Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2559/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.601/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2559/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.7473 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23425/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.04.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S4 biroul nr.1 la data de 13.02.2006.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7473 din data de 02.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/24.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4.
A obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie anticipata parțială, începând cu 31.01.2008, prin care să valorifice și mențiunile inserate în adeverința nr. 35/11.01.2008 emisă de B, precum și veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 26926/12.12.2007 emisă de la rubricile spor aviație, spor depășire, nr. aeron. adaos, prime, al 13-lea salariu, toate tipurile de primă.
A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței, începând cu 31.01.2008 la zi și a respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/24.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4, contestată în prezenta cauză, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensia anticipată parțială, începând cu data de 31.01.2008.
Drepturile de pensie au fost stabilite în funcție de un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani 1 lună 13 zile, realizat în condiții normale de muncă, în funcție de un număr total de puncte realizate în valoare de 82,43282, și un punctaj mediu anual de 2,47298.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, raportate la criticile formulate de către contestator, Tribunalul a constatat că intimata nu a determinat în mod legal drepturile de pensie din două motive, respectiv nu a valorificat mențiunile din adeverința nr. 35/11.01.2008 emisă se B și nici mențiunile din adeverința nr. 26926/12.12.2007 emisă de RA Administrația Română a Serviciilor de B, este vorba de parte din acestea.
Astfel, deși prin adeverința nr. 35/11.01.2008 emisă de - B se certifică faptul că partea contestatoare a desfășurat activități care se încadrează în grupa a-II-a muncă, în procent de 80%, conform Ordinului nr. 50/1990, art. 3, HG nr.23/1990, în perioada 05.07.1971-01.04.1992, intimata nu a ținut cont de aceste date atunci când a menționat în decizie condițiile în care s-a desfășurat stagiului de cotizare realizat.
Tribunalul a considerat că intimata nu a procedat în mod legal, deoarece nu îi revine competența de a decide asupra datelor atestate prin adeverință, ci de a stabili pensia, în baza acestora, conform art. 82 din Legea nr. 19/2000, răspunderea pentru conținutul adeverinței revenind emitentului acesteia.
De asemenea, în calculul drepturilor de pensie, nu au fost utilizate sporul de aviație, spor depășire nr. aeron. prime, al 13-lea salariu, și celelalte tipuri de primă, evidențiate în adeverința nr. 26926/12.12.2007 emisă de RA Administrația Română a Serviciilor de B, deși pentru acestea unitatea a reținut și virat CAS, conform prevederilor legale.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. e) și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, s-a reținut că este în concordanță și cu dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, deoarece incidența acestora se analizează prin coroborare cu dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e) din HG nr.13/2004, împrejurarea că, prin nevalorificarea veniturilor amintite în calculul punctajului mediu anual, părții contestatoare i s-a achitat o pensie într-un cuantum mai mic decât cel legal cuvenit, ceea ce a determinat ca în patrimoniul său să se producă un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, Tribunalul a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie conform prezentei sentințe, începând cu 31.01.2008 la zi.
În ceea ce privește cererea referitoare la valorificarea celorlalte venituri suplimentare evidențiate în adeverința nr. 26926/12.12.2007 emisă de, respectiv sume primite cu titlu de concediu de odihnă concediu medical, cota profit, s-a apreciat caracterul neîntemeiat al pretențiilor, deoarece veniturile respective, nu au relevanță la calcularea punctajului mediu anual, în raport de dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește sporul de vechime, Tribunalul a constatat că a fost valorificat în calcul drepturilor pensie, în procent de 25%, conform mențiunilor din copia carnetului muncă, cu excepția perioadei 01.03.1999-01.05.2000, în care, în conformitate cu mențiunile de la pozițiile nr. 57-59 din carnetul de muncă, respectivul spor nu mai este identificat distinct.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie, cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, nesocotind, astfel, dispozițiile înscrise la pct. VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverința eliberată de unități conform legislației în vigoare.
Prin urmare a susținut recurenta veniturile suplimentare, obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Recurenta a făcut referire și la decizia nr. 736/2006 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului. În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Drepturile de pensie ale intimatului s-au deschis în temeiul Legii nr. 19/2000, fiind stabilite începând cu data de 31.01.2008, prin Decizia nr. -/24.04.2008 privind acordarea pensiei anticipată parțială. Prin urmare, în privința intimatului-contestator nu sunt incidente dispozițiile OUG nr. 4/2005 act normativ la care recurenta face referire în dezvoltarea motivelor de recurs.
De asemenea, din adeverințele depuse la dosar, nu rezultă că intimatul a fost salarizat în sistemul de acord global.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului de perioada lucrată în grupa a-II-a de muncă și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverința nr. 35/11.01.2008 emisă de SC SA B și adeverința nr. 26926/12.12.2007 emisă de. (filele 8-11 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverințele menționate atestă realizarea de către intimat, în perioadele 1971-1992 și 1995-2001, a unor venituri suplimentare -sporuri, prime și alte adaosuri pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverințelor emise de foștii angajatori.
Totodată, având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acestea trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
În plus, decizia Curții Constituționale nr. 736/2006 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la punctul VI din Anexa OUG nr. 4/2005, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 pr. civ. Curtea constată că recurenta nu a indicat în ce constă excesul de putere al primei instanțe, actul îndeplinit cu depășirea atribuțiilor ce i-au fost conferite de lege.
Se reține că instanța de fond a soluționat cererea cu care a fost investită, exercitând controlul jurisdicțional, cu respectarea dispozițiilor art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.7473 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23425/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./05.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
