Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2345/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2345
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier - -
***********************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 5548 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata contestatoare, reprezentată de avocat, lipsind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata contestatoare, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 06.06.2008 contestatoarea a formulat cerere de chemare în judecată intimatei Casa Județeană de Pensii, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei la revizuirea drepturilor de pensie, prin recalcularea acesteia cu luarea in considerare a veniturilor suplimentare înscrise in anexa adeverinței nr. 750/22.02.2008 emisă de SC SA C, precum si obligarea intimate la plata diferențelor de pensie ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 01 decembrie 2005.
In motivarea acțiunii a arătat că a fost pensionată în anul 2000 și a beneficiat de recalcularea penii în baza Legii nr. 19/2000, etapa a IV-a 2005.
A mai arătat că în buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei contestate au fost luate in considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă fără sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1974 - 1995, precizând că în această perioadă a beneficiat de adaosuri procentuale cu caracter permanent și care erau evidențiate cu statele de plată, pentru aceste sume virându-se contribuția de asigurări sociale de 15% conform Decretului 389/1972.
La data de 01 iulie 2008 intimata a formulat întimpinare solicitând instanței respingerea contestației ca neîntemeiată arătând că adeverința la care face referire contestatorul nu poate fi avută în vedere deoarece potrivit punctului VI din Anexa OUG nr. 4/2005 acele adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă reprezintă munca in acord.
De asemenea, a mai arătat că susținerea contestatoarei, că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale, nu poate fi avut in vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din Legea nr. 3/1977, în cuprinsul adeverinței este menționat faptul că unitatea nu a reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5548 din 17 octombrie 2008, admis contestația formulată de contestatoarea, anulat decizia nr. - din 10 ianuarie 2007 emisă de intimata Casa județeană de pensii
A fost obligată intimata să revizuiască drepturile de pensie ale contestatorului și să emită nouă decizie cu luarea în considerare a sumelor înscrise în adeverința nr. 750 din 22 februarie 2008, emisă de SC"" SA
A fost obligată intimata și la plata diferențelor de pensie dintre cele cuvenite contestatoarei ca urmare revizuirii acestora potrivit prezentei hotărâri și cele efectiv încasate începând cu data de 01 decembrie 2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, ca sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate in adeverința invocata de câtre contestator, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Potrivit adeverinței nr. 750 din 22 februarie 2008, emisă de SC "" SA, reclamanta a fost angajata societății și a beneficiat de venituri suplimentare - adaosuri (diferențe de manoperă) adaosul plătit având un caracter permanent și a fost acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare.
Că în perioada menționată, societatea a calculat, reținut și virat contribuția pentru asigurările sociale, dar salariatului nu o s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata și modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
In opina tribunalului, aceste sume se impunea a fi valorificate, chiar daca prin OUG nr. 4/2005 se face mențiunea ca ele nu pot fi avute vedere la recalcularea drepturilor de pensie, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Tribunalul a considerat că, deși in OUG nr. 4/2005 se menționează ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in condițiile in care s-a făcut dovada reținerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Împotriva sentinței, la data de 20 noiembrie 2008, declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o ca netemeinică și nelegală,
Prin motivele de recurs depuse la aceeași dată, intimata susține că instanța de fond aplicat principiul contributivității introdus de Legea nr. 19/2000 începând cu data de 01 aprilie 2001 retroactiv, deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează nouă inechitate și dezechilibru în raport de ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Consideră că în situația în care, dacă s-ar trece peste aceste prevederi exprese la care a făcut trimitere, tot nu se poate considera că a încălcat principiul contributivității deoarece contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat la bugetul asigurărilor sociale de stat numite în legislația anterioară "contribuția la pensia suplimentară", stare de fapt ce rezultă cu certitudine din cuprinsul adeverinței în care se menționează că pentru aceste venituri nu s-a reținut această contribuție.
Precizează că societatea și-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat în cuantum de 15%, rețineri care s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 care prevăd expres că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat"
Susține, de asemenea, că în situația în care toate prevederile legale și exprese la care a făcut trimitere vin în contradicție cu principiul contributivității, nu intră în competența instanței de fond să remedieze această disfuncționalitate a acestor normative, contestatoarea avea alte căi legale de urmat.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune în continuare:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Avându-se în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. - din 31 august 2005 emisă de intimată, stabilind obligația acesteia de a revizui drepturile de pensie ale contestatoarei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 750 din 22 februarie 2008 emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depuse la dosar de către contestatoare și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că numita a fost salariata acestei societăți comerciale în perioada 01 august 1972 - 26. decembrie 1997, în funcția de inginer proiectat. pr. gr. în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaos cu caracter permanent, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
In aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
In același timp, potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatoarei, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, numai noua lege a pensiilor nr. 19/2000 instituind obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat.
In condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1972 -1997 de către contestatoare, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" aveau un caracter permanent, fiind incluse în salariul de bază brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
Aceste sume trebuiau să fie avute în vedere și valorificate de către casele județene de pensii chiar dacă în partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001.
Sub acest aspect, nu se poate eluda faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, neluarea în considerare a acestui principiu fundamental ducând la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară anului 1990.
Conform dispozițiilor art. 23 alin. 3 și art. 78 alin. 4 din aceeași Lege 19/2000, baza de calcul avută în vedere la stabilirea punctajului anual necesar calculării pensiilor este prezentată de venitul brut realizat lunar, iar punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Sub acest aspect sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de intimată, potrivit cărora numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată mai târziu, inițial ca o contribuție facultativă de 2%, apoi de 3%, devenită ulterior obligatorie, plăți care,însă, au fost separate de contribuția de asigurări sociale, de 15%, respectiv 25%, contribuție care face obiectul contestației.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile intimatei, că prin admiterea contestației, Tribunalul Dolj a încălcat principiul neretroactivității legii, aplicând Legea nr. 19/2000 anterior datei de 01 aprilie 2001, în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2005 prevăd în mod expres faptul că recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul legii vechi, nr. 3/1977, are la bază principiile fundamentale prevăzute în legea nouă, nr. 19/2000, cu precădere la principiul fundamental al contributivității.
Pe de altă parte, sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord de către contestator pot fi incluse în dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, în care se prevede faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestator în perioada 1972 - 1997 au avut un caracter permanent, fiind prevăzute în contractele colective de muncă, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei.
Față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.l-9 cod procedură civilă,astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D se privește ca nefondat și se va respinge.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la 100 lei cheltuieli de judecată către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 5548 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea,
Obligă recurenta către intimată la 100 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător.
- - - -
Grefier,
a -
Red. Jud.
2 ex/IE/30.04.2009
fond:
OPINIE SEPARATĂ,
Deliberând asupra recursului de față, sub aspectul motivelor invocate în recurs se rețin următoarele aspecte:
Potrivit adeverinței nr. 750/22.02.2008, eliberată de SC SA C, in perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferență de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată ( suma globală) pe lucrare.
Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizare productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv, anexa nr. 21 din CCM/1992, pct.3; art. 78, alin.6 din CCM/1993; art. 78, alin. 5 din CCM/1994; art.78, alin. 5 din CCM/1995; art. 78, alin.5 din CCM/1996; art. 78, alin.4 din CCM/1997; art. 78, alin. 5 din CCM/1998 - 2001 și art. 80, alin.1 și anexa 6 din CCM/2001 - 2003.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Conform dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 57/1974 "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice rezultă modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuire muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică.
Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceiași lege " în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Art. 120 din Legea nr. 57/1974 prevede că " (1)în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrări avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare".
În alin. 2 din același articol se menționează că, " La predare proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora."
Prin urmare, adaosurile (diferențele de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
In ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor, însă în anexa la adeverință nu sunt cuprinse mențiuni cu privire la adaosuri încasate ulterior anului 1992.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferență de manoperă).
In consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carieri sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
In spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității invocat în cauza de față, legiuitorul a statuat că,după data de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizate în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economie.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit."e".
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului din capitolul IX "Dispoziții tranzitorii" astfel:
Art. 164 din legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituit regula potrivit căreia, baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2)La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere șisporurilecare au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și să fie înregistrate în carnetul de muncă.
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art.164 alin.1 este reglementată la alin. 3:
(3)La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlu de sporuri, nu adaosuri, cum este cazul def ață. In plus, niciodată adaosurile reprezentând plata în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară:
Legea nr. 3/1977
"Art.21(1).Media retribuțiilor tarifare lunare care se iau în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
- retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru ceri retribuiți cu ora,inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
In deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005, modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit art. 4(1) determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2).Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Se observă cu ușurință că art. 4 alin. 2 trimite la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă OUG nr. 4/2005; respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din lege.
Potrivit dispozițiilor anexei la nr. 4/2005, pct. VI, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s- plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nici o excepție în acest sens.
Pe de altă parte, contestatoarei nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară ca și contribuție personală a salariatului, iar contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. 2 din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Aceasta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă legiuitorului, stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit."c" din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. de asemenea, instanța de fond și- motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferite de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr.19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se utilizează salariile brute sau nete, astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare, nu afecta retribuția plătită salariatului.
In fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005, sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fonda făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea urmează să admisă recursul, să modifice sentința și să respingă acțiunea.
Judecător,
- -
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Mihaela Mitrancă
