Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2428/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2428/R/2009
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2075 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2075 din 09.07.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a dmis acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C C-N și în consecință s-a anulat decizia nr. R 36581/2009, cu obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luare în considerare a grupei a II-a de muncă, în procent de 100% pentru perioada 09.10.1970-09.09.1971 conform adeverinței nr.3326/04.12.2008 emisă de Societatea de Construcții B SA - Filiala Drumuri și Poduri
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. /23.02.2009 reclamantului i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare. S-a reținut de asemenea că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa a II-a de muncă nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare.
Potrivit art.87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv din copia adeverinței nr.3326/04.12.2008, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada 09.10.1970-09.10.1971 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timp lucrat.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamant a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuia trecut cu vederea faptul că, urmare a încadrării reclamantului în grupa a II-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu a făcut nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced instanța în temeiul art.155 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată, a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare pârâta arată că grupa de muncă a fost acordată de unitate peste litera legii-deoarece în ordin nu se regăsește la nici un punct această meserie ca fiind în grupa de muncă. Solicită instanței să observe ca însuși textul legal cenzurează aceasta meserie de la grupă, neîncadrând-o, iar nu casa de pensii.
La punctele 3 și 7 prevede ca beneficiază de prevederile sale categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2, în ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Anexa nr.2 din ordin nu conține meseriile respective.
Baza legală justificativă pentru acordarea grupei de muncă (condiții grele de muncă) este Ordinul 50/1990, care la punctele 3 și 7 prevede că beneficiază de prevederile sale categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În consecința, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.2075/2009 a Tribunalului Cluj, cu respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Acesta poartă asupra obligativității de a lua în calcul o adeverință din care reiese grupa a II-a de muncă pentru o anumită perioadă, pentru stabilirea dreptului la pensie.
Curtea reține că Legea nr. 19/2000 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale. Astfel, potrivit art. 44 ind. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 340/2001, "persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I și II de muncă în baza legislației anterioare beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare astfel:
a) fie se cumulează perioadele lucrate în grupa I și II de muncă și se face reducerea vârstei conform tabelului nr. 1 de la art. 42 din lege, corespunzătoare locurilor de munca în condiții deosebite;
b) fie se face reducerea vârstei pe fiecare grupă de munca (pentru grupa II de muncă din tabelul nr. 1 de la art. 42din lege și pentru grupa I de muncă din tabelul nr. 4 de la art. 167^1 din lege) și se alege reducerea cea mai avantajoasă.
Reducerea conform tabelului nr. 4 de la art. 167^1 din lege pentru grupa I de muncă nu se cumulează cu reducerea conform tabelului nr. 1 de la art. 42 din lege pentru grupa II de muncă".
Pe de altă parte, art. 42 din Legea nr. 19/2000 statuează că "asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limita de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1".
Reclamantul a depus la dosarul de pensie adeverința nr. 3326/04.12.2008 prin care fostul angajator atestă că aceasta a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 09.10.1970-15.10.1990, în procent de 100% din timp.
Așa cum reiese din întâmpinarea depusă la fond și din cererea de recurs, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestei adeverințe, apreciind că nu se prevede în cuprinsul Ordinului nr. 50/1990 în cadrarea funcției de magaziner în grupa de muncă.
Refuzul pârâtei nu este legitim.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, " de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2." Prin urmare, selecția făcută de pârâtă pe motiv că magazoinerii nu au lucrat în condiții similare muncitorilor este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, "Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. -
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității adeverinței nr. 3326/04.12.2008, cu privire la grupa de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității reclamantului apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 2075 din 09.07.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red.T/.
4 ex./26.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
