Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2099/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2099/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 1150 din 16 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat, avocat, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentanta pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 octombrie 2008, prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței atacate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar pe care o consideră ca ținând locul concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține, că prin sentința civilă nr. 1150 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins excepția de tardivitate invocată din oficiu de către instanță, s-a admis cererea înaintată și precizată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință s-a anulat buletinul de calcul și hotărârea nr. 18601/05.12.2007 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a perioadei de 29 de ani, 1 lună și 3 zile ca perioadă de cotizare în grupa a II a de muncă, cu reducerea vârstei de 6 ani și 9 luni, considerând vârsta standard de pensionare de 56 ani, 5 luni și 15 zile, începând cu data de 19.09.2007, a fost obligată pârâta să achite reclamantului diferența de pensie între pensia cuvenită și cea acordată începând cu data de 19.09.2007 și până la plata efectivă, sumă actualizată cu indicele de inflație, totodată fiind obligată pârâta la plata reclamantului a sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut referitor la excepția de tardivitate a introducerii acțiunii invocată din oficiu, reclamantul prin dovada comunicării și originalul răspunsului a arătat instanței că se află în termenul legal de contestare a prezentei decizii întrucât data comunicării a fost 17.01.2008. Față de acest aspect instanța a respins excepția de tardivitate invocată.
Din analiza dosarului de pensie depus la dosarul cauzei ( 19-102 dosar fond ), instanța a constatat că prin adresa nr. 1922/15.12.2005, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 02.08.1971-25.02.1972, respectiv 20.09.1972-31.03.2001, respectiv o perioadă de 29 ani, l lună si 3 zile, perioadă consemnată de altfel și în cartea de muncă. Ținând cont de prevederile Legii nr. 19/2000, art. 42, pentru perioada de 29 de an, l lună și 3 zile, conform anexei la această lege, reducerea vârstelor standard de pensionare, la această perioadă este de 6 ani și 9 luni. Instanța a constatat că la data solicitării acțiunii, contestatorul avea vârsta de 58 ani, 10 luni și 19 zile, deci condiția legală privind reducerea limitei de vârstă era îndeplinită întrucât acesta trebuia să aibă vârsta de 56 ani și 5 luni conform reducerilor prevăzute în art. 42 Tabelul l din Legea 19/2000.
Față de cele ce preced, instanța a admis cererea formulată și precizată de reclamant împotriva pârâtei anulând buletinul de calcul și hotărârea nr. 18601/05.12.2007 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de pârâtă.
Totodată, instanța a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a perioadei de 29 de ani, l lună și 3 zile ca perioadă de cotizare în grupa a II-a de muncă, cu reducerea vârstei de 6 ani și 9 luni, considerând vârsta standard de pensionare de 56 ani, 5 luni și 15 zile, începând cu data de 19.09.2007 și să achite reclamantului diferența de pensie între pensia cuvenită și cea acordată începând cu data de 19.09.2007 și până la plata efectivă, sumă actualizată cu indicele de inflație.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 Cod Procedură Civilă a fost obligată să achite reclamantului suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței nr. 1150/2008 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția tardivității acțiunii.
S-a mai criticat sentința primei instanțe sub aspectul acordării grupei de muncă pentru perioada 01.07.1990 - 31.03.2001.
Temeiul legal justificativ pentru acordarea grupei a II-a de muncă condiții deosebite este Ordinul 50/1990, care la punctele 3 și 7 prevede că beneficiarii prevederilor sale categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în ordin proporțional cu-timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În aceste puncte ale art. 50/1990 nu se regăsește după cum s-a putut observa, nici un temei pentru încadrarea în aceste prevederi a profesiei respective, care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prin expunere fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, prezentă noxelor, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare. Nu s-a putut asimila atribuțiile funcției de conducere, director tehnic, director general adjunct cu cele ale muncitorului care lucrează efectiv în condiții descrise conform art. 3 alin. 1. 50/1990.
S-a mai invocat că în mod greșit s-a apreciat că reclamantul a împlinit vârsta necesară pensionării. Astfel, potrivit anexei nr. 9 din. 340/2001 pentru bărbații născuți în 08.11.1948 vârsta standard este de 64 ani și 7 luni, iar stagiul complet de 34 ani și 2 luni. Conform art. 42 pentru 29 ani, 1 luna, 4 zile în grupa a II-a se acordă un număr de 6 ani și 6 luni reducere la vârsta standard de pensionare. Nu există nici o anexă care să dea dreptul la o reducere de 6 ani și 9 luni (art. 42 din Legea nr. 19/2000).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 1150/16.06.2008 precum și obligarea intimatei recurente Casa Județeană de Pensii C la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform înscrisurilor anexate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția tardivității acțiunii se reține că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că Adresa nr. 18601/05.12.2007 (fila 184 fond) a fost contestată în termenul legal imperativ de 45 de zile de la comunicare, care s-a realizat la data de 07.01.2008 (fila 183 dosar fond). În condițiile în care acțiunea a fost înregistrată în data de 19.02.2008 Curtea reține că termenul prevăzut de art. 86 din Legea 19/2000 a fost respectat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 6 al Ordinului nr. 50/1990, conducerea unităților împreună cu sindicatele reprezentative din cadrul acestora nominalizează încadrarea în grupele de muncă a salariaților.
În consecință, stabilirea grupelor de muncă în care sunt încadrate persoanele nu este atributul casei de pensii, care are doar competența de a stabili pensia în baza actelor depuse de asigurați (conform art. 82 alin. 2 din Legea 19/2000), inclusiv a adeverințelor emise de unități cu privire la încadrarea persoanelor în grupele de muncă.
Drept urmare, în mod legal prima instanță a reținut că recurenta este obligată să ia în considerare mențiunile din carnetul de muncă (filele 164-182 dosar fond) cu privire la perioada în care activitatea prestată de reclamant s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
Ultimul motiv de recurs este întemeiat. Astfel, pentru perioada de 29 ani 1 luna și 4 zile desfășurată de reclamant în grupa a II-a de muncă, acesta beneficiază de o reducerea vârstei standard de pensionare conform art. 42 (Tabel 1) din Legea 19/2000 de 6 ani și 6 luni și nu de 6 ani și 9 luni cum eronat a reținut prima instanță.
De asemenea, în condițiile în care reclamantul s-a născut în 08.11.1948 vârsta standard de pensionare este potrivit Anexei 9 din Ordinul 340/2001 de 64 ani și 7 luni. Ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, rezultă că vârsta de pensionare a reclamantului este de 58 ani și o lună, și nu de 56 ani, 5 luni și 15 zile.
În consecință, Curtea de Apel apreciază că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 42 (Tabel 1) din Legea 19/2000, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus cererea de trecere de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă în 19.09.2007, așa cum rezultă din Buletinul de calcul aferent Adresei 18601/05.12.2007, care, de fapt reprezintă o decizie de respingere a cererii reclamantului menționată anterior. Întrucât așa cum reține și recurenta, la data formulării cererii reclamantul avea 58 ani și 7 luni în mod corect prima instanță a dispus acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 19.09.2007, art. 83 alin. (4) din Legea 19/2000 fiind respectat.
Deși a invocat ca motiv de recurs și cel prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenta nu a dezvoltat acest motiv. Curtea constată că hotărârea recurată conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, respectând exigențele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 1150 din 16.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că vârsta de pensionare a reclamantului este de 58 de ani și o lună, iar reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a desfășurării activității în grupa a II -a de muncă este de 6 ani și 6 luni. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 1150 din 16.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că vârsta de pensionare a reclamantului este de 58 de ani și o lună, iar reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a desfășurării activității în grupa a II -a de muncă este de 6 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
3 EX./27.11.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
