Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2081/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2081
Ședința din Camera de Consiliu de la 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința din 05.05.2008, privind judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 2470 din 15.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 05.05.2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 626 de la 24 mai 2007 respins contestația formulată de contestatorul, împotriva deciziei de pensionare nr.- din 02.10.2006, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că din carnetul de muncă al contestatorului rezultă vechimea în magistratură - angajat la data de 04.01.1958, activitate care a încetat la data de 20.05.1993 în temeiul art. 135 Codul muncii, iar din anul 1993 - 21 mai, s-a înscris ca avocat în cadrul Baroului M, unde a funcționat până la data de 01.06.2000 când i-a încetat această calitate prin pensionare.
Contestatorul a contestat această vechime solicitând valorificarea, în acest sens a perioadei cât a funcționat ca învățător și perioada studiilor, însă această susținere este neîntemeiată, deoarece contestatorul este beneficiarul unei pensii de serviciu pentru limită de vârstă și aceste perioade se verifică în cazul pensionării în condițiile Legii 19/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 2470 din 15.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a admis recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.626 din 24 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
S-a dispus modificarea sentinței în sensul că a admis în parte contestația formulată de contestator.
S-a anulat parțial decizia nr.- din 02.10.2006, emisă de intimata CJP M și a obligat intimata să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și a sporului de vechime în muncă în cuantum de 802 lei (aferent perioadei 01.01. - 30.09.2005), respectiv 837 lei (aferent perioadei 01.10.- 31.12.2005).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut:
Decizia nr. -/2.10.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii M este o decizie de reactualizare a pensiei de serviciu a recurentului cuvenite pentru anul 2006, decizie emisă în baza adeverinței nr. 7837/12.04.2006 eliberate de Tribunalul Mehedinți.
În cuprinsul adeverinței este menționată suma de 4300 RON, ca medie a veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de un judecător în activitate.
Recurentul a fost pensionat pentru limită de vârstă la data de 01.08.2000 (decizia nr. -/30.03.2001), iar la data de 21.09.2001 i s-a calculat pensia de serviciu (decizia nr. -/16.07.2002), pentru care a optat.
La data pensionării, recurentul avea o vechime în funcția de judecător de 35 de ani. Pensia de serviciu i-a fost stabilită luându-se în considerare vechimea în funcția de judecător și 7 ani ca avocat, rezultând o vechime în magistratură de 42 de ani.
S-a procedat astfel întrucât, la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților erau aplicabile dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, în vigoare le data la care recurentul a obținut pensia de serviciu.
Potrivit textului menționat anterior, "agistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură, avute la data pensionării.
Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venitul net, fără a se putea depăși 100% din venitul net stabilit conform alin. 1, avut la data pensionării.
Ulterior, pensia de serviciu a fost reglementată de dispozițiile Legii nr. 303/2004, care stabilește condițiile, modul de calcul și de actualizare a pensiei de serviciu astfel:
Art. 82 - (1) Judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării.
(3) Pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani în funcția de judecător sau procuror, la cuantumul pensiei se adaugă câte 1%, fără a se putea depăși venitul brut avut la data pensionării.
Art. 85 (2) de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și judecătorilor sau procurorilor pensionari, precum și persoanelor care beneficiază de pensia de urmaș prevăzută la art. 84.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, rezultă că procentul avut în vedere la actualizarea pensiei de serviciu a recurentului a fost de 90%, avându-se deci în vedere dispozițiile legale în vigoare la data actualizării pensiei. Curtea constă astfel că intimata a aplicat corect dispozițiile legale, respectând principiile care guvernează aplicarea legii în timp. În condițiile în care ar fi acordat eficiență dispozițiilor legale anteriore și ar fi stabilit un procent mai mare, având în vedere și perioada lucrată de recurent în avocatură, intimata ar fi încălcat principiul aplicării imediate a legii civile noi, cu consecința ultraactivității legii abrogate.
De aceea, Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurentului legate de acest aspect. Dacă perioada de timp cât recurentul și-a desfășurat activitatea ca avocat nu mai are influență asupra cuantumului pensiei sale, cu atât mai mult nu are nicio influență vechimea în muncă realizată în învățământ sau perioada în care acesta a urmat cursurile învățământului superior (care are relevanță numai în situația stabilirii unei pensii potrivit dispozițiilor din Legea nr. 19/2000 ).
În ceea ce privește baza de calcul a pensiei, avută în vedere la actualizarea pensiei de serviciu a recurentului pentru anul 2006 aceasta este reprezentată, potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate.
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 aprobate prin Hotărârea nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 prevăd în detaliu modul de stabilire a cuantumului ce trebuie avut în vedere la stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu:
Art. 7 - (1) Cuantumul pensiei de serviciu prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2) este de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, iar pentru pensia de serviciu prevăzută la art. 82 alin. (5), cuantumul este de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate ale unui judecător sau procuror în funcție, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului. -
3) În veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară, sporurile cu caracter permanent sau nepermanent. În veniturile brute nu se includ sumele primite cu titlu deprime, premii, decontări, restituiri de drepturi aferente altei perioade și nici indemnizația egală cu cele 7 indemnizații de încadrare brute lunare prevăzută laart. 81 alin. (1) din lege ori alte drepturi fără caracter salarial.
(5) La calculul pensiei de serviciu, majorarea de 1% prevăzută la art. 82 alin. (3) din lege se aplică la media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data de pensionare a unui judecător sau procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului, și se aplică doar pentru fiecare an realizatîn funcția de judecătorsau de procuror în plus peste vechimea de 25 de ani în aceste funcții, potrivit exemplului din anexa nr. 8 la prezentele norme metodologice.
Cum prin decizia contestată în cauza de față au fost actualizate drepturile de pensie de serviciu ale recurentului începând cu data de 01.01.2006, rezultă că perioada de 12 luni anterioară și care trebuie avută în vedere la stabilirea bazei de calcul este 01.01.-31.12.2005.
În cursul anului 2005, legea aplicabilă în materia salarizării magistraților a fost OUG nr. 177/2002 care, în art. 4 alin 1 stabilește că magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației, calculată în procente la indemnizația brută, procentul de majorare pentru o vechime efectivă în funcție de peste 20 de ani fiind de 20%.
Textul a rămas în vigoare în această redactare până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006, când procentul de majorare a indemnizației pentru o vechime în funcție de peste 20 de ani a fost stabilit la 30%.
Este deci corectă susținerea recurentului în sensul că majorarea indemnizației de încadrare (denumită de recurent spor de fidelitate) a devenit 30% în anul 2006, însă acest aspect nu are nicio relevanță, întrucât perioada de referință avută în vedere la actualizarea pensiei a fost anul 2005. Procentul de 30% influențează cuantumul pensiei recurentului pentru anul 2007.
Pentru aceleași considerente, nici creșterile salariale de 4% începând cu 01.04.2006 și 5% începând cu 01.09.2006 nu pot influența cuantumul pensiei de serviciu a recurentului din anul 2006, ele incluzându-se în media veniturilor din anul 2006, care stă la baza actualizării pensiei de serviciu începând cu 01.01.2007.
Din cuprinsul raportului de expertiză, coroborat cu mențiunile din adeverința nr. 248/01.02.2006 rezultă că sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă a fost inclus în cuantumul sumei menționate în adeverința care a stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel încât criticile recurentului sunt nefondate.
În ceea ce privește " sporul anticorupție", textele legale care au reglementat acest spor au fost:
Prin art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, s-a reglementat dreptul personalului din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1) și (3), precum și al judecătorilor din compunerea completelor specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de a primi pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat, prevăzându-se că procurorii din Parchetul Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Tot astfel, prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 a fost extins beneficiul constând în sporul de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară și pentru conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, precum și pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Prin Legea nr. 601/2004 de aprobare, cu modificări, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (4), devenit alin. (5), a fost extinsă și la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la toți procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a se face vreo distincție între categoria de magistrați care participă la soluționarea cauzelor privind faptele de corupție și magistrații cu atribuții specifice îndeplinirii funcției de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
Prin decizia nr. VI /15.01.2007, Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat că aplicarea textelor de lege menționate anterior a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Stabilind natura juridică al dreptului magistraților de a fi despăgubiți pentru prejudiciul care le-a fost cauzat, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că obligația autorității care nu a acordat sporul tuturor magistraților este întemeiată pe ideea de "răspundere pentru tratament discriminatoriu".
Întemeiată pe ideea de răspundere civilă pentru aplicarea unui tratament discriminatoriu nejustificat în mod rezonabil, obligația de despăgubire nu poate fi realizată în cadrul unei contestații împotriva unei decizii de actualizare a pensiei de serviciu.
Dreptul recurentului de a fi despăgubit pentru eventualul prejudiciu cauzat prin discriminare are un conținut și o natură juridică distincte față de dreptul la pensie, care este un drept de asigurări sociale.
Pensia recurentului a fost și trebuia actualizată, potrivit legii, în funcție de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate ale unui judecător sau procuror în funcție, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului. Baza de calcul a pensiei o constituie veniturile astfel cum au fost menționate de art. 7 alin. 3 din Hotărârea nr. 1.275 din 18 octombrie 2005 și nu alte drepturi fără caracter salarial.
În ceea ce privește sporul de vechime în muncă:
Prin art. 12 alin. 1 din Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, republicată, s-a prevăzut că "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 15%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat în raport cu tranșele de vechime.
În urma modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 55/1993, textului de lege menționat i s-a dat următorul conținut: "persoanele salarizate potrivit prevederilor prezentei legi beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru" diferențiat, de asemenea, de tranșe de vechime.
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a abrogat Legea nr. 52/1991, precum și orice alte dispoziții contrare cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, instituind prin art. 31 (devenit art. 33 după republicare) reglementarea potrivit căreia "pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat tot pe tranșe de vechime în muncă.
Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost introdus, la art. 33 din această lege, un nou alineat, devenit alin. (3), cu următorul conținut: "Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."
Prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate. - în continuare a dispozițiilor care au reglementat, pentru magistrați, dreptul la componenta salarială constând în sporul de vechime în muncă mai este impusă de modificările și completările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 prin Legea nr. 45/2007, care a reinstituit la art. 41, introdus în ordonanță, dreptul la sporul de vechime în muncă pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, ceea ce demonstrează că legiuitorul a considerat că și pentru categoria profesională a magistraților un asemenea drept trebuie să aibă caracter permanent".
Admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus:
"Dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Analizând aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 instanța supremă a stabilit că textul trebuia să fie avut în vedere la stabilirea salariilor magistraților și în perioada anilor 2000-2007.
Cu alte cuvinte dreptul la sporul de vechime are un caracter salarial și trebuia inclus în baza de calcul a pensiei, fiind un spor cu caracter permanent. Chiar dacă acest spor nu a fost menționat în adeverința ce a stat la baza emiterii deciziei de actualizare a pensiei, acest fapt nu poate constitui o cauză legală de diminuare a drepturilor de pensie ale recurentului-contestator.
Din cuprinsul anexei la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 52 din dosarul de fond), se reține că, în cursul anului 2005, sporul de vechime în muncă, în procent de 25%, care trebuia avut în vedere la calculul pensiei era de 802 lei pentru perioada 01.01-30.09.2005 și de 837 lei pentru perioada 01.10-31.12.2005.
Întrucât decizia de actualizare a pensiei nu cuprinde aceste sume în baza de calcul a pensiei, Curtea urmează să anuleze decizia nr. -/02.10.2006 și să oblige intimata să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a acestor sume la stabilirea mediei veniturilor pe ultimele 12 luni, cu consecința majorării cuantumului pensiei recurentului.
În ceea ce privește cererea recurentului de obligare a intimatei la plata drepturilor de pensie restante în cuantum actualizat pe ultimii 3 ani de la data introducerii contestației, Curtea constată că cererea este nefondată. Pe de o parte, contestația fiind formulată împotriva deciziei de actualizare a pensiei începând cu anul 2006, sumele respective sunt datorate contestatorului începând cu 01.01.2006, nicidecum pentru o perioadă de 3 ani. Pe de altă parte, intimata a stabilit pensia actualizată în funcție de veniturile comunicate de Tribunalul Mehedinți cu adeverința nr. 248/01.02.2006, respectând procedura prevăzută de Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, astfel că nu a fost în culpă în momentul emiterii deciziei pentru a putea fi obligată la plata sumei în valoare reactualizată.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii în parte a contestației. Va fi anulată parțial decizia nr.- din 02.10.2006, emisă de intimata CJP M și obligată intimata să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și a sporului de vechime în muncă în cuantum de 802 lei (aferent perioadei 01.01. - 30.09.2005), respectiv 837 lei (aferent perioadei 01.10.- 31.12.2005).
Împotriva deciziei Curții de Apel formulat contestație în anulare contestatorul, invocând dispozițiile art. 318 (1) din Codul d e procedură civilă.
Contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis din greșeală să examineze motivul de recurs referitor la sporul de fidelitate, spor care nu este trecut în decizia de pensionare și care a crescut de la 20% la 30%.
Mai susține că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra creșterilor salariale (indemnizație de bază și sporuri).
Contestatorul mai susține că instanța de recurs a omis din greșeală să examineze neconcordanța dintre legislația internă (incompletă, contradictorie, confuză, discriminatorie) și legislația europeană, neconcordanță analizată în motivele de recurs.
Dacă analiza acest motiv de recurs potrivit textelor invocate (art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 23 al. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale), instanța de recurs aplica legislația europeană, potrivit căreia drepturile promovate de contestator trebuiau promovate necondiționat.
Un al patrulea motiv de contestație invocat de contestator este acela că instanța de recurs a omis din greșeală să examineze și să se pronunțe asupra motivului de recurs prin care a cerut fixarea prin decizie a pensiei la care este îndreptățit.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestator, Curtea o apreciază ca fiind nefondată și urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de contestație, legat de omisiunea de analizare a motivelor de recurs privitoare la "sporul de fidelitate".
Obiectul cererii formulate de contestator a fost acela de includere în baza de calcul a pensiei a sporului respectiv în procent de 30%, nu de 20%. Concluziile expertului desemnat în cauză au fost în sensul că procentul de 20% a fost inclus în baza de calcul, situație însușită de instanța de fond. Motivele de recurs au vizat strict procentul de 30%, neinvocându-se și neaducându-se probe în sprijinul ideii că acest spor nu a fost inclus în cuantumul veniturilor prevăzute în adeverință.
Instanța de recurs a analizat problema valorii procentului ce reprezintă majorarea indemnizației, expunând la pagina 5 din decizie argumentele pe care le-a avut în vedere atunci când a stabilit că procentul de 20 % este cel legal întrucât perioada de referință avută în vedere la actualizarea pensiei a fost anul 2005.
Cu privire la pretinsa omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra creșterilor salariale,
Instanța de recurs a analizat aceste motive la pagina 5 paragraful 3 din decizie, având ca justificare același argument care a stat și la baza stabilirii procentului de 20% pentru majorarea indemnizației, acela al perioadei de referință utilizate pentru actualizarea pensiei.
Cu privire la pretinsa omisiune a instanței de recurs de a analiza neconcordanța dintre legislația internă și cea internațională:
Criticile formulate în recurs privind corelarea dintre legislația internă și cea internațională au fost invocate ca argumentare a cererii sale privind includerea sporului de vechime în baza de calcul a pensiei. Instanța de recurs a analizat cererea din perspectiva legislației interne și a acordat sporul respectiv, astfel că s- pronunțat implicit în sensul concordanței dintre legislația internă și cea internațională.
Cu privire la pretinsa omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra motivului de recurs prin care s-a cerut fixarea pensiei:
Prin analiza legalității deciziei de actualizare a pensiei, a celorlalte cereri privind modul de stabilire a drepturilor de pensie, instanța de recurs s-a pronunțat inclusiv asupra cuantumului pensiei, în condițiile în care prin dispozitiv a dispus emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a sporurilor în cuantumul menționat expres în decizie.
Practic, pensia a fost fixată în cuantum determinabil, modul de stabilire a acesteia fiind clar precizat în dispozitivul deciziei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază ca fiind nefondată contestația și urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 2470 din 15.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn.
Ex.2
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
