Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 384/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2149R
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7128 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19893/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.975/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata, prin avocat depune la dosar întâmpinare și invocă excepția nulității recursului față de disp.art.302 pct.1 și 2 pr.civ. recurenta nu a indicat în cererea de recurs numele, domiciliul sau reședința părții, precum și indicarea hotărârii care se atacă.
Curtea, deliberând asupra excepției nulității, invocată de intimată, o respinge, în raport de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.176/24.03.2005 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art.3021lit.a și b pr.civ. pentru neindicarea în cererea de recurs a numelui, domiciliului sau reședinței părții,iar pentru neindicarea hotărârii atacate, aceasta a fost identificată după numărul de dosar.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7128 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19893/3/AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea C, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost anulată decizia nr.-/3.04.2008, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 1 și debitul stabilit prin aceasta și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. înștiințarea de plată nr.290/25.05.2001, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Oficiul de Pensii al Sectorului 1, contestatoarei i se comunică faptul că i se sistează drepturile care decurg din decizia nr.10197/3219/31.05.2000, emisă de DGMPS - B, ca urmare a adresei emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția Parchetelor Militare, precum și faptul că are de restituit suma de 5.634.401 lei.
Prin decizia nr.-/03.04.2008, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 3, contestatoarei i s-a comunica faptul că urmare deciziei nr.404/29.07.2002, emisă de - B, Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, se anulează drepturile stabilite prin decizia nr.10197/3219/31.05.2000. Conform art.187 și 188 din Legea nr.19/2000, se recuperează debitul creat până la data de 03.04.2008, în valoare totală de 1136,88 lei reprezentând indemnizația încasată necuvenit de 475 lei, taxe poștale 8,34 lei, dobândă la indemnizație încasată necuvenit 642,43 lei și dobândă la taxa poștală 11,11 lei.
S-a apreciat că potrivit dispozițiilor art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani, iar art.187 alin.4 din același act normativ prevede că, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
S-a constatat că, intimata a emis decizia contestată, care are valoare de titlu executoriu, pentru recuperarea sumelor încasate de către contestatoare cu titlu de indemnizație, taxe poștale și dobânzi aferente acestora, fără a fi respectate dispoziții legale mai sus menționate, în condițiile în care, de la data sistării acestor drepturi, conform înștiințării nr.290/25.05.2001, și până la data de 03.04.2008, a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani.
Intimata nu a făcut dovada faptului că a continuat să achite indemnizația stabilită în baza Decretului-Lege nr.118/1990 și după data la care s-a dispus sistarea acestor, deși în motivarea deciziei contestate face mențiune despre faptul că debitul a fost creat până la data de 03.04.2008.
Chiar dacă din motivarea deciziei contestate rezultă că a fost emisă pentru anularea și pentru recuperarea debitului, ca urmare a deciziei nr.404/29.07.2002 emisă de B - Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, Tribunalul a precizat că nu este îndeplinită condiția de legalitate prevăzută de art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000, deoarece, în opinia Tribunalului, termenul de prescripție cu privire la sumele achitate în anul 2000 și 2001, conform înștiințării de plată, se calculează de la data emiterii acelei înștiințări prin care s-a dispus sistarea plății drepturilor, ce echivalează cu momentul de la care intimata a luat cunoștință de faptul că indemnizația nu era cuvenită.
În drept, opinia Tribunalului s-a întemeiat pe dispozițiile art.1, 3 și 8 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
S-a mai reținut că decizia nu a fost motivată iar acest fapt are repercusiuni în ceea ce privește posibilitatea de analizare concretă a motivelor invocate în susținerea acțiunii.
Astfel, deși se susține, în motivarea deciziei, că ar fi vorba de un debit constituit până la 03.04.2008, în conținutul său nu se detaliază data până la care debitul este compus din sumele încasate cu titlu de indemnizație și nici dacă doar dobânzile aferente au fost calculate până la data de 03.04.2008, nu se menționează dacă s-a avut în vedere suma achitată de către contestatoare, încă din data de 27.06.2001 în valoare de 3.736.641 lei, nu se indică perioada concretă în care debitul respectiv a fost constituit, respectiv data de începere a acestuia, având în vedere că în discuție este plata unor prestații succesive.
S-a precizat de către tribunalul că mențiunile cu privire la perioada concretă în care contestatoarea a beneficiat nelegal de plata indemnizației, conform Decretului-Lege nr.118/1990, erau necesare tocmai pentru a fi posibilă o analiză reală în privința incidenței termenului de prescripție, în sensul prevăzut de dispozițiile art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000. Or, nefiind făcute aceste mențiuni, intimata a lăsat loc de speculații în această privință, ceea ce nu poate decât să fie în favoarea contestatoarei iar analizarea acestora s-a făcut pornindu-se de la măsurile concrete luate în privința indemnizației cu ocazia sistării plății acestor drepturi.
Mai mult decât atât, motivarea în fapt a deciziei de constituire debit este obligatorie, pentru că reprezintă, pe de o parte, o garanție în favoarea debitoarei, că actul juridic nu a fost elaborat în mod arbitrar și, pe de altă parte, este necesară pentru a fi posibilă verificarea legalității și temeiniciei lui prin raportare concretă la motivele avute în vedere cu ocazia emiterii actului. Neprocedând în acest fel, actul juridic, în limita în care a fost contestat, nu a fost întocmit conform prevederilor legale.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că ecizia de anulare a fost comunicată Casa de Pensii a Municipiului B, în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit de către reclamantă, Casa Locala de Pensii Sector 1, emițând o înștiințare de plată decizia nr.-/03.04.2008 prin care au fost stabilite sumele ce urmează a fi recuperate ca necuvenit încasate.
Instanța de drept comun a greșit calculul termenului de prescripție de 3 ani, deoarece conform Ordonanței 92 din 24.12.2003 - privind Codul d e Procedură Fiscală, actualizată până la data de 4 decembrie 2008: Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art.23, dacă legea nu dispune astfel.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod corect instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art.1, 3 și 8 din Decretul nr.167/1958, a considerat că, deși din motivarea deciziei contestate a rezultă că a fost emisă pentru anularea și pentru recuperarea debitului, ca urmare a deciziei nr.404/29.07.2002 emisă de B - Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, nu este îndeplinită condiția de legalitate prevăzută de art.187 alin.1 din Legea nr.19/2000, deoarece, termenul de prescripție cu privire la sumele achitate în anul 2000 și 2001, conform înștiințării de plată, se calculează de la data emiterii acelei înștiințări prin care s-a dispus sistarea plății drepturilor, ce echivalează cu momentul de la care intimata a luat cunoștință de faptul că indemnizația nu era cuvenită.
Cum din cuprinsul deciziei contestate rezultă că, aceasta a fost emisă pentru recuperarea sumelor încasate de către contestatoare cu titlu de indemnizație, taxe poștale și dobânzi aferente acestora, în condițiile în care de la data sistării acestor drepturi conform înștiințării nr.290/25.05.2001 și până la data de 03.04.2008, a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani, iar intimata nu a făcut dovada faptului că a continuat să achite indemnizația stabilită în baza Decretului-Lege nr.118/1990 și după data la care s-a dispus sistarea acestora, soluția Tribunalului privind aplicarea dispozițiilor art.1, 3 și 8 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă este legală și temeinică.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7128 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19893/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
13.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
