Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 247/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 247/2010
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor promovate de reclamantul și de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr. 1517 din 6.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Față de împrejurarea că doamna judecător este incompatibilă în cauză, astfel cum s-a reținut prin Încheierea nr. 18/R/CC/01.02.2010, completul de judecată a fost întregit conform planificării de permanență din data de 01.02.2010 cu doamna judecător - -.
Procedura este completă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 1 februarie 2010 și 8 februarie 2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligată pârâta să emită o decizie de pensie în favoarea reclamantului, începând cu data de 1.06.2006, care să cuprindă valorificarea venitului în completare, pe perioada 1.04.2004-1.08.2004, a sporului pentru munca suplimentară conform adeverinței nr.529/3.03.2006 și adeverinței nr.1131/12.05.2006 și a compensațiilor acordate în temeiul nr.HG219/1991 la sporuri incluse în salariu și nu la categoria alte sporuri, pozițiile 30 și 31 din carnetul de muncă;
- să fie obligată pârâta să emită o decizie de pensionare, începând cu 1.02.2007 care să cuprindă valorificarea perioadei 1.04.2001.1.04.2004, ca fiind desfășurată în condiții speciale;
- să fie obligată pârâta să emită o decizie de pensionare, în condițiile art.4 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 16.09.2007 și anularea deciziilor contrare celor solicitate;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea introductivă de instanță (48 și 111), solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta A să se dispună:
- modificarea deciziilor de pensionare nr.-/31.08.2009 și nr.-/30.09.2009, sub aspectul valorificării adeverinței nr.529/2006 și nr.1131/2006, cu începere din 1.06.2006;
- emiterea unei decizii de pensie, potrivit art.4 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 16.09.2007;
- să fie obligată pârâta A la plata drepturilor bănești cuvenite și neachitate reclamantului precum și actuliazrea lor cu coeficientul de inflație, la data plății efective;
- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale a susținut că s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, în anul 2004, în temeiul Legii nr.19/2000, conform deciziei de pensie nr.-/18.08.2004, cu drepturi acordate începând cu data de 1.08.2004.
A mai arătat că demersurile sale făcute ulterior la. A, prin care arăta că este nemulțumit de cuantumul pensiei stabilite în sarcina sa au rămas fără rezultat.
În luna septembrie, pârâta Aae mis decizia nr.-/18.09.2007, prin care a recalculat drepturile de pensie ale reclamantului și i-a diminuat stagiul de cotizare realizat cu 2 ani, 9 luni și 10 zile, stagiu care apoi a fost corectat, în urma reclamațiilor făcute la sediul pârâtei, prin decizia nr.-/26.10.2007 care însă a păstrat același cuantum al pensiei.
A mai arătat că deși a depus adeverințele nr.529/2006 și nr.1131/2006, pârâta a refuzat să procedeze la valorificarea sporurilor evidențiate în cuprinsul lor, deși nu are competența să cenzureze aceste înscrisuri de a căror corectitudine răspunde exclusiv unitatea emitentă.
De asemenea a susținut că pârâta a dat o interpretare greșită prevederilor art.4 alin.3 din nr.HG219/1991 și dispozițiilor art.4 din Legea nr.226/2006.
În drept, a invocat prevederile Legii nr.19/2000 și ale Legii nr.226/2006.
Pârâta Casa Județeană de Pensii A prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că adeverința nr.529/2006 nu a fost valorificată în sensul celor solicitate de reclamant deoarece acest înscris nu respectă cerințele de formă impuse de pct.6 din nr.OUG4/2005 și de art.71 alin.3 din Legea nr.57/1974.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect aplicarea Legii nr.226/2006, pârâta arătat că este neîntemeiat deoarece reclamantul nu intră sub incidența acestui act normativ și că reducerea vârstei standard de pensionare se face în cazul lui, conform anexei nr.4 la Legea nr.19/2000 și nu anexei nr.3.
Prin sentința civilă nr.1517/6.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A și în consecință:
- s-a dispus modificarea deciziei de pensie nr.-/30.09.2009 și obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea către reclamant a unei decizii noi de pensie pentru limită de vârstă și buletinului de calcul, cu valorificarea adeverinței nr.529/3.03.2006 și adeverinței nr.1131/12.05.2006 precum și stabilirea punctajului mediu anual cu valorificarea stagiului de cotizare realizat de reclamant în condiții speciale, conform prevederilor Legii nr.226/2006 cu plata drepturilor de pensie începând cu 13.05.2009, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data de mai sus și până la data plății;
- s-au respins celelalte cereri ale reclamantului;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că reclamantul s-a înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 1.08.2004, conform deciziei de pensie nr.-/ 18.08.2004.
Ulterior ieșirii la pensie reclamantul a intrat în posesia adeverințelor nr.529/3.03.2006 și nr.1131/12.05.2006 emise de " " care nu au fost avute în vedere la recalcularea pensiei prin valorificarea sporurilor cu caracter permanent menționate în cuprinsul lor.
Pe parcursul judecării cauzei la fond, pârâta Aae mis o decizie nouă de pensie sub nr.-/30.09.2009, care nu a avut în vedere cele două adeverințe arătate mai sus.
Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamantului, de valorificare a sporurilor atestate prin cele două înscrisuri, sunt fondate deoarece îndeplinesc cerințele impuse de pct. VI din nr.OUG4/2005 și art.71 alin.3 din Legea nr.57/1974.
Referitor la data de la care vor fi valorificate sporurile prevăzute în adeverințe, s-a reținut că reclamantul nu făcut dovada a înregistrării lor ca A astfel că ele nu pot fi acordate începând cu data de 1.06.2006, cum solicită reclamantul și că acesta avea posibilitatea să solicite valorificarea lor de către pârâtă și eventual să atace decizia emisă în aceste condiții, în termenul prevăzut de Legea nr.19/2000.
În consecință, față de împrejurarea că reclamantul nu dovedit înregistrarea la. Aac elor două adeverințe și nu atacat în termen deciziile de pensie emise anterior, instanța de fond a dispus valorificarea sporurilor din cele două adeverințe, începând cu data introducerii acțiunii, 13.05.2009.
În ceea ce privește cererea de emitere a unei decizii conform Legii nr.226/2006, prima instanță a reținut că potrivit anexei nr.3 la Legea nr.19/2000, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani și 7 luni și nu de 65 de ani, cum susține pârâta A, deoarece vârsta standard de 65 de ani urmează să fie atinsă de-abia în anul 2015. Prin urmare, s-a apreciat că reducerea de 10 ani, prevăzută la art.4 din Legea nr.226/2006 și anexa 4 la Legea nr.19/2000, se va aplica la vârsta de 63 de ani și 7 luni.
Prin urmare, instanța de fond a admis cererea reclamantului de emitere a unei decizii noi de pensie conform Legii nr.226/2006, cu plata drepturilor de pensie, începând cu data de13.05.2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, atât reclamantul cât și pârâta Casa Județeană de Pensii A, ambii aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamantul a solicitat, conform art.304 pct.9 Cod proc.civ. modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere.
Sub un prim aspect, reclamantul a susținut că instanța de judecată a reținut greșit ca dată a acordării drepturilor sale, data introducerii acțiunii -13.05.2009, în loc de 1.06.2006, cum a solicitat prin acțiune deoarece reclamantul a depus cerere la sediul pârâtei, înregistrată sub nr.11151/16.03.2006. În plus, a arătat că a solicitat aceste drepturi bănești începând cu data de 1.06.2006 având în vedere termenul general de prescripție de 3 ani.
A mai arătat că în sprijinul celor susținute mai sus este decizia nr.-/31.08.2009 emisă pe parcursul judecării cauzei la fond, decizie prin care a fost valorificat venitul de completare, care a stabilit ca dată de acordare a drepturilor, data de 1.04.2006, respectiv luna următoare celei în care a depus cererea nr.11151/16.03.2006. Recurentul a mai susținut că a făcut dovada cererilor adresate pârâtei și cu lista persoanelor înscrise în audiență la 16.10.2007.
În consecință, din moment ce reclamantul a dovedit că a făcut demersuri pentru obținerea drepturilor care i se cuvin începând cu anul 2006, și întrucât acesta îndeplinea condițiile de pensionare, conform Legii nr.226/2006 încă din 16.09.2007, când avea vârsta de 53ani și 2 luni, acesta a arătat că refuzul repetat al pârâtei de a-i recalcula pensia în condițiile Legii nr.226/2006 este nejustificat.
Prin recursul său, pârâta Aas olicitat modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs a susținut că soluția instanței de fond, de obligare a pârâtei la valorificarea sporurilor astfel cum sunt ele menționate în adeverințele nr.529/2006 și nr.1131/2006, este una greșită.
Astfel legat de adeverința nr.529/2006, pârâta recurentă a arătat că așa după cum rezultă din buletinul de calcul al deciziei de pensie nr.-/30.09.2009, a valorificat din cuprinsul adeverinței, sporul de toxicitate și condiții grele, sporul de vechime și cel de noapte. Din 1.06.1994 a fost valorificat salariul brut existent în carnetul de muncă care include aceste sporuri, cu excepția sporului de noapte care este evidențiat separat la "alte sporuri procent".
Singurul lucru nevalorificat din adeverința nr.529/2006 este sporul acordat pentru munca depusă în zilele de duminică și sărbători legale deoarece sub acest aspect adeverința nu respectă prevederile art.71 alin.3 din Legea nr.57/1974 și nu face mențiuni privitoare la reținerea -ului aferent sporurilor.
În ce privește adeverința nr.1131/12.05.2006, recurenta Aas usținut că a fost eliberată la cerere în vederea completării adeverinței nr.529/3.03.2006 și este imposibil de valorificat deoarece în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, începând din data de 1.04.2001 se valorifică veniturile existente în declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat depuse de angajatori, în temeiul art.6 din această lege.
Referitor la acordarea drepturilor conform Legii nr.226/2006 a arătat că în cazul reclamantului vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, astfel că reducerea trebuie aplicată la această vârstă și nu la cea reținută de instanța de fond.
Cât privește stagiul de cotizare realizat în condiții speciale acesta nu este de 27 de ani, 3 luni și 27 de zile deoarece acest stagiu este compus din condiții speciale plus subteran. Ori, din adeverința nr.762/2004, rezultă că aceasta a lucrat în grupa I, subteran, în perioada 17.07.1972-16.10.1974 și 1.03.1976-1.- și în uzină, grupa I de muncă, în perioada 1.07.1978-26.01.1987, iar din adeverința nr.2816/28.11.2006 că a lucrat în condiții speciale numai în perioada 28.01.1987-1.04.2004, deci în total un număr de 17 ani.
Prin urmare, recurenta pârâtă a susținut că deschiderea drepturilor de pensie ale reclamantului conform Legii nr.226/2006 este greșită deoarece pe perioada menționată în adeverința nr.762/2004, reclamantul are încadrarea de subteran și întreținere, activități care nu se regăsesc în anexa 1 la Legea nr.226/2006 și că "" a obținut avizul pentru încadrarea în condiții deosebite de muncă în data de 3.12.2004.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.308 Cod proc.civ. intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta
În apărare, reclamantul a susținut că aspectele critice invocate de către pârâtă nu pot fi primite întrucât adeverințele nr.529/2006 și nr.1131/2006 corespund cerințelor legale de la data emiterii lor și prevăd temeiul legal al acordării sporurilor cu atât mai mult cu cât au un caracter permanent.
Mai mult, din moment ce marea majoritate a sporurilor evidențiate în cele două adeverințe au fost valorificate cu ocazia recalculării pensiei reclamantului, nu există nici o justificare pentru refuzul de a lua în considerare celălalt spor pentru munca prestată pe timpul sărbătorilor legale și duminica deoarece este evidențiat în aceeași adeverință.
De asemenea a mai arătat că nu este echitabil ca pentru perioada ulterioară datei de 1.04. 2001 să fie valorificate aceste sporuri care sunt incluse în veniturile prevăzute în declarațiile nominale iar pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001 să se refuze valorificarea lor separată.
În privința îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr.226/2006, a arătat că pârâta recurentă nu are în vedere dispozițiile art.3 alin.2 din Legea nr.226/2006 potrivit cărora se asimilează condițiilor speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă.
Referitor la vârsta standard de pensionare în vederea stabilirii pensiei în baza Legii nr.226/2006, a precizat că nu poate fi reținută cea prevăzută la anexa 9 la Ordinul nr.340/2001, ci cea reglementată în anexa 3 la Legea nr.19/2000, deoarece un ordin dat în aplicarea unei legi nu poate modifica sau determina alte condiții de pensionare decât prevăzute în acea lege.
Intimata pârâtă Aas olicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantul susținând că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate.
Astfel, legat de adeverința nr.529/2006 a precizat că pârâta a valorificat-o parțial (mai puțin sporul pentru munca desfășurată în zilele de duminică și în sărbătorile legale), prin decizia nr.-/30.09.2009, cu plata drepturilor începând din 1.04.2006.
În ce privește acordarea drepturilor conform Legii nr.226/2006, a arătat că vârsta standard de pensionare susținută de reclamant, de 63 de ani și 2 luni din care trebuie operată reducerea este total eronată deoarece corespunde persoanelor născute în anul 1944 care își depun cererea de pensionare în perioada august -noiembrie 2007, ori reclamantul nu se află în altă situație.
În drept, a invocat art.308 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc. civ. nu numai prin prisma acestor critici, precum și din oficiu, în limitele stabilite de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că ambele recursuri formulate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Primul motiv de critică adus de reclamantul soluției pronunțate se constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr.19/2000, conform deciziei de pensionare nr.-/18.08.2004 (20-fond).
Art. 169 alin.1 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "Pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia."
La alineatul 4 al aceluiași articol, se prevede că "Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea nr.11151/16.03.2006 (din dosarul atașat la dosarul de fond), depusă de reclamant la. A, acesta a cerut recalcularea pensiei, fără menționa ca temei adeverința nr.529 din 3.03.2006, eliberată de "".
Cât privește adeverința nr.1131/12.05.2006, aceasta nu putea fi indicată în cererea de recalculare nr.11151/16.03.2006 deoarece poartă o dată ulterioară datei la care a fost depusă cererea de mai sus, de către reclamant.
Celelalte cereri depuse în recurs, de către reclamantul recurent, depuse la dosar la filele 19-21, nu au număr de înregistrare eliberat de și vizează solicitările acestuia de recalculare a drepturilor de pensie în baza Legii nr.226/2006, fără nici o referire la cele două adeverințe.
Cât privește înscrisul olograf depus în xerocopie, la fila 18 recurs, se constată că nu poate constitui o dovadă a datei la care s-a depus cererea de recalculare, în sensul dispozițiilor legale.
Având în vedere toate aceste aspecte și față de împrejurarea că reclamantul nu a contestat în termenul legal prevăzut de Legea nr.19/2000, deciziile de pensie emise anterior, acestea rămânând definitive, se constată că instanța de fond a reținut corect ca și dată de acordare a drepturilor de pensie recalculate în baza adeverințelor, data de 13.05.2009, data introducerii acțiunii, din moment ce la dosar nu au fost depuse dovezi care să demonstreze că recurentul a înregistrat o cerere la care să atașeze adeverința 529/2006, prin care să solicite recalcularea pensiei, prin valorificarea sporurilor cu caracter permanent, în condițiile prevăzute de art.169 alin.1 și 4 din Legea nr.19/2000.
Pentru aceleași considerente, se constată că și cererea reclamantului de stabilire a punctajului mediu anual cu valorificarea stagiului de cotizare realizat de reclamant în condiții speciale, conform Legii nr.226/2006 a fost corect stabilită ca fiind data de 13.05.2009.
În ce privește recursul declarat de pârâta A, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 164 din Legea nr.19/2000, modificată și completată "(1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare."
Referitor la sporurile de care a beneficiat reclamantul, în adeverințele 529/2006 și nr.1131/2006 emise de "" sunt enumerate sporurile care au avut caracter permanent, acordate conform prevederilor contractului colectiv de muncă și legislației în vigoare, sporuri pe care recurenta pârâta a recunoscut că le-a valorificat doar în parte, cu excepția sporului pentru munca prestată în zilele de duminică și în sărbătorile legale.
Legat de acest spor se constată că aspectele critice invocate de către pârâta recurentă A sunt nefondate deoarece reclamantul a demonstrat că acest spor a avut un caracter permanent astfel că trebuia luat în considerare la recalcularea pensiei reclamantului. Susținerile recurentei potrivit cărora în acest caz adeverința nu întrunea cerințele prevăzute de pct. VI din nr.OUG4/2005 urmează să fie înlăturate câtă vreme celelalte sporuri dovedite prin aceleași înscrisuri au fost recunoscute și valorificate de către
Din interpretarea textelor art. 164 și art. 78 din Legea nr.19/2000 rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
Faptul că anterior Legii nr. 49/1992 aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă nu poate conduce la prejudicierea salariaților ce depun cereri de pensionare cât timp cu actele emise de angajator s-a dovedit primirea acestor sporuri pentru care s-a achitat cota de S corespunzător.
Nici susținerea recurentei vizând nedovedirea caracterului permanent nu este fondată, acest caracter fiind menționat expres de angajator în adeverința în discuție, așa încât reclamantul este îndreptățit să i se calculeze pensia, prin includerea în baza de calcul și a acestui spor alături de celelalte.
În privința acordării drepturilor de pensie, conform Legii nr.226/2006, se constată de asemenea că aspectele critice invocate de către pârâta recurentă sunt nefondate.
Astfel pârâta A apreciază în mod greșit că vârsta standard de pensionare a reclamantului este de 65 de ani, întrucât dispozițiile Anexei nr.9 la Ordinul. nr.340/2001 invocate nu pot fi aplicate cu prioritate față de dispozițiile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000, având în vedere forța juridică superioară a legii în fața unui act cu caracter administrativ cum este acest ordin, și care adaugă în mod nepermis la lege. În plus, vârsta standard de pensionare de 65 de ani urmează să fie atinsă potrivit prevederilor legale de-abia în anul 2015, așa încât nu poate fi luată în calcul mai înainte de acea dată, așa cum susține recurenta
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că reclamantul, care s-a născut la data de 16.07.1954, avea la data depunerii cererii de pensionare în condițiile Legii nr.226/2006, vârsta de 63 de ani și 7 luni, vârstă la care se va aplica reducerea de 10 ani prevăzută la anexa nr.4 la Legea nr.226/2006 și anexa nr.4 la Legea nr.19/2000.
În raport de cele ce preced se constată că soluția pronunțată de prima instanță este la adăpost de criticile formulate, împrejurare față de care în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca nefondate a ambelor recursuri cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1517/6.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored.MS, 4 ex.IM
Jud.fond-,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Nicoleta Vesa
