Contestatie decizie pensionare Spete. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - cont.dec.de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Ciută
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în municipiul S, str.- -, județul S, împotriva sentinței civile nr.1735 din 8 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente, reclamantul intimat și apărătorul acestuia - avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere lipsa apărătoarei intimatului, cauza a fost lăsată la a doua strigare.
Cum nici la a doua strigare a cauzei părțile nu au răspuns,
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art.156 alin.2 Cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 15 decembrie 2009.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - cont.dec.de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1664
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Președinte - -
Judecător - - -
Judecător -
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Casa Județeană de Pensii, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în municipiul S, str.- -, județul S, împotriva sentinței civile nr.1735 din 8 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise la dosar, în temeiul art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 15 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- la data de 16.03.2009 reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de pensie S, a solicitat anularea deciziei nr. -/10.02.2009 privind acordarea pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, prin care s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 975 lei, începând cu data de 03.01.2009 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, cu stabilirea corectă a drepturilor de pensie în sistemul public la care este îndreptățit și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu această cauză.
În motivare reclamantul a arătat că în cursul lunii februarie 2009 i s-a comunicat decizia nr. -/10.02.2009 a Casei Județene de Pensii S, în baza căreia i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 975 lei, începând cu data de 03.01.2009, pentru munca depusă și limită de vârstă.
Acesta a mai arătat că în cuprinsul deciziei se reține că a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și deosebite de muncă, de la 64 de ani și 3 luni la 61 de ani și 3 luni (cu 3 ani), că a realizat un stagiu de cotizare de 40 de ani, 8 luni și 1 zi, din care grupa II 15 ani, 7 luni și 3 zile, iar 1 an, 3 luni și 28 zile reprezintă stagiu asimilat, stagiul complet de cotizare conform Legii 19/2000 fiind de 33 ani și 6 luni.
Astfel, i s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,39734, din care majorat potrivit OUG nr. 209/2008, 0,14415, valoarea punctului de pensie fiind de 697,50 lei.
Reclamantul a arătat că nu este de acord cu întinderea drepturilor astfel calculate, întrucât apreciază că nu a fost avută în vedere întreaga perioadă lucrată în condiții speciale și deosebite de muncă, care rezultă din înscrisurile anexate cererii de stabilire a pensiei, dar nici întreaga perioadă în care a lucrat în grupa a II de muncă.
Acesta a solicitat ca pe calea unei expertize de specialitate să se determine modalitatea corectă de calcul sau nu a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și menținerea deciziei nr. -/10.02.2009, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele motive:
În data de 05.01.2009 cu numărul de înregistrare 30120, reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă. În susținerea cererii aceste a depus următoarea documentație:
- adeverință stagiu de cotizare nr. 15 din 05.01.2009, original;
- decizia nr. 40 din 04.12.2008, emisă de SRL, original;
- carte de identitate;
- livret militar;
- adeverința nr. 1299/23.02.1998, eliberată de, original;
- adeverință nr. 110/15.15.2007, eliberată de, original;
- adeverința nr. 115/02.07.2007, eliberată de., original și
- carnet de Munca seria - nr. -, original și copie;
Pârâta a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 41(1) Legea Nr. 19/2000 pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in sistemul public, a fost emisa in data de 10.02.2009 decizia nr. -.
Reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 40 de ani, 8 luni și 1 zi, din care: în gr. a II a de muncă 15 ani, 7 luni și 3 zile iar în condiții normale de muncă 20 de ani.
Potrivit art. 38 lit. c din Legea Nr. 19/2000, stagiul asimilat este de 1 an, 3 luni și 28 de zile, perioadă în care reclamantul a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
Pentru perioada de stagiu de cotizare realizat de 40 de ani, 8 luni și 1 zi, reclamantul a realizat un număr de 37.30454 puncte aferente stagiului de cotizare și un număr de 4.67744 puncte pentru pensia suplimentară, rezultând astfel un total de 41.98198 puncte.
Numărul de puncte acordate potrivit OUG 209/2008, este de 4.82897, "Art. 782- (1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale, după cum urmează: b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Punctajul mediu anual determinat în conformitate cu prevederile art. 77 alin. 1 Legea Nr. 19/2000 "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3", este de 1.39734 puncte.
Valoarea punctului de pensie la data de 10.02.2009, momentul înscrierii la pensie, era de 697.50 lei, rezultând astfel un cuantum al pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă de 975 lei.
În concluzie, având în vedere cele menționate, și că pensia de asigurări sociale a reclamantului a fost stabilită în mod corect, pe baza documentelor existente la dosar și în conformitate cu modul de a pensiilor, reglementat de art. 76-79 din Legea Nr. 19/2000 pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind nefondată și menținerea deciziei nr. -/01.02.2009, ca fiind temeinică și legală.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea în baza prevederilor art. 115-118 Cod procedură ivilă, Legea Nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei și în caz de lipsă a părților, potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerii sale pârâta a depus în copie următoarele înscrisuri: decizia nr. - din 10.02.2009; cererea reclamantului înregistrată sub nr.30120 din 05.01.2009; adeverința nr. 15 din 05.01.2009, decizia nr. 40 din 04.12.2008; carte identitate și livret militar reclamant; adeverința nr. 1299 din 23.02.1998 emisă de, adeverința nr. 57 din 24.05.1972, adeverința nr. 110 din 15.05.2001, adeverința nr. 115 din 02.07.2007 și carnetul de muncă al reclamantului.
Instanța a admis proba cu expertiză contabilă judiciară având ca obiectiv verificarea înscrisurilor depuse de reclamant la dosarul său de pensie și constatarea dacă drepturile de pensie ale acestuia au fost corect stabilite
La raportul de expertiză au fost făcute obiecțiuni doar de către pârâtă, acestea fiind respinse de către instanță pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 01.10.2009. În plus primul punct al obiecțiunilor viza mai degrabă o justificare a pârâtei pentru neluarea în calcul a adeverinței nr. 115/02.07.2007, iar al doilea punct viza doar o eroare materială făcută de expert cu privire al valoarea punctului de pensie pentru anul 2008, expertul trecând o valoarea a punctului de pensie de 698 lei, în loc de 697,50.
Prin sentința civilă nr.1735 din 8.10.2009 Tribunalul Suceava - secția civilă- a admis cererea reclamantului, a anulat decizia nr.-/10.02.2009 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare prin care să stabilească corect pensia ce i se cuvine reclamantului, având în vedere și adeverința nr. 115 din 02.07.2007 emisă de " " S; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.101 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de această soluție s-a formulat și o opinie separată, de către asistentul judiciar, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în esență pentru că, adeverința nr.115/2007 nu îndeplinește cerințele legale pentru a fi luată în considerare la calculul pensiei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii S sub nr. 30120 din 05.01.2009 reclamantul a solicitat pârâtei ca în baza actelor anexate, printre care, carnetul de muncă, livret militar, adeverințele nr. 115/12.07.2007, 110/15.05.2007, 1299/23.02.198 și 57/24.05.1977 să-i emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă.
La data de 10.02.2009 pârâta a emis decizia de pensionare nr. - prin care a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de 975 lei, aferentă unui stagiu de cotizare de 40 ani, 8 luni și 1 zile, din care în grupa a II-a de muncă 15 ani, 7 luni și 3 zile (lg.3/1977), și 20 ani în condiții normale la care s-au adăugat un stagiu de cotizare asimilat de 1 an, 3 luni și 28 zile și un stagiu aferent grupa a I-a și a II-a de 3 ani și 9 luni.
Pe baza documentelor prezentate de reclamant, mai puțin adeverința nr. nr. 115/12.07.2007 emisă de, s-a constatat că reclamantul a realizat un număr de puncte de cotizare de 4.82897, din care majorat potrivit OUG nr. 209/2008 un număr de 0.14415. Astfel punctajul mediu anual al reclamantului a fost calculat ca fiind de 1.39734, iar valoarea punctului de pensie este de 697.50.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că drepturile de pensie ale reclamantului nu au fost corect stabilite, deoarece la determinarea punctajului anual al salariatului nu a fost luată în calcul și indemnizația de șef de lot construcții dovedită prin adeverința nr. 115 din 02.07.2007 eliberată de S și depusă la dosarul de pensionare cu nr. 30120 din 05.01.2009, conform cererii pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
A reținut instanța că, așa cum reiese din buletinul de calcul nr.30120/05.01.2009 și înscrisurile aferente (26 - 50), coroborate cu cele constate de expert potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, nu rezultă că pârâta a luat în calcul și sporul prevăzut în adeverința nr. 115 din 02.07.2007, pentru perioada în care reclamantul a ocupat funcția de șef lot construcții.
Acest lucru a fost recunoscut chiar de către pârâtă, care a arătat prin obiecțiunile la expertiză că nu a luat în calcul această adeverință, întrucât aceasta nu conține toate elementele prevăzute de pct.VI Cap.II din OUG nr. 4/2005, în sensul că nu este specificat sporul de care a beneficiat și temeiul legal în baza căruia a fost acordat.
În aceste condiții, având în vedere și concluziile depuse de reclamant prin avocat, instanța a examinat în special dacă adeverința nr. 115 din 02.07.2007, conține toate elementele prevăzute de lege, iar în situația în care lipsesc unele dintre acestea care ar fi consecința, anume sancțiunea pentru lipsa lor și dacă aceste lipsuri pot sau nu fi complinite.
Cu privire la conținutul adeverinței de mai sus instanța a constatat că aceasta cuprinde unitatea emitentă, anume S, adresa acesteia, numărul și data adeverinței, numele persoanei în cauză, funcția ocupată la societatea emitentă de șef de lot construcții, perioada la care se referă, precum și sporurile pentru fiecare luna din perioada de referință de care a beneficiat reclamantul.
Într-adevăr adeverința nu cuprinde denumirea sporului și temeiul legal.
Potrivit art.78 alin.4 din Legea nr. 19/200 " (4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale", iar potrivit art. 161 alin.2 din aceiași lege "(2) În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă".
Așa cum prevede art. 164 alin 3 din legea nr.19/2000 "(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Or, în cauză s-a făcut dovada de către reclamant cu adeverința nr. 115 din 02.07.2009 că a beneficiat de sport de șef de lot construcții, lucru constatat de altfel și de către expert în baza carnetului de muncă al acestuia unde apare că reclamantul a avut funcția de șef de lot în perioada 01.01.1977 - 31.12.1978 și 01.01.1981 - 31.12.1984.
Lipsa mențiunii exprese din adeverință că sumele conținute de acesta reprezintă spor de șef de lot nu reprezintă un motiv de nulitatea a adeverinței și nu împiedică valorificarea ei atât timp cât rezultă din carnetul de muncă că reclamantul a ocupat această funcție și atât timp cât acest spor rezultă că are caracter permanent, aspect care reiese din aceia că i-a fost plătit reclamantului lunar în întreaga perioadă cât a ocupat funcția de șef de lot.
Nici lipsa temeiului legal din adeverință nu trebuie să ducă în mod automat la lipsirea ei de efecte, întrucât pe de o parte nu se contestă nevalabilitatea sa, în special că acest spor nu a existat, iar pe de altă parte ea se bazează pe cele înscrise în statele de plată existente în arhiva societății emitente și este greu de presupus că în acea perioadă în statele de plată se puteau trece anumite sume fără să existe nici un temei legal.
A reținut instanța că temeiul legal nu a fost cuprins în adeverință, întrucât adeverința privește o perioadă destul de îndepărtată, în care salarizarea personalului salariat era reglementată prin numeroase acte normative, unele din ele greu de identificat în prezent, în condițiile în care sporul nu a fost trecut în carnetul de muncă, cum este cazul reclamantului în a cărui carnet de muncă a fost trecută doar retribuția tarifară de încadrare.
Spre exemplu, unul dintre actele normative care prevedea acordarea unor asemenea sporuri a fost Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57 din 29 octombrie 1974, care prin art. 69 dispunea "Personalului nelocalnic care își desfășoară activitatea la lucrări de prospecțiuni și explorări geologice, studii și cercetări hidrologice, topografice, în unele unități petroliere noi sau în dezvoltare, ori în alte unități cu condiții similare și personalului nelocalnic de pe șantierele de construcții-montaj, precum și personalului aparținând altor unități care este trimis să execute lucrările de montaj, punere în funcțiune la obiectivele de importanță deosebită, i se poate acorda un spor la retribuția tarifară. Unitățile, precum și cuantumul sporului diferențiat pe categorii de personal, se vor stabili, anual, de către Consiliul de Miniștri, odată cu aprobarea planului național unic de dezvoltare economico-socială.
Totodată, art. 70 din aceiași legea prevedea că "Șeful de echipă sau de brigadă, care, pe lângă activitatea sa de muncitor, conduce o formație de lucru, primește retribuția cuvenită pentru munca prestată ca muncitor și o indemnizație tarifară pentru activitatea efectuată ca șef de echipă sau de brigadă, reprezentând cel mult 10% din retribuția sa tarifară. Pentru unele activități specifice, cuantumul acestei indemnizații este prevăzut în anexa nr. IV".
Refuzul pârâtei de a valorifica adeverința nr. 115 din 02.07.2007, doar pentru faptul că aceasta nu are mențiunile arătate mai sus, mențiuni care după părerea noastră pot fi acoperite, dacă rezultă cu certitudine că sporul în cauză a existat și a avut caracter permanent, ar echivala cu lipsirea reclamantului de un drept fundamental, cum ar fi dreptul la o pensie stabilită potrivit contribuției acestuia la bugetul de asigurări sociale, ceea ce a fi contrar prevederilor Legii nr.19/2000, în special ale art. 64 alin.3.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea formulată de reclamant și a anulat decizia nr.-/10.02.2009 emisă de pârâtă, obligând pârâta să emită o nouă decizie de pensionare prin care să stabilească corect pensia ce i se cuvine reclamantului, având în vedere și adeverința nr. 115 din 02.07.2007 emisă de " "
Totodată, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, iar reclamantul a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în sumă de 1101 lei, din care suma de 601,80 lei reprezintă onorariu expert și suma de 500 lei onorariu avocat, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.101 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că sentința a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor pct.VI cap.III din OUG nr.4/2005 și art.391alin.40 din Ordinul nr.340/2001, sens în care a reiterat susținerile din întâmpinarea depusă la judecata în fond.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor din recurs, ce vizează dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii S sub nr. 30120 din 05.01.2009 reclamantul a solicitat pârâtei ca în baza actelor anexate, printre care, carnetul de muncă, livret militar, adeverințele nr. 115/12.07.2007, 110/15.05.2007, 1299/23.02.198 și 57/24.05.1977 să-i emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă.
La data de 10.02.2009 pârâta a emis decizia de pensionare nr. - prin care a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de 975 lei, aferentă unui stagiu de cotizare de 40 ani, 8 luni și 1 zile, din care în grupa a II-a de muncă 15 ani, 7 luni și 3 zile (lg.3/1977), și 20 ani în condiții normale la care s-au adăugat un stagiu de cotizare asimilat de 1 an, 3 luni și 28 zile și un stagiu aferent grupa a I-a și a II-a de 3 ani și 9 luni.
Pe baza documentelor prezentate de reclamant, mai puțin adeverința nr. nr. 115/12.07.2007 emisă de, s-a constatat că reclamantul a realizat un număr de puncte de cotizare de 4.82897, din care majorat potrivit OUG nr. 209/2008 un număr de 0.14415. Astfel punctajul mediu anual al reclamantului a fost calculat ca fiind de 1.39734, iar valoarea punctului de pensie este de 697.50.
În cauză s-a efectuat expertiză, din ale cărei concluzii a rezultat că drepturile de pensie ale reclamantului nu au fost corect stabilite, întrucât la determinarea punctajului mediu anual al salariatului nu a fost luată în calcul și indemnizația de șef de lot construcții dovedită prin adeverința nr.115 din 2.07.2007 eliberată de SC S și depusă la dosarul de pensionare nr.30120 din 5.01.2009, conform cererii de înscriere la pensionare.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, potrivit art. art.78 alin.4 din Legea nr. 19/200 " (4) Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale", iar potrivit art. 161 alin.2 din aceiași lege "(2) În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă".
Așa cum prevede art. 164 alin 3 din legea nr.19/2000 "(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a dovedit prin adeverința nr.115 din 2.07.2009 că a beneficiat de spor de șef de lot construcții, lucru constatat și de către expert în baza carnetului de muncă, din care rezultă că a avut funcția de șef de lot în perioada 01.01.1977 - 31.12.1978 și 01.01.1981 - 31.12.1984.
Faptul că, adeverința nu cuprinde denumirea sporului și temeiul legal nu conduce de plano la considerarea nevalabilității acesteia; ea reflectă o situație de fapt, necontestată de pârâtă, respectiv aceea că reclamantul a deținut o anume funcție într-o anumită perioadă și că a beneficiat de spor la salariu, astfel că, refuzul pârâtei de a valorifica acest înscris ar însemna în final a priva reclamantul de un drept fundamental cum ar fi dreptul la o pensie potrivit contribuției sale la bugetul de asigurări sociale.
Față de aceste aspecte, curtea reține că, instanța de fond în mod just a admis acțiunea reclamantului.
De urmare, cum motivele invocate în recurs de către pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii S nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar alte motive, de ordine publică, de casare sau modificare a hotărârii nu s-au identificat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în municipiul S, str.- -, județul S, împotriva sentinței civile nr.1735 din 8 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 21.12.2009
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Ciută