Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/AS
Ședința publică din data de 16 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 269/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, - 22,. A,. 15, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Casa Județeană de Pensii Cad eclarat recurs la 1 octombrie 2008 împotriva sentinței civile nr. 269/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin contestația formulată la data de 22.12.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, anularea deciziei nr. -/28.12.2005 emisă de către pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că începând cu data de 18.03.2006, contestatorul a beneficiat de pensie de invaliditate stabilită de pârâtă prin decizia nr. -, decizia rămasă definitivă prin necontestare, în baza căreia contestatorul a încasat drepturi până în luna noiembrie 2005.
În cursul anului 2006 reclamantul s-a prezentat la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă C, după care s-a emis decizia asupra capacității de muncă nr. 1290/17.05.2006, potrivit cu care nu se mai confirmă gradul de invaliditate, astfel că la data de 11.07.2006, intimata din prezenta cauză a emis decizia nr. -/31.08.2005 prin care a dispus sistarea plății pensiei de invaliditate.
Nici până la data prezentă intimata nu a făcut cunoscută decizia nr. -/28.12.2005 de suspendare a drepturilor de pensie și recuperarea sumelor de bani.
În dosarul civil nr-, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat intimata la plata drepturilor de pensie cuvenite până la sistarea acestora, 01.06.2006, sentință civilă definitivă și irevocabilă.
La data de 18.12.2007, intimata a invitat pe reclamant la sediul său pentru lămuriri în legătură cu un debit în sumă de 6301 lei, prilej cu care i-a prezentat decizia contestată.
Decizia atacată este nelegală deoarece dispune suspendarea plății drepturilor de pensie motivat pe neprezentarea reclamantului la examinarea medicală, impusă de art. 62 din Legea nr. 19/2000; dovada prezentării reclamantului la examinarea medicală o reprezintă însă decizia asupra capacității de muncă nr. 1290/17.05.2006. Faptul că la data reexaminării reclamantului, în anul 2006, acesta nu mai întrunea condițiile impuse de lege pentru a primi în continuare pensia pentru invaliditate nu atrage suspendarea actului administrativ emis valabil în anul 1996 și rămas definitiv prin necontestare ci cel mult o încetare a deciziei de pensionare cu consecința sistării plății sumelor reprezentând pensie de invaliditate.
Prin întâmpinare, pârâta invocă excepția tardivității formulării cererii, motivat pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, însoțită de dovada de comunicare a acestei decizii.
Totodată se solicită pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată, motivat pe faptul că reclamantul a încasat necuvenit drepturi de pensie pe perioada 01.12.2002-31.12.2005, conform notei de constatare nr. 10677/27.10.2005, termenul de prezentare la revizuire fiind cunoscut persoanei în cauză.
Prin sentința civilă nr.269/25.06.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte contestația formulată de reclamant și a dispus anularea deciziei nr. -/28.12.2005 emisă de pârâtă.
S-a respins, ca nedovedită, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a soluționat prioritar excepția invocată de pârâtă, a tardivității formulării contestației, prin respingere motivat pe faptul că borderoul de trimitere a deciziei - fila 16 nu face dovada primirii de către contestator a acestei decizii.
Pe fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
Contestatorul a fost beneficiar al pensiei de invaliditate stabilită definitiv prin decizia nr. -/1996, gradul II de invaliditate infirmat ulterior de actele medicale prezentate și care au fost în măsură să determine pârâta să emită decizia nr. 1290/ 2006 în sensul că reclamantul își poate relua activitatea.
Motivarea pârâtei în sensul că în speță culpa aparține contestatorului -neprezentarea la revizuire în anul 2006, nu este relevantă, deoarece revizuirea se realizează prin grija autorității administrative, care dispune de medic specialist și care deține evidența persoanelor asigurate cu situațiile specifice fiecăreia dintre acestea.
Decizia de pensionare poate fi anulată în condițiile Legii nr. 19/2000 -art.187, dar doar când se constată nereguli ce vizează emiterea sa, imputabile persoanei beneficiare, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Articolul 62 prevede în alin. 4 că în situația neprezentării, din culpa beneficiarului, la revizuirea medicală, sancțiunea este suspendarea plății drepturilor începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea și nicidecum anularea deciziei definitive.
Alineatul 5 al art. 62 reglementează posibilitatea de efectuare a revizuirii și la cererea beneficiarului, în condițiile în care starea de sănătate s-a îmbunătățit sau s-a agravat.
Singura obligație instituită de art. 63 alin. 1 este aceea de respectare a programului recuperatoriu stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale, iar sancțiunea nerespectării acestei obligații este tot suspendarea plății drepturilor de pensie începând cu luna următoare constatării și nicidecum anularea deciziei.
De reținut este și faptul că reclamantului i se impută neprezentarea la revizuire, însă nu s-a făcut dovada comunicării către reclamant a acestei date de prezentare, ca de altfel nici dovada comunicării deciziei de suspendare a plății drepturilor de pensie, aspect semnalat și în cuprinsul sentinței civile nr. 472 din 2006 pusă în executare de către pârâtă.
De fapt în nota de constatare - fila 75, s-a reținut că în urma unui control efectuat de, s-a stabilit răspunderea medicului și a referentului, pentru nesistarea pensiei la termenul de revizuire din luna martie 2002 și încasarea necuvenită a drepturilor de pensie.
Astfel, nu se poate constata culpa contestatorului pentru nereguli de care se fac culpabile alte persoane, sancțiunea anulării deciziei nu era justificată, singura posibilitate în aceste condiții fiind aceea de suspendare a plății drepturilor de pensie în ceea ce privește pe contestator, activitatea pârâtei în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor legale în materie putând fi circumscrise faptelor de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a acesteia.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele motive:
Intimatul reclamant a încasat necuvenit drepturi de pensie pentru perioada 1.12.2002-31.12.2005, deși nu s-a prezentat la termenul de revizuire din martie 2000, astfel cum prevede art. 62 (1) din Legea nr. 19/2000.
A învederat că așa cum s-a prevăzut în art. 62 din Legea nr. 19/2000 nu este numai obligația Casei Județene de Pensii de a solicita pensionarului să se prezinte la examenul medical impus, ci și obligația legală a asiguratului de a se prezenta în acest scop, așadar pensionarul trebuie să manifeste bună credință.
A învederat, totodată că, intimatul reclamant nu a probat că ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 62 (7) din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, din decizia asupra capacității de muncă nr. 1290 din 17.05.2006 rezultă că intimatul reclamant nu se mai încadrează într-un grad de invaliditate (în cazul de față gradul III pierderea parțială a capacității de muncă și posibilitatea de a desfășura o activitate profesională și care rezultă a fi fost constatată la ultima examinare anterioară lunii martie 2000).
Recursul nu este fondatși va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/28.12.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii C s-a dispus sistarea deciziei administrative nr. - din 18.03.2006 și stabilirea unui debit în sarcina debitorului în cuantum de 6.301 RON, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 01.12.2002-31.12.2005.
Prin decizia asupra capacității de muncă nr. 1290/17.05.2006 (fila 42 dosar tribunal) s-a consemnat ca dată a ivirii invalidității - 15.01.1996, fără a se indica un termen de revizuire întrucât poate relua activitatea.
Anterior, respectiv la 31.08.2005 s-a dispus recalcularea pensiei din sistemul public pentru pensie invaliditate gradul II începând cu 01.09.2005, cu toate acestea la 28.12.2005 se emite decizia nr. - urmare notei de constatare nr. 10677/27.10.2005.
În această notă de constatare depusă în copie (fila 75 dosar tribunal) se menționează că pensia nu a fost sistată la termenul de revizuire - martie 2000, însă nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la convocarea asiguratului la acest termen de revizuire.
Mai mult în cuprinsul acestei note de constatare s-a reținut că răspunderea pentru deficiențele constatate revine medicului expert dr. și referentului.
Nu se poate reține vreo culpă în sarcina asiguratului câtă vreme nu s-a făcut dovada convocării acestuia la revizuirea medicală și a neprezentării acestuia.
Singurul înscris doveditor prin care se atestă o convocare a asiguratului pentru revizuire medicală este Decizia asupra capacității de muncă nr. 42 din 7.02.1996, când s-a prevăzut termen de revizuire septembrie 1996.
Pensionarul de invaliditate nu se poate prezenta la revizuire medicală și din proprie inițiativă oricând, întrucât așa cum dispune art. 62 (1) din Legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare,la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
Rezultă astfel în mod explicit obligația expresă în sarcina casei teritoriale de pensii de a stabili termenele de revizuire medicală, obligația asiguratului fiind aceea de a se prezenta.
Numai în caz de neprezentare se suspendă pensia de invaliditate, astfel cum dispune art. 92 (1) lit. "a" din Legea nr. 19/2000.
Împrejurarea că prin decizia asupra capacității de muncă nr. 1290 din 17.05.2006 s-a apreciat că reclamantul nu se mai încadrează într-un grad de invaliditate nu crează prezumția că și-ar fi dobândit capacitatea de muncă în perioada 1.12.2002-31.12.2005 în lipsa unei examinări a medicului de asigurări sociale efectuată în această perioadă.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în- C, județul C, împotriva sentinței civile nr. 269/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M,-, - 22,. A,. 15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 19.12.2008
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 19.12.2008.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
