Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2077/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2077/R/2009
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B- împotriva sentinței civile nr. 237/F din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.237/F din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis acțiunea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, dispunându-se anularea deciziei nr.6l05/l9.l0.2008 și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă începând cu data de 0l.08.2008 prin valorificarea stagiului aferent grupei I-a de muncă în sistemul militar, pentru deschiderea dreptului la pensie.
Intimata a fost obligată să plătească petentului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea nr. 21836 din l5.10.2008, contestatorul a solicitat intimatei Casa Județeană de Pensii -N, acordarea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.l9/2000, cererea i-a fost respinsă prin decizia nr. 6l05/l5.l0.2008 pe motiv că, nu sunt îndeplinite condițiile art.41 din Legea nr.l9/2000, respectiv vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, respectiv 59 ani și 7 luni în loc de 64 ani și 7 luni, fapt ce rezultă din copia deciziei. Din buletinul de calcul care însoțește decizia rezultă că stagiul complet de cotizare necesar conform Legii nr.l9/2000 este de 34 ani, 2 luni, iar stagiul total realizat de contestator este de 46 ani, 9 luni,10 zile, din care 23 ani, 8 luni, 13 zile realizați în condiții normale de muncă, iar 16 ani, 9 luni, 7 zile realizați în sisteme neintegrate cu un spor de 6 ani, 5 luni, 10 zile, realizați din grupe de muncă.
In mod greșit intimata nu a luat în calcul adeverințele nr. l0437/98.0l.2004 și nr. -/13.06.2008 emise de Direcția Management resurse umane și MApN UM 02448/U B prin care a făcut dovada că în perioadele 28.07.l969 - 01.10.197l, 0l.10.197l-02.02.1979 și 15.01.1986 - 31.05.1990 a prestat muncă în grupa I-a de muncă în procent de l00 %, însumând 13 ani, 10 luni și 20 zile la care se adaugă sporul de grupă de 6 ani, 5 luni și 10 zile, ceea ce-i dădea dreptul să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare conform art. l67 (l) din Legea nr.l9/2000, care prevede că " într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I-a de muncă, conform legislației anterioare, pot solicitat pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare conform tabelului nr. 4.
La data depunerii cererii pentru înscriere la pensie 01.05.2008 contestatorul avea vârsta de 59 ani și 7 luni, vârsta standard de pensionare fiind de 64 ani, 7 luni, la care dacă s-ar fi aplicat reducerile prevăzute la tabelul 4 art. l67(l) din lege de 7 ani și 2 luni corespunzătoare timpului efectiv lucrat în grupa I-a de muncă de 13 ani, 10 luni, 20 zile ar fi rezultat o vârstă standard de pensionare de 57 ani și 5 luni. Astfel s-ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de art.41 (l) din Legea nr.19/2000 privind vârsta standard de pensionare raportat la stagiul complet de cotizare, care însumat pentru contestator este de 36 ani 9 luni și 10 zile, cu mult peste stagiul complet de cotizare de 34 ani, 2 luni cerut de Legea nr.19/2000.
Este adevărat că, contestatorul a realizat stagiul total de cotizare de 46 ani, 9 luni și 10 zile în două sisteme de asigurări sociale de stat, respectiv 23 anii, 6 luni și 13 zile în sistemul public și 23 ani, 2 luni și 27 zile realizați în sistemul militar, care a și fost valorificat pentru obținerea pensiei de serviciu conform adresei MApN iar perioada lucrată în grupa I-a de muncă a fost cuprinsă în stagiul militar, însă aceasta nu-l împiedică să beneficieze de drepturile prevăzute în Legea nr.l9/2000.
Atât art. 194 din Legea nr.19/2000 cât și art. 20 din Legea nr.164/2001 prevăd expres că se recunosc reciproc perioadele de stagiu realizate în alte sisteme de asigurare în vederea deschiderii dreptului la pensie. Dacă se recunosc reciproc aceste perioade înseamnă că trebuie recunoscut și beneficiile pe care le implică inclusiv acela de a beneficia de reducerea vârstei de pensionare dacă stagiul a fost realizat în grupa de muncă, desigur numai cu privire la deschiderea dreptului la pensie. Cum contestatorul nu a solicitat decât recunoașterea vechimii în muncă în condițiile realizate în serviciul militar, numai cu privire la deschiderea dreptului la pensie în sistemul public fără plata drepturilor de pensie din sistemul militar pe care l-a valorificat în acest sistem, intimata a procedat greșit neluând în considerare perioada lucrată în grupa I-a de muncă în sistemul militar.
Întrucât legea nu distinge între stagiile de cotizare recunoscute între sistemele de pensii, după cum acestea au fost efectuate în condiții normale sau în condiții deosebite de muncă, intimata avea obligația de a lua în considerare stagiul de cotizare așa cum a fost realizat în grupa I-a de muncă, indiferent de sistemul de pensii în care a fost realizat.
Este adevărat că Legea nr.164/200l privind sistemul pensiilor militare este o lege specială în raport cu Legea nr.l9/2000 privind sistemul public de pensii, însă ambele acte normative conțin dispoziții cu privire la recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare, astfel încât intimata avea obligația de a aplica prevederile Legii nr. 19/2000 câtă vreme contestatorul a solicitat acordarea unei pensii în sistemul public.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, conform Legii nr.19/2000, însă urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare, s-a constatat că stagiul de cotizare realizat de reclamant este mai mică decât cea prevăzută de lege, astfel că s-a respins cererea.
Consideră că instanța de fond a statuat că în mod greșit pârâta nu a luat în calcul adeverințele nr.-/2008 emise de MAI și MAPN UM 02448/U B prin care reclamantul a făcut dovada că a prestat activitate în grupa I de muncă în procent de 100% însumând 13 ani, 10 luni și 20 de zile.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe art.194 din Legea nr.19/2000 și art.20 din Legea nr.164/2001, respectiv a unui principiu de reciprocitate între sistemul public de pensii și cel militar, care prevede că între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale se recunosc reciproc stagiile de cotizare, iar potrivit alin.(3) perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art.17, care sunt recunoscute ca perioade de contribuție în sistemul public de pensii, se au în vedere la stabilirea pensiei în unul dintre cele două sisteme.
Potrivit noii concepții a legiuitorului în reglementarea pensiei și a altor drepturi de asigurări sociale, nu se mai practică metoda compensărilor între diferite sisteme de asigurări sociale. Astfel, atât Legea nr.19/2000, cât și Legea nr.164/2001 prevăd recunoașterea reciprocă între aceste sisteme a stagiului de cotizare, respectiv a perioadelor de vechime în serviciu, da numai în vederea deschiderii dreptului la pensie ori a altor drepturi de asigurări sociale.
În situația prevăzută la art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000 prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, astfel că a valorifica perioada stipulată în înscrisurile eliberate de către MAPN ca fiind activitate prestată în grupa I de muncă, ar contraveni dispozițiilor legale invocate.
Pretenția reclamantului de a beneficia și de sporul aferent potrivit grupei superioare de muncă este una greșită, având în vedere modificările aduse prin nr.OUG100/2008 legii pensiilor.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 11-15, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, Curtea, deliberând, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 194 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 "Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege. În situația prevăzută la alin. (1) prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem."
Apoi, la Capitolul secțiunea II pct. 2 lit. b din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale se prevede că " În vederea deschiderii dreptului la pensie stagiul minim și/sau complet de cotizare prevăzut la art. 41 alin. (3) și (4) din lege cuprinde și vechimea în muncă sau, după caz, vechimea în serviciu realizată în celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii până la data intrării în vigoare a legii. Vechimea realizată în sistemele de pensii neintegrate în sistemul public se are în vedere numai pentru deschiderea dreptului la pensie, urmând să fie valorificată în sistemul respectiv (art. 194 din lege)."
În același sens sunt dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, în care o persoană a fost asigurată simultan la două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului perioadele respective se iau în calcul o singură dată.
Din toate aceste dispoziții legale rezultă că vechimea în munca sau vechimea în serviciu, realizată în două sau mai multe sisteme de pensii se ia în considerare doar în vederea deschiderii drepturilor la pensie, urmând ca orice alte beneficii să fie valorificate în sistemul respectiv, deoarece dacă s-ar recunoaște și alte beneficii pentru perioada lucrată în alt sistem, în celălalt sistem de pensii, s-ar ajunge la o dublă premiere a aceleași contribuții, atât în sistemul în care au contribuit cât și în alt sistem la care nu și-au adus în nici un fel contribuția.
Până la urmă nici nu este firesc să fie așa deoarece fiecare sistem a fost constituit tocmai pentru ca cei care contribuie în acesta să beneficieze de acest sistem, dar numai aceștia iar nu și alte persoane din afara sistemului respectiv de pensii, care nu au contribuit la acel sistem.
Singurul beneficiu de care se bucură persoanele care au contribuit în mai multe sisteme este acela de a li se recunoaște între sisteme vechimea realizată în sistemele de pensii neintegrate în sistemul public, dar numai pentru deschiderea dreptului la pensie. Această prevedere este firească deoarece o persoană nu poate realiza un stagiu complet de mai multe ori, câte unul pentru fiecare sistem de pensii la care a participat.
În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor pentru fiecare sistem.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate., dacă unei persoane care a contribuit i se cuvin contraprestațiile, unei persoane care nu a contribuit nu i se cuvin contraprestații deoarece nu au suport, suportul fiind prestația în acel sistem.
În concluzie, dacă prestația - plata contribuției de asigurări sociale - nu există, atunci nu poate exista nici contraprestația, plata pensiei pentru respectivul sistem.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041.proc.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, să modifice sentința, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N împotriva sentinței civile nr. 237/F din 15 mai 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Dana Cristina
