Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2879/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2879/R/2009
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr.1789 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 decembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate în scris pe care le susține și verbal, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1789 din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost dmisă contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDETEANA DE PENSII și, în consecință, a fost anulată decizia de respingere R nr. 19075/25.06.2008 emisă de pârâtă.
Totodată a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare privind pensia pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a perioadei 1971-1981 cât a desfășurat activitate in grupa a II-a de muncă în condiții deosebite conform Adeverinței nr. CR.129/04.07.2008 emisă de Ministerul Apărării - Centrul Militar Zonal
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de subofițer activ in cadrul Ministerului Apărării, acesta a beneficiat de grupa a II-a de muncă în condiții deosebite.
De asemenea, adeverința eliberată de către Ministerul Apărării - Centrul Militar Zonal C cu nr. CR 129/04.07.2008 reclamantul a fost încadrat in grupa a II-a de muncă în condiții deosebite conform nr. 1294/2001 în perioada 20.08.1971-12.10.1981.
nr. 1294/2001 si OUG 50/1990 pct.6 si punctul 15 arată că " perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale."
Față de toate aceste aspecte, pentru motivele anterior enunțate, instanța a admis acțiunea formulată, a anulat decizia de respingere privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu luarea în calcul a perioadei 1971-1981 cât a lucrat în condiții deosebite în grupa a II-a de muncă conform adeverinței nr. 129/04.07.2008 emisă de Ministerului Apărării - Centrul Militar Zonal
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii C declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat că, potrivit art.194 alin.2 din Legea nr.19/2000, intervalul 20.08.1971 - 12.10.1981, în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de cadru militar activ, nu poate fi considerat la stabilirea pensiei decât ca vechime, fără alte beneficii, fiind stagiu în sistemul pensiilor militare.
Între cele două sisteme de cotizare cel public și cel militar nu se pot face plăți. Este logică această regulă și din perspectiva faptului că acești asigurați se pot adresa ambelor sisteme, deci nu trebuie să existe suprapuneri, astfel creându-se riscul ca în asemenea situații pentru o singură cotizație să se beneficieze de două ori din două sisteme diferite.
Același aspect este explicat la art.11 pct.2 lit. b din Ordinul nr.340/2001 de aplicare a Legii nr.19/2000 "vechimea realizată la sistemele de pensii neintegrate în sistemul public se are în vedere numai pentru deschiderea dreptului la pensie, urmând să fie valorificată în sistemul respectiv (art.194 din lege)".
Între cele două sisteme de cotizare cel public și cel militar nu se pot recunoaște reciproc stagii de cotizare "în vederea deschiderii dreptului la pensie" iar nu pentru alte beneficii - deschiderea mai repede a dreptului la pensie. Astfel, se interzice în mod expres luarea în considerare a adeverințelor emise potrivit sistemului pensiilor militare sub orice aspect altul decât ca vechime (număr de ani) în vederea deschiderii dreptului la pensie. Aceste stagii pot fi cel mult însumate, astfel că beneficiarul, care a muncit în ambele sisteme să nu fie dezavantajat în ce privește stagiul său total de cotizare. Deoarece este evident că o persoană care lucrează în două sisteme de asigurări nu poate realiza în fiecare sistem un stagiu complet de cotizare.
Sumele la care este îndreptățit cu titlu de pensie se achită separat în fiecare sistem. Recunoașterea anumitor stagii cotizate în sistemul militar nu permite obținerea unor efecte pecuniare pe care greșit și printr-o trunchiată citare a legii le acordă instanța de fond.
Astfel, nu se poate lua în considerare respectiva vechime, întrucât reclamantul nu era angajat civil ci angajat în sistemul militar - perioada este contribuția în sistemul pensiilor militare - neintegrat sistemului public.
Cum contribuțiile sale s-au vărsat la sistemul de pensii militare, în mod normal și firesc și retribuirea sumelor sub formă de pensie trebuia să se facă tot de la același sistem. Numai dacă fondurile celor două sisteme ar fi fost unite, prin integrarea sistemului militar cel puțin s-ar fi putut uni și beneficiile și, în consecință, acorda drepturi corelativ obligațiilor din sistemul public.
legea pensiilor militare acordă dreptul la recunoașterea grupei, deoarece în sistemul public nu se aplică legea militară ci Legea nr.19/2000. Legea militară este incidentă pentru casa de pensii militară care este obligată să ia în calcul orice interval lucrat în grupă la militari.
Prin urmare, în mod corect a fost respinsă cererea de pensionare formulată de reclamant.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, " Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege."
Or, norma legală citată nu face distincția între stagiul de cotizare realizat în condiții speciale, deosebite sau normale sau, respectiv, între vechimea în muncă sau în serviciu în grupa I, II sau III, astfel încât desfășurarea activității în grupa I de muncă chiar în sistem militar are efect și în situația drepturilor de pensie din sistemul public.
Este real că desfășurarea activității în grupa I de muncă are consecințe asupra vârstei standard de pensionare, nicidecum asupra stagiului de cotizare, după cum eronat afirmă pârâta, însă dispoziția legală nu face referire la vârsta standard de pensionare conform anexei 9 din Ordinul nr.340/2001, ceea ce permite aplicarea principiului că unde legea nu distinge, nici interpretul său nu trebuie să o facă.
Interpretarea contrară acreditată de recurentă nu are în vedere că art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000 definește stagiul de cotizare că perioada în care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, fără a distinge de asemenea, între condiții speciale sau normale.
În egală măsură, interpretarea logică a acestei dispoziții conduce la aceeași concluzie, deoarece luarea în considerare a vechimii în muncă în grupa I ca vechime doar în condiții normale ar lipsi de efect dispozițiile art.42 din Legea nr.19/2000, referitoare la reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a desfășurării activității în grupa I de muncă.
În fine, Curtea observă că art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000, permite recunoașterea vechimii în muncă realizată în stagiul militarși în vederea altor drepturi de asigurări sociale,noțiune generală care cuprinde și dreptul de a beneficia de recunoașterea vârstei de pensionare pentru desfășurarea activității în grupa I de muncă.
Constatând prin urmare că reclamantul îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1789 din 12.06.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./05.01.2010
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Cristina Mănăstireanu
