Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 226/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr.1057/LM/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata intimată, lipsind contestatorul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare, o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond în mod corect a admis excepția tardivității formulării acțiunii cu privire la stagiul de cotizare și a respins contestația precizată. La instanța de fond a depus în acest sens practică judiciară
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-, contestatorul Gac hemat-o în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu; solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată intimata să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă, conform dispozițiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani;
- să fie obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie, începând cu data de 27.05.2006 (termenul general de prescripție de la data depunerii acțiunii;
- să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, contestatorul a susținut că intimata i-a recalculat greșit drepturile de pensie, deoarece deși s-a pensionat în temeiul Legii nr.3/1977, cu ocazia recalculării acestor drepturi, conform nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, trebuia luat în calcul un stagiu de cotizare de 20 de ani, realizat în grupa I de muncă, în loc de 30 de ani, cum eronat a stabilit intimata în buletinul de calcul din data de 26.07.2005, ce a stat la baza deciziei nr.- /31.08.2005. În acest sens contestatorul invocă Decizia nr.40/2008 a Jp ronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, a invocat: Legea nr.19/2000 modificată; nr.HG1550/2004, Legea nr.3/1977,nr.OUG4/2005 cu modificările ulterioare; Legea nr.226/2008.
În dovedirea acțiunii sale contestatorul a depus următoarele înscrisuri în copie:decizia privind recalcularea pensiei din sistemul public nr. -/31.08.2005; buletin de calcul, carnet de muncă, practică judiciară (4-28).
Intimata Sibiu, prin întâmpinarea și concluziile scrise depuse (32) a solicitat respingerea acțiunii contestatorului invocând tardivitatea contestării stagiului complet de cotizare utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual, iar pe fond netemeinicia acesteia deoarece contestatorul a fost pensionat în baza Legii nr.3/1977 și nu în baza vreunui act normativ cu caracter special, așa încât în mod în cadrul operațiunii de recalculare s-a utilizat stagiu complet de cotizare prev. de Legea nr. 3/1977, respectiv 30 de ani.
Prin sentința civilă nr.1057/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a admis excepția tardivității acțiunii civile invocate de pârâtă. S- respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Sibiu.
Pentru a hotărî în acest fel, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că raportat la data promovării acțiunii termenul prev. de art.87 din Legea nr. 19/2000 a fost cu mult depășit, astfel încât excepția tardivității contestației invocată de intimată este întemeiată, fiind admisă ca atare. Chiar dacă s-ar califica acțiunea ca fiind o obligație de a face și nu o contestație, pe fondul cauzei, instanța reține, că aceasta este neîntemeiată, deoarece contestatorul beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă stabilită prin Decizia nr. -/18.01.1995 emisă de S B în conformitate cu prev. art.8 și 14 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare utilizat în cadrul operațiunii de recalculare fiind cel prevăzut de această lege, respectiv 30 de ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.301 Cod proc.civ. contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; solicitând modificarea ei în tot sensul respingerii excepției tardivității cererii și admiterea acțiunea așa cum a fost formulată; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurentul susține că în mod greșit cererea sa a fost calificată de către instanță ca fiind contestației, în condițiile în care nu a solicitat nulitatea deciziei de pensie, ci obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare, astfel obiectul acțiunii este obligație de a face care este supusă termenului de 5 ani din momentul recalculării.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de J în soluționarea în interesul legii, care este obligatorie pentru instanțe, așa încât în mod eronat s-a reținu un stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, așa cum prevăd Normele de aplicare a nr.HG1550/2004. Recurentul susține că dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1997 sunt dispoziții cu caracter special, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel că în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I sau a II de muncă se impunea ca procedura recalculării în temeiul nr.OUG4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu.
În drept se invocă art.304 punct 9.pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale aplicabile speței.
CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât prin prisma criticilor formulate și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.(2) Cod proc.civ. constată următoarele:
Recurs este nefondat.
Cu privire la excepția tardivității contestației instanța constată că în mod corect prima instanță a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în asigurări sociale guvernată de normele Legii nr.19/2000, judecând-o ca atare.
Chiar dacă recurentul reclamant își precizează acțiunea ca fiind obligație de a face, obiectul și scopul urmărit de acesta vizează recalcularea dreptului său la pensie conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005 și plata diferențelor de pensie, temeiul juridic indicat în acest sens, chiar de partea recurentă, fiind actele normative care reglementează acest drept (la pensie) ceea ce a determinat judecătorul fondului, în aplicarea corectă a principiului rolului activ, consacrat de art.129 Cod procedură civilă, ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de care a verificat celelalte aspecte și s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.
Este adevărat că în conținutul acestui principiu intră și dreptul contestatorului de a stabili cadrul procesual, persoanele care sunt chemate în judecată și obiectul, dar în raport cu acest obiect și scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii, calificarea juridică a cererii este atributul instanței.
Ca atare, calificând corect litigiu dedus judecății în mod justificat instanța de fond a făcut aplicarea art. 87 din Legea nr. 19/2000, raportat la probele dosarului.
Cu privire la fondul pricinii, criticile recurentului se vizează, de asemenea, a fi nefondate.
Astfel, prin art.2 alin.(1) și (2) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1550/2004 se statuează că:"Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977."
În același sens sunt și Normele tehnice nr.5388/2004 emise de CNPAS, care ca norme de interpretare a nr.HG 1550/2004, aduc precizări cu privire la stagiul complet de cotizare pentru pensiile pentru limită de vârstă-aceasta fiind categoria de pensie de care beneficiază și recurentul de față-arată că în situația acestor pensii stabilite în perioada cuprinsă între 1 iulie 1977 și 31 martie 2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Această precizare este pe deplin acord cu dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia s-au emis normele, respectiv nr.HG 1550/2004, întrucât articolul de lege susenunțat în alin.3 face trimitere la dispozițiile art.8 alin(1) din Legea nr. 3/1977, care stabilește vechimea în muncă pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă pentru bărbați la 30 de ani.
Excepția de la această regulă este prevăzută la alin.(4) al acestui text de lege care reglementează situația persoanelor beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute deacte normative cu caracter special, pentru care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzut de aceste acte normative (ex: în cazul pensiilor stabilite în baza nr.HG 478/2000, nr.HG267/1990 și Legii nr. 57/1998).
În speță, contestatorul recurent a fost pensionat prin este beneficiarul uneipensii pentru muncă depusă și limită de vârstăîn temeiul Legii nr. 3/1977, stabilită prin Decizia nr. 170.343/18.12.1995 emisă de S B, cu începere din 01.01.1996.
Astfel, cum dreptul contestatorului s-a născut în anul 1995, regimul juridic al acestuia este guvernat de dispozițiile actului normativ în vigoare la momentul deschiderii acestui drept-respectiv Legea nr. 3/1977, potrivit principiului de drept tempus regis actum care impune regula conform căreia o situație juridică determinată produce acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei. Este de menționat că, nu ne aflăm în situația de excepție prev. de alin.(4) recurentul reclamant nefiind pensionat în baza unui act normativ special, ci așa cum s-a reținut mai sus-Legea nr.3/1977.
Așadar este evident că stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului este cel prevăzut de art. 8 alin.(1) din această lege, adică 30 de ani; Acest stagiu a determinat împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctelor anuale la 30 pentru stabilirea punctajului mediu anual în contextul transpunerii pensiei în noul sistem de puncte introdus prin modificarea legislației în materie adusă prin Legea nr. 19/2000.
Pensionarea la care face referire recurentul contestator, evocând dispozițiile art. 14 alin.(3) din Legea nr. 3/1997, constituie o altă modalitate de pensionare reglementată de acest act normativ, respectiv de o pensionarela cerere, cu reducerea vârstei de pensionare, iar vechimea de 21 ani, 9 luni și 2 zile în grupa I, respectiv 3 ani, 5 luni și 9 zile în grupa a II-a nu reprezintă în cazul său, vechimea completă în muncă la care face trimitere art.2 alin.(1) și (3) din nr.HG 1550/2004.
Cele două categorii de pensii-la cerere și pentru limită de vârstă-fiind diferite, evident că atât în legislația anterioară, cât și cea actuală, sunt diferit reglementate, iar condițiile și modul de calcul al dreptului de pensie, sunt la rândul lor diferite.
Așadar recurentul, beneficiind de o anumită categorie de pensie, drepturile sale fiind legal stabilite în conformitate cu aceasta, nu se poate prevala de modalitatea de stabilire a aceluiași drept (de pensie), respectiv de recalculare, însă pentru o altă categorie (la cerere), întrucât așa cum reiese din decizia de pensionare, dreptul său s-a stabilit ca fiindpensie pentru limită de vârstă.
În fine, DECIZIA nr.40/22.09.2008 J- secțiile unite- dosar nr.16/2008, invocată de recurent, nu este aplicabilă în speță, referindu-se la categoria de pensie -la cerere (cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 3/1997).De altfel, în considerentele acesteia, se reține că singurele facilității oferite de Legea nr. 3/1977 peroanelor care u lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării, la cerere, înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile din acest act neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
De fapt, prin această decizie instanța supremă a statuat, că stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă (deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare) necesară deschiderii dreptului de pensei prevăzută de aceste acte normative. Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază. (art.3 din Norme), ceea ce este în acord cu cele reținute mai sus.
Față de cele ce preced, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca în baza art. 312 al.(1) cod procedură civilă să respingă ca nefondat a recursului cu care a fost investită de către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr.1057/LM/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
tehnored./
4 ex./25 Februarie 2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
