv menționau în mod necorespunzător temeiul de drept al acordării acestui spor de conducere.
Indicarea în mod corect a temeiului legal pentru cuprinderea acestui spor, este absolut obligatorie, pentru ca intimata-pârâtă să poată să emită o decizie de pensie, iar în lipsa menționării acestor dispoziții legale, intimata-pârâtă nu poate avea nici o culpă în eliberarea deciziei inițiale de pensie.
Însă ceea ce este relevant în speța dedusă judecății, este faptul că deși recurentul-contestator a avut posibilitatea legală să conteste decizia de pensie nr.-/29.03.2004 în termenul prevăzut de lege de 45 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art.87și 88 din Legea nr.19/2000, constatând în mod evident odată cu primirea acestei decizii că nu cuprinde sporul de conducere solicitat, acesta nu a înțeles să uzeze de prevederea legală, care îi oferea posibilitatea ca instanțele judecătorești să-și exercite controlul legal referitor la emiterea deciziei respective.
În această situație, cum recurentul-contestator a stat în pasivitate o perioadă lungă de timp, respectiv 4 ani de zile, nu mai poate invoca acum critici care puteau fi valorificate în anul 2004, situație față de care în mod legal instanța de fond a respins contestația formulată de către recurentul-contestator.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, precum și în baza dispozițiilor art.291 Codul muncii, va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în P, Cartier,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.228/AS/5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în P, str.- nr.38, județul și chematul în garanție ASOCIAȚIA ECONOMICĂ CU PROFIL INDUSTRIAL A, reorganizată ca, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./14.12.2009
GM/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
