Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2485/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2485/R/2009

Ședința publică din 13 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop

JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

-- -

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANA DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr. 2037 din 2 iulie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 159 din Legea nr.19/2000.

S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că prin memoriul de recurs (3), în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ. pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 4 noiembrie 2009, reclamantul intimat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Instanța consideră că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2037/02.07.2009, pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și, în consecință, a fost anulată decizia din 09.03.2009 emisă de pârât pe numele reclamantului; pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant începând cu data de 01.03.2009, cu luarea în considerare a grupei I-a de muncă pentru perioada 01.02.1990-05.08.1997,

conform adeverinței nr. 970/15.05.2007 emisă de Ministerul Justiției - Unitatea FM

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin Decizia din 09.03.2009, emisă de către pârâtă, s-a respins cererea reclamantului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, deoarece nu sunt întrunite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr.19/2000, respectiv prevederile art.42 din acest act normativ.

Potrivit art. 87 din Legea nr.19/2000 republicată, decizia emisă în condițiile art. 86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratul în termen de 45 de zile de la comunicare.

Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a nr.HG1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul nr.50/1990.

Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.

Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.

Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada 01.02.1990-05.08.1997 a lucrat în grupa I-a de muncă ca și director al Fabricii de Mobilă

Prima instanță a considerat că pârâta, în mod nejustificat, a refuzat recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a I-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.

Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.

Prima instanță a reținut că, urmare a încadrării reclamantului în grupa I-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor suplimentare privind pe reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că, chiar dacă în perioada 01.02.1990-05.08.1997 reclamantul a lucrat în grupa I de muncă, aceasta este cuprinsă în sistemul neintegrat în sistemul public, iar potrivit art. 194 între cele două sisteme de cotizare, cel public și cel militar, neintegrat în cel public, se pot recunoaște reciproc stagii de cotizare, însă numai în vederea deschiderii dreptului la pensie, stagiu care a fost recunoscut pentru reclamant ca vechime la pensie.

Potrivit art. 194 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem or, evident, stagiul de cotizare realizat în sistemul public nu include grupa de muncă realizată în sistemul neintegrat. Sumele la care este îndreptățit reclamantul cu titlu de pensie se achită separat în fiecare sistem, iar respectiva grupă de muncă poate fi valorificată de reclamant în acel sistem și nu în cel public.

S-a mai invocat de către recurentă faptul că, potrivit Anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001, pentru bărbații născuți în 04.12.1950, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani, iar stagiul complet este de 35 de ani, stagiul de 16 ani în grupa II de muncă acordând o reducere de 3 ani și 6 luni din vârsta standard, rezultând vârsta de 61 ani și 6 luni.

Așadar, pretențiile reclamantului sunt nefondate, întrucât la data cererii reclamantul îndeplinea doar 58 de ani și o lună.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a reținut că era îndreptățit la deschiderea dreptului la pensie când a depus cererea în acest sens la Casa de Pensii C, recurenta neținând cont de dispozițiile Legii nr. 19/2000 referitoare la vârsta standard de pensionare. La deschiderea dreptului la pensie trebuie avute în vedere perioadele lucrate în toate sistemele de pensii, pentru că dreptul la pensie este unic și se deschide o singură dată.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 194 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 "Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limita de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege. În situația prevăzută la alin. (1) prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem."

Apoi, la Capitolul secțiunea II pct. 2 lit. b din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000 aprobate prin Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale se prevede că " În vederea deschiderii dreptului la pensie stagiul minim și/sau complet de cotizare prevăzut la art. 41 alin. (3) și (4) din lege cuprinde și vechimea în muncă sau, după caz, vechimea în serviciu realizată în celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii până la data intrării în vigoare a legii. Vechimea realizată în sistemele de pensii neintegrate în sistemul public se are în vedere numai pentru deschiderea dreptului la pensie, urmând să fie valorificată în sistemul respectiv (art. 194 din lege)."

În același sens sunt dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, în care o persoană a fost asigurată simultan la două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului perioadele respective se iau în calcul o singură dată.

Din toate aceste dispoziții legale rezultă că vechimea în munca sau vechimea în serviciu, realizată în două sau mai multe sisteme de pensii se ia în considerare doar în vederea deschiderii drepturilor la pensie, urmând ca orice alte beneficii să fie valorificate în sistemul respectiv, deoarece dacă s-ar recunoaște și alte beneficii pentru perioada lucrată în alt sistem, în celălalt sistem de pensii, s-ar ajunge la o dublă premiere a aceleași contribuții, atât în sistemul în care au contribuit cât și în alt sistem la care nu și-au adus în nici un fel contribuția.

Până la urmă nici nu este firesc să fie așa deoarece fiecare sistem a fost constituit tocmai pentru ca cei care contribuie în acesta să beneficieze de acest sistem, dar numai aceștia iar nu și alte persoane din afara sistemului respectiv de pensii, care nu au contribuit la acel sistem.

Singurul beneficiu de care se bucură persoanele care au contribuit în mai multe sisteme este acela de a li se recunoaște între sisteme vechimea realizată în sistemele de pensii neintegrate în sistemul public, dar numai pentru deschiderea dreptului la pensie. Această prevedere este firească deoarece o persoană nu poate realiza un stagiu complet de mai multe ori, câte unul pentru fiecare sistem de pensii la care a participat. Nefiind posibilă această cotizare multiplă, atunci este firesc să se considere, în baza principiului egalității tuturor persoanelor, că acea persoană ar fi cotizat doar la un singur sistem de pensii, dar numai pentru a i se calcula momentul la care se poate pensiona.

În baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor pentru fiecare sistem.

Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate., dacă unei persoane care a contribuit i se cuvin contraprestațiile, unei persoane care nu a contribuit nu i se cuvin contraprestații deoarece nu au suport, suportul fiind prestația în acel sistem.

În concluzie, dacă prestația - plata contribuției de asigurări sociale - nu există, atunci nu poate exista nici contraprestația, plata pensiei pentru respectivul sistem.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 304¹.proc.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, să modifice sentința, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2037 din 02 iulie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

--- - --- - -- - -

Red./dact.MM

4ex./17.11.2009

Jud.fond: /

Președinte:Anca Adriana Pop
Judecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: