Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2194/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2194/R/2008
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr. 377/F din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile ședințelor publice din data de 28 octombrie 2008, respectiv 4 noiembrie 2008, încheiericare fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 377/F/23.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a admis, contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii B-N și în consecință:
- s-a anulat decizia de pensionare nr.72445/27.09.2005 emisă de intimata Casa Județeană de pensii B-N;
- a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și a pensiei și veniturile realizate în străinătate, respectiv în Regatul în perioada 16.09.1974 - 16.09.1978 și în Franța în perioada 16.09.1992 - 16.09.1993.
A fost obligată intimata să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Contestatoarea, a fost înscrisă la pensie prin decizia 72445 din 1 septembrie 1999, pensie acordată pentru limita de vârstă și vechime în muncă de 30 de ani și 11 luni, în condițiile Legii nr.3/1997.
Prin procesul de recalculare a pensiilor, intimata B-N, în conformitate cu disp.OUG nr.4/2005 a stabilit contestatoarei drepturi de pensie conforme unui punctaj de 1.61141 puncte în sumă de 477 lei, fiind emisă în acest sens decizia nr.72445/29 septembrie 2005 emisă în fapt la data de 4 aprilie 2008, așa cum se precizează în întâmpinarea depusă, fiind emisă urmare a acestei decizii atacate și a deciziei de debit cu nr.72449 din 30.04.2008 pentru recuperarea unui debit de 1516 de la contestatoare cu titlu de pensie încasată necuvenit.
Anterior emiterii deciziei atacate, precum și a deciziei de debit, intimata a acordat conform buletinului de calcul din 1 martie 2006 contestatoarei o pensie aferentă unui punctaj de 1.74387 în sumă de 516 lei.
Această situație a fost creată unilateral de intimata B-N prin interpretarea unilaterală a perioadelor din 16 septembrie 1974 - 16.09.1976 și 16 septembrie 1976 - 16 septembrie 1978, când contestatoarea a presat activitate de cadru didactic în Regatul, fiind detașată în interesul învățământului și a perioadei 16.09.1992 - 16.09.1993, când aceasta a prestat activitate de cadru didactic în Franța.
Așa cum rezultă din documentația care stabilește în viziunea intimatei stagiul contributiv al contestatoarei, în perioada 31.08.1974 - 1.09.1979, acesta a fost calculat pentru un salariu de 1590 lei.
In acest mod, au fost nesocotite dispozițiile dintre Republica România și Regatul încheiatul asigurărilor sociale, convenția prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele 2 state contractante, unde potrivit art.5 alin.1 se prevede că, în cazul detașării unui persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie supusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art.8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele 2 părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art.15 al convenției precizate stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare.
Așa fiind, cum în cauză s-a dovedit că urmare a detașării în Regatul,contestatoarea a realizat venituri la un al nivel decât cel reținut de intimată prin documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate, nivel de altfel inexistent odată a contractului de muncă al contestatoarei în România, în perioada 16.09.1074 - 16.09.1978 a fost suspendat, iar prin Decretul nr.215/1984 statul român a consfințit dreptul persoanelor detașate în Regatul de-a beneficia de asigurări sociale - pensie - la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde a fost realizate veniturile și cuantumul acestora, sub acest aspect decizia atacată este nelegală.
Probele produse de contestatoare au demonstrat că în perioadele 16.09.1974 - 16.09.1978, respectiv 16.09.1992 - 16.09.1993 aceasta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul, respectiv Franța, în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuții la asigurări sociale din România și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte, context în care, deși considerată în concediu fără plată, contestatoarei i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând doar vechime în muncă, conform adreselor eliberate de Inspectoratul școlar al județului B-
Or, potrivit art.8 din Legea nr.19/2000, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc. Statul marocan fiind obligat să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție (în care sens nu există nici o probă), singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că demersul contestatoarei se impune a fi soluționat favorabil, aceasta neputând fi lipsită de beneficiul implicat de plata unor astfel de contribuții, în raport de veniturile obținute de contestatoare în Regatul, respectiv Franța.
Ca atare, decizia de pensionare contestată a fost anulată, iar intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei în care să ia în calcul la stabilirea punctajului și a pensiei și veniturile din străinătate, respectiv în Regatul în perioada 16.09.1974 - 16.09.1978 și în Franța în perioada 16.09.1992 - 16.09.1993.
În baza art.274 Cod proc. civilă, intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța atașată la dosar.
Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B-N, solicitând admiterea, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și faptul că instanța interpretat greșit obiectul dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta arătat că reclamanta beneficiază de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 1.09.1999, în baza Legii nr. 3/1977.
Cu ocazia efectuării operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiei reclamantei, la stabilirea punctajului s-au avut în vedere și perioadele în care reclamanta desfășurat activitate în Regatul și în Franța, în baza înscrisurilor doveditoare emițându-se decizia nr.72445/27.09.2005.
Recurenta invocând prev.art.3 din Legea nr. 3/1977, art.2 alin.2 și 3 și art.3 din Decretul nr.233/1974, arată că perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în și Franța, constituie vechime în învățământ, ceea ce nu este același lucru cu vechime în muncă.
În cele două perioade de timp reclamanta a fost considerată în concediu fără plată la unitățile angajatoare, iar plata contribuției de asigurări sociale de stat nu reprezenta o obligație care să fie acoperită din sumele transferate în țară.
Conform art.4 din Protocolul privind colaborarea între ministerele educației și învățământului din și, unitatea angajatoare era Ministerul al Educației Naționale, fiind retribuită de acesta, în țară fiind considerată în concediu fără plată.
Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale către Statul Român, în perioadele în care a avut raporturi contractuale cu unitățile angajatoare din și Franța.
Prin întâmpinarea formulată (9-11), reclamanta solicitat respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurentei B la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a fost înscrisă la pensie prin decizia nr. 72445 din 1 septembrie 1999, pensie acordată pentru limită de vârstă și vechime în muncă de 30 de ani și 11 luni, în condițiile Legii nr. 3/1977.
Prin procesul de recalculare a pensiilor, intimata B-N în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 4/2005 a stabilit contestatoarei drepturi de pensie conforme unui punctaj de 1,61141 puncte în sumă de 477 lei, fiind emisă în acest sens decizia nr. 72445/27.09.2005.
Această situație a fost creată unilateral de intimata BNp rin interpretarea unilaterală a perioadelor 16.09.1974-16.09.1978, respectiv 16.09.1992 - 16.09.1993, când contestatoarea a prestat activitate de cadru didactic în Regatul, respectiv în Franța.
Așa cum rezultă din documentația care stabilește în viziunea intimatei stagiul contributiv al contestatoarei, perioada 16.09.1974-16.09.1978 aceasta nu a fost luată în calcul ca perioadă contributivă, iar pentru perioada 16.09.1992 - 16.09.1993 salariul luat în considerare a fost cuprins între 36.805 și 77.515 lei.
Reiese din cele arătate că, reclamanta a desfășurat activitate în străinătate, în două perioade: 16.09.1974-16.09.1978, în Regatul respectiv 16.09.1992 - 16.09.1993, în Franța.
În ceea ce privește prima perioadă, aceasta este guvernată de prevederile Decretului nr.233/1974 în forma inițială, și de protocolul privind colaborarea și cooperarea între al și din regatul.
Potrivit acestui protocol, prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele două state contractante, art. 5 alin. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie spusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art. 15 al convenției precizate stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare.
Conform Ordinului nr. 1777/7.12.1974 a Ministrului Educației și Învățământului, reclamanta împreună cu alte cadre didactice fost detașată în Regatul pentru o perioadă de 2 ani.
Având în vedere prevederile legale care au reglementat instituția detașării la epoca la care reclamanta desfășurat activitate didactică în, precum și dispozițiile din convenția încheiată între cele două state, în domeniul colaborării și cooperării în învățământ, reiese că în ceea ce privește plata contribuțiilor de asigurări sociale, aceasta se impunea să fie achitată la nivelul veniturilor realizate de reclamantă, pe perioada detașării.
Probele produse de contestatoare demonstrează că în perioada 16.09.1974-16.09.1978, aceasta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul, în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar, ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuții la asigurări sociale din România și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte. În acest context, deși considerată în concediu fără plată, contestatoarei i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând vechime în muncă, conform adreselor eliberate de Liceul N, iar veniturile realizate din activitatea didactică desfășurată pe durata detașărilor se impuneau a fi supuse reținerii și achitării contribuțiilor de asigurări sociale.
Cea de-a doua perioadă, în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în Franța, este supusă aceluiași regim juridic, sub aspectul reținerii și achitării contribuției de asigurări sociale, întrucât și în această perioadă reclamanta fost detașată în interesul învățământului.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, a prevederilor Protocolului încheiat între și Regatul și a faptului că și în Franța reclamanta și-a desfășurat activitatea urmare a detașării, se impune ca Statul și Franța să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul acestor contribuții, întrucât la dosar nu există nici o dovadă că aceste rețineri nu au fost făcute asupra veniturilor realizate de reclamantă în cele două state.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 377/F din 23.06.2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/13.11.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
