Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2036/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8832/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2036/
Ședința publică de la 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.6376 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14132/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 31.03.2009 depusă la dosar-fila 12, lipsind intimataCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată în scris.
Fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6376 din data de 15.10.2008, pronunțată în dosarul nr.14132/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/21.02.2008, emisă de Casa locală de pensii sector 5, în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005, aprobate prin Legea nr. 78/2005, au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite reclamantei, începând cu 1.12.2005, fiind stabilită în favoarea acesteia o pensie de invaliditate în cuantum de 617 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,08505 puncte, cu menținerea în plată a pensiei anterioare, în cuantum de 1285 lei, corespunzătoare punctajului mediu anual de 4,34626 puncte, existent în plată anterior recalculării și determinat conform art. 180 din Legea nr. 19/2000, prin raportarea pensiei în plată la valoarea punctului de pensie.
Cuantumul pensiei în plată a fost calculat pornind de la sentința civilă nr. 492/29.11.2002 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, irevocabilă prin decizia nr. 171/6.03.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de contencios administrativ, în temeiul căreia a fost emisă decizia nr. -/04.06.2003.
A mai reținut instanța de fond, că punctajul mediu anual anterior recalculării, de 4,34626 puncte, nu a fost determinat prin luarea în calcul a tuturor veniturilor obținute de reclamantă pe întreg stagiul de cotizare, conform art. 77 și următoarele din Legea nr. 19/2000, ci printr-o simplă operațiune de împărțire a cuantumului pensiei în plată la valoarea punctului de pensie.
Recalcularea pensiei în temeiul nr.OUG 4/2005 a presupus aplicarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, adică raportarea veniturilor obținute pe întreg stagiul de cotizare la salariile medii pe țară pe perioadele respective.
Întrucât a rezultat un punctaj mai mic, s-a reținut că în mod corect intimata a aplicat dispozițiile art. 6 alin. 2 din nr.OUG 4/2005 și a fost menținut în plată punctajul mai avantajos de 4,34626 puncte, cu valoarea unui punct de pensie de la data recalculării - 295,56 lei, cuantumul corespunzător al pensiei fiind de 1285 lei brut.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamantei conform cărora punctajul mediu anual stabilit anterior recalculării, prin hotărâre judecătorească, nu mai poate fi modificat, reținând că hotărârea judecătorească își produce efectele pe perioada în care legislația care a stat la baza pronunțării ei este în vigoare. În măsura în care apar modificări legislative, cum este cazul de față, hotărârea nu poate statua pentru viitor, actele normativ ulterioare - în speță nr.OUG 4/2005 - urmând să-și producă efectele.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate, conform prevederilor art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în dispozițiile de art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, că intimata în mod abuziv i-a diminuat punctajul mediu anual la care avea dreptul, fără a ține seama de sentința civilă nr. 492/29.11.2002 și decizia civilă nr. 171/06.04.2003, hotărâri în baza cărora i-au fost recalculate drepturile de pensie potrivit deciziei de pensionare nr. -/04.06.2003 emisă de Casa locală de pensii sector 5.
Astfel, prin micșorarea numărului de puncte stabilite în mod corect de instanța de judecată competentă prin sentința mai sus menționată, se anulează efectele acestei hotărâri definitive și irevocabile, cu încălcarea principiului drepturilor câștigate și a principiului neretroactivității.
A mai arătat recurenta că, astfel cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciar aflat la dosarul instanței de fond, rezultă că, începând cu 1.12.2005, nu a mai beneficiat de nici o majorare a valorii punctului de pensie și, mai mult, apar diferențe între pensia aflată în plată și cea cuvenită în urma aplicării art. 80 și următoarele din Legea nr. 19/2000.
În plus, a apreciat recurenta, instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OUG 4/2005, din care rezultă că termenul limită până la care intimata era îndreptățită să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie era 01.01.2006, decizia contestată fiind emisă cu depășirea acestui termen, la 21.02.2008.
Prin urmare, nu există temei legal în baza căruia intimata să fi avut posibilitatea să recalculeze drepturile sale de pensie la data de 21.02.2008.
În privința celui de al doilea motiv de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept hotărârea recurată și nu a arătat care au fost argumentele ce au stat la baza respingerii apărărilor contestatoarei, sens în care au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, se reține că este nefondat, sentința atacată cuprinzând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și pe acelea pentru care au fost înlăturare cererile contestatoarei.
Argumentele expuse în considerentele sentinței recurate, atât cele de fapt, cât și cele de drept, s-au raportat, pe de o parte, la criticile aduse de contestatoare deciziei de recalculare a drepturilor de pensie, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile în cauză, astfel cum acestea au fost identificate și interpretate de instanța de fond.
Curtea constată că prima instanță a demonstrat care a fost raționamentul juridic ce a condus la soluția pronunțată, cu referire atât la susținerile părților, cât și la probele administrate în cauză, considerentele sentinței fiind în deplină concordanță cu dispozitivul acesteia, pe care îl susțin.
Neîntemeiate sunt și criticile care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în fapt, se reține că, prin sentința civilă nr. 492/29.11.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta, au fost anulate deciziile -/3.05.2000, nr. -/23.03.2001 și nr. -/20.06.2001 și a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie reclamantei, conform raportului de expertiză contabilă omologat de instanță. (filele 11-14 din dosarul instanței de fond)
În baza sentinței, a fost emisă decizia nr. -/4.06.2003 de revizuire a pensiei de invaliditate a recurentei. (fila 15 a dosarului de fond)
În mod corect instanța de fond a reținut că hotărârea judecătorească la care s-a făcut referire în cele ce preced și-a produs efectele, iar după intrarea în vigoare a nr.OUG 4/2005, acest act normativ, de generală aplicare, era incident și în privința contestatoarei.
Raportul de expertiză omologat prin sentință nu a fost depus la dosarul cauzei, și, de altfel, concluziile acestuia au vizat obiectivele stabilite de instanță prin prisma obiectului cererii cu care a fost învestită și asupra căreia s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 492/29.11.2002.
Autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 492/29.11.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă nu presupune existența unei imposibilități generale și absolute a Casei de Pensii a Municipiului B de a emite o altă decizie privind drepturile de pensie ale recurentei, în situația în care se schimbă situația de fapt sau intervin modificări legislative.
Sub un alt aspect, se constată că efectuarea raportului de expertiză depus la dosar (filele 17-24 din dosarul instanței de fond) nu a fost dispusă de instanța de fond, câtă vreme, în cauză, contestatoarea nu a solicitat decât proba cu înscrisuri, iar nu și proba cu expertiză, astfel cum rezultă din practicaua sentinței recurate. Așa fiind, Curtea reține că nu se poate da valoare probatorie acestui mijloc de dovadă, care nu a fost administrat cu respectarea principiului nemijlocirii.
De altfel, recurenta nu a criticat modul de calcul al punctajul stabilit prin decizia nr. -/21.02.2008 în raport de dispozițiile nr.OUG 4/2005, act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată, ci a arătat că acest punctaj de 2,08505 puncte, căruia îi corespunde un cuantum al pensiei de invaliditate de 617 lei, este mai mic decât cel stabilit prin decizia nr. -/4.06.2003, emisă în temeiul sentinței civile nr. 492/29.11.2002, ceea ce, în opinia sa, nu este admisibil.
Or, această susținere este lipsită de suport, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a reținut că, după pronunțarea și executarea hotărârii judecătorești a fost adoptată nr.OUG 4/2005, pe baza căreia pensia contestatoarei, provenită din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a fost recalculată, prin aplicare formulei de calcul prevăzute de Legea nr. 19/2000, adică prin luarea în considerare a veniturilor obținute pe întreg stagiul de cotizare.
Prin aceasta, nu au fost anulate în conținutul lor deciziile de pensionare emise în temeiul Legii nr. 3/1977, astfel cum susține recurenta, ci pensiile stabilite sub imperiul legii vechi au fost recalculate, pe baza principiilor înscrise în Legea nr. 19/2000, împrejurare corect reținută de instanța de fond.
Având în vedere mențiunea din decizia nr. -/21.02.2008, în sensul că urmează a fi menținut cuantumul pensiei existent în plată anterior recalculării (de 1285 lei, corespunzător unui punctaj de 4,34626 puncte),până când pensia rezultată prin înmulțirea punctajului mediu anual recalculat cu valoarea unui punct de pensie va depăși valoarea pensiei în plată, Curtea reține că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia, prin decizia contestată, s-a adus atingere principiului drepturilor câștigate ori principiului neretroactivității. Pentru aceleași motive este lipsită de suport și critica recurentei în sensul că atât intimata, cât și instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de majorarea punctului de pensie și de diferențele dintre pensia aflată în plată și cea cuvenită în urma aplicării art. 80 și următoarele din Legea nr. 19/2000.
În mod just instanța de fond a reținut că pârâta aplicat corect dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, menținând în plată cuantumul avantajos, până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de același act normativ, se va obține un cuantum al pensiei mai mare decât cel aflat în plată.
Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia nu există temei legal pentru recalcularea drepturilor de pensie ulterior datei de 1.06.2006.
Curtea reține că astfel cum rezultă din preambulul nr.OUG 4/2005, scopul urmărit prin adoptarea acestui act normativ a fost așezarea pe baze mai echitabile a sistemului de pensii, respectiv asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, precum și urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate in plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat că art. 2 alin. 2 din nr.OUG 4/2005 dispune în sensul că procedura de recalculare se desfășoară începând cu data intrării in vigoare a ordonanței și până la data de 1 ianuarie 2006, însă acest termen este unul de recomandare, a cărui depășire nu atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, dacă asemenea decizii au fost emise după data mai sus menționată.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6376 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.14132/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./30.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
