Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.245/
Ședința publică din 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII V, cu sediul în F,- bis, jud.V împotriva sentinței civile nr.698/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 17.02.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.698/27.10.2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția privind autoritatea de lucru judecat.
A admis în parte contestația formulata de contestatorul împotriva deciziei de pensionare nr.87030 din data de 15 august 2008 emisă de intimata Casa Județeana de Pensii V și a obligat intimata ca la calcularea pensiei contestatorului să ia în calcul pentru perioada 4.09.1962 - 8.05.1964 salariul de 1300 lei corespunzător înscrierii din carnetul de muncă coroborat cu conținutul adeverinței eliberata de angajator.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii V pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună recalcularea drepturilor de pensie conform datelor și înscrisurilor înregistrate în carnetul de muncă și a celorlalte acte.
A arătat reclamantul că pârâta nu a luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie adeverința nr.392/04.09.1962, potrivit căreia începând cu data de 04 septembrie 1962 fost avansat ca brigadier cu un salariu de 1300 lei lunar funcție pe care a deținut-o până la 08.05.1964. Pentru această perioadă pârâta a calculat drepturile de pensie la un salariu de 545 lei în loc de 1300 lei salariul real.
A mai arătat reclamantul că pentru perioada 01.07.1964 - noiembrie 1965 depus la pârâtă adeverința nr.14172/2001 eliberată de Primăria Municipiului Rîmnicu S prin care a făcut dovada că a lucrat în funcția de tehnician veterinar dar această adeverință a fost pierdută și pentru perioada respectivă s-a luat în calcul salariul minim pe economie de 475 lei/lună.
Ulterior a aflat că adeverința s-a pierdut, a depus o altă adeverință și s-a recalculat pensia dar cu data de 01.08.2008 și nu de la data de 01.10.2001 așa cum consideră reclamantul că trebuia.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Vaa rătat că în ce privește capătul doi al cererii s-au recalculat drepturile de pensie în baza adeverinței nr.11326/08.07.2008 emisă de Primăria Municipiului Rîmnicu S iar drepturile i-au fost plătite începând cu data de 01.08.2008.
În ceea ce privește primul capăt de cerere a invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece reclamantul s-a mai judecat pentru acest motiv.
Pe fond a arătat că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate deoarece din carnetul de muncă nu rezultă o modificare referitoare la majorarea salariului, susținerea reclamantului că i s-a schimbat funcția și salariul la 04.09.1962 nu este dovedită cu înscrisuri și nu este operată în carnetul de muncă pentru a se lua în calcul la stabilirea pensiei.
Din actele depuse de părți instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat s-a reținut că aceasta nu este întemeiată, prin sentința civilă nr.639/2007 rămasă definitivă prin decizia civilă nr.61/2008 a Curții de APEL GALAȚI reclamantul a contestat punctajul stabilit pentru o perioadă de 9 luni, august 1963-aprilie 1964, iar în prezenta cauză reclamantul contestă punctajul pentru perioada 04 septembrie 1962-08.05.1964. Prin urmare între cele două spețe nu există identitate de cauze, cea de față cuprinzând o perioadă mult mai mare.
Pe fondul cauzei din adeverința nr.529/2001 eliberată de și carnetul de muncă s-a reținut că reclamantul începând cu 04.09.1962 și până la 08.05.1964 a avut calitatea de brigadier cu un salariu de 1300 lei fiind avansat din funcția de muncitor cu un salariu de 545 lei.
Este evident că această funcție a fost deținută de reclamant întrucât nu s-ar justifica înscrierea adeverinței nr.392/1962 atâta timp cât acesta apărea angajat la această unitate de la 01.11.1960, adeverința nu putea avea decât rolul de a evidenția eventuala modificare a raportului de muncă în speță promovarea reclamantului.
Aceeași modificare se coroborează și cu adeverința nr.529/2001 eliberată de, pentru perioada august - decembrie 1963 și ianuarie - aprilie 1964 înscris salariul de 1200-1300 lei lunar iar pentru restul perioadei a precizat că arhiva a fost inundată în anul 1970 și listele de plată au fost deteriorate în parte.
În concluzie pârâta a luat în calcul eronat la stabilirea dreptului de pensie salariul de doar 545 lei când acesta a fost de 1300 lei pentru perioada 4.09.1962-08.05.1964 pentru acest motiv contestația reclamantului fiind întemeiată.
În ceea ce privește acordarea punctajului procentual stabilit prin decizia eliberată la 15.08.2008 cu începere de la 01.10.2001 tribunalul constatat că această cerere nu este întemeiată atâta timp cât adeverința eliberată de Primăria mun.Rîmnicu Saf ost depusă la 22.07.2008. Susținerea reclamantului că această adeverință ar fi fost depusă în anul 2001 și a fost pierdută nu a fost dovedită pentru a se reține în sarcina pârâtei vreo culpă. Drepturile de pensie în acest caz i-au fost recalculate și plătite cu luna imediat următoare așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.19/2001.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor Legii nr.19/2001 a fost admisă în parte contestația și a fost obligată pârâta să calculeze drepturile de pensie pentru perioada 04.09.1962-08.05.1964 la un salariu de 1300 lei corespunzător înscrierii din carnetul de muncă coroborat cu conținutul adeverinței eliberată de angajator.
S-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii V considerând-o nelegală și netemeinică fără să aducă critici hotărârii instanței de fond.
Dar instanța de recurs a depistat un singur motiv de recurs și anume că adeverința eliberată de nu trebuia valorificată la stabilirea drepturilor de pensie.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat doar pentru următoarele considerente:
La baza emiterii deciziei nr.87030/15.08.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, recurenta a avut în vedere adeverința nr.11326/8.07.2008 emisă de Primăria Municipiului Rîmnicu S, în baza căreia s-au valorificat veniturile înregistrate de reclamantul intimat în perioada aug.1964 - noiembrie 1965, drepturi ce i-au fost achitate începând cu data de 1.08.2008.
Dar, nemulțumirea contestatorului constă în faptul că intimata nu i-a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie adeverința eliberată de
Din adeverința nr.529/26.11.2001 emisă de comuna, jud. rezultă veniturile salariale realizate de contestatorul în meseria de îngrijitor mulgător pe perioada 1961-1964.
Însă, din carnetul de muncă rezultă că n perioada 1.11.1960 - 8.05.1964 a avut funcția de muncitor cu un salariu de 545 lei iar din 8.05.1964 a avut funcția de brigadier cu un salariu de 1300 lei.
La stabilirea drepturilor de pensie cuvenite intimatului contestator recurenta a avut în vedere retribuția tarifară în sumă de 545 lei lunar, conf.disp.art.77 și 78 alin.4 din Legea nr.19/2000 și nu veniturile indicate în adeverință.
Adeverința invocată de contestator nu poate fi reținută de către instanță deoarece nu rezultă cu ce titlu a fost încasată diferența dintre suma înscrisă în carnetul de muncă și cele menționate în adeverință.
În adeverința în discuție este trecută doar suma fără a se preciza componența acesteia iar evidențierea este importantă avându-se în vedere faptul că potrivit pct.VI din anexă la.OUG nr.4/2005 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual sumele încasate cu titlu de retribuire în acord sau în regie, recompensele cu caracter limitat ori alte sporuri care nu au avut caracter permanent neputând fi utilizate la baza de calcul întrucât nu au făcut parte conform legislației anterioare datei de 1.04.2001.
Așadar, la stabilirea drepturilor de pensie corect s-a valorificat și s-a luat în calcul de către recurentă suma de 545 lei reprezentând salariu de încadrare al intimatului în calitate de muncitor sumă care a stat la baza emiterii deciziei nr.87030/11.07.2007.
Așa cum rezultă din carnetul de muncă,în intervalul acestei perioade nu a fost menționată și nu a apărut vreo modificare referitoare la majorarea salariului și nici nu există o adeverință în acest sens care să certifice o eventuală eroare din partea angajatorului.
În mod greșit prima instanță a reținut că începând cu data de 4.09.1962 contestatorului i s-a schimbat funcția și salariul de încadrare,acestea nefiind dovedite cu înscrisuri și nici menționate în carnetul de muncă al contestatorului, fapt care în lipsa unor documente care să probeze realitatea celor reținute,recurenta nu are temei legal care să-i permită luarea în calcul la stabilirea drepturilor la pensie a altor sume decât cele din carnetul de muncă sau adeverința prezentată de intimat.
Mai mult, aceste aspecte invocate de către contestator în susținerea prezentei contestații au fost analizate de către instanță și cu ocazia soluționării contestației împotriva deciziei nr.87030/11.03.2007 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.639/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.61/2008 în dosarul nr-.
Pentru aceste considerente și văzând disp.art.312 al.1,2 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII V împotriva sentinței civile nr.698/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Se va modifică în parte sentința civilă nr.698/27.10.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Se va respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII V, ca nefondată și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII V, cu sediul în F,- bis, jud.V împotriva sentinței civile nr.698/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.698/27.10.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII V, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./09.03.2009
Tehnored./2 ex./ 15 Martie 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Mihaela Neagu, Alina Savin
