Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2897/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(184/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2897/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6822 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1836/3/AS/2008, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6822/05.11.2008 pronunțată în dosarul nr.1836/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/23.11.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1 B; a obligat pârâta să emită o decizie prin care să stabilească în favoarea reclamantei, începând cu 01.09.2006, o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în cuantum brut de 1525 lei; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența din pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.10.2005 la zi; a respins cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1101,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/23.11.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, s-au stabilit drepturile de pensie de serviciu cuvenite reclamantei în sumă de 1183 lei, începând cu 01.09.2006.
Din analiza raportului de expertiză întocmit de expert tribunalul a constatat că pentru o vechime în specialitate de 32 ani și 2luni, atestată de adeverința nr.534/C/16.02.2007 emisă de Tribunalul București, ce a fost depusă la Casa locală de pensii la data de 26.02.2007, reclamanta beneficiază începând cu 01.09.2006 de o pensie de serviciu pentru limită de vârstă în cuantum brut de 1525 lei.
S-a statuat că în baza art.68 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.17/2006, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază la împlinirea vârstei de 65 de ani, de pensie de serviciu,în cuantum de 80% din media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. În calcularea mediei salariilor de bază brute lunare se includ și sporurile cu caracter permanent.
Față de argumentele de mai sus, constatând că decizia contestată este nelegală, instanța de fond în baza art.87 raportat la art.155 lit.d din Legea nr.19/2000, a anulat-o, respectiv decizia nr.-/23.11.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, iar în baza art.89 alin.1 din același act normativ și art.68 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată prin Legea nr.17/2006, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să stabilească în favoarea reclamantei, începând cu 01.09.2006, pensie de serviciu pentru limită de vârstă în cuantum brut de 1525 lei.
Constatând că pârâta a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impunea a fi reparat, tribunalul a obligat- la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform sentinței și pensia efectiv încasată pe perioada 01.10.2005 la zi.
Totodată, a respins cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată, reținând că pensia reclamantei a fost actualizată cu data de 01.10.2005, prin decizii necontestate și definitive, potrivit art.88 din Legea nr.19/2000.
Astfel, adeverința nr.93/C/24.08.2006 (la care face referire adresa nr.534/C/16.02.2007 emisă de Tribunalul București, cât și adeverința nr.4194/C/bis/6.02.2007 - filele 6,135 dosar fond), a fost depusă la 26.08.2006 la Casa Locală de Pensii Sector 1, iar recalcularea s-a dispus de instanță potrivit datei cuprinsă în decizia anulată, 01.09.2006, neputând fi astfel primită cererea reclamantei de recalculare, începând cu data de 01.10.2005.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 1101,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, pentru considerente diferite.
Recurenta-reclamantă, invocând temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă, susține în esență că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea cuprinde motive contradictorii și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că potrivit normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr.567/2004 - art.4 și 16 pentru persoanele menționate la pct.4, termenul prevăzut la alin.2 lit.a se calculează de la data de 1 ianuarie 2005, deci în speță pensia de serviciu se impunea a fi actualizată începând cu data de 1 octombrie 2005 și nu de la 1 septembrie 2006, cum greșit a procedat Casa de Pensii a Sectorului 1 și cum greșit a reținut și prima instanță.
Nu trebuie neglijat, arată recurenta că Legea nr.17 din 11 ianuarie 2006 a completat Legea nr.567/2004 în sensul că, face asimilarea unor funcții în justiție, în speță funcția de dactilografă și secretar cu funcția de grefier.
Prin această asimilare de funcții - Legea nr.17/2006 îi recunoaște toată vechimea pe care o are în justiție, respectiv 32 de ani și 2 luni, pentru care a solicitat actualizarea pensiei, beneficiind de un procent de 87% din veniturile comunicate de Tribunalul București, pentru calcularea pensiei.
Această asimilare de funcții legalizată prin Legea nr.17/2006 din 11 ianuarie și nr.OG8 din 24 ianuarie 2007, pe care și-a întemeiat contestația este coroborată cu mențiunea făcută în cartea de muncă - filele 6-9 ce atestă că în perioada 1 februarie 1959 până la 17 februarie 1968 a avut încadrarea de dactilograf și secretar, iar de la data de 17 februarie 1968 s-a reorganizat Justiția prin Decretul nr.135/1968 și denumirea funcției de secretar s-a schimbat în "grefier", cartea de muncă fiind atașată la dosar în copie. Tribunalul București, fostul angajator al recurentei, prin adresa nr.534/C/16 februarie 2007 a făcut cunoscut Casei Locale de Pensii Sector 1 că recalcularea pensiei urmează să se realizeze pentru întreaga vechime.
În speța dedusă judecății, după ce s-a depus raportul de expertiză însușit de intimată, instanța de fond a dispus să se stabilească de către expert suma netă ce o are de încasat și a solicitat expertului să calculeze cotele de CASS, impozitul, sume pe care ulterior să le deducă din suma brută.
Această operațiune, expertul a realizat-o total greșit, fapt pentru care arată recurenta a formulat și depus la dosar obiecțiuni la nota privitoare la completarea raportului de expertiză, obiecțiuni de asemenea necontestate de intimată și nici de instanță.
Astfel, din calculele legal efectuate rezultă suma de 2189 Ron, pe care o are de primit recurenta din recalcularea pensiei de serviciu.
Drept urmare, se impune obligarea intimatei la plata sumei de 2189 Ron, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată pe perioada 1 octombrie 2005 la zi și pensia restantă lunară de 2789 Ron din care se va scădea 62 Ron CASS și 537 Ron impozit.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a respectat principiul disponibilității procesuale avut în vedere de dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă invocate în cauză. Astfel, aceasta a statuat în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse judecății. Se va avea în vedere că, inițial recurenta reclamantă a investit instanța de judecată și cu un capăt de cerere în pretenții (despăgubiri) respectiv capătul de cerere privind plata diferențelor de pensie restante de la data de 1 octombrie 2005 la zi (fila 2 dosar fond), solicitând o anumită sumă determinată în concret prin raportul de expertiză ce se va efectua în cauză. Ulterior, însă prin încheierea de dezbateri din data de 5.11.2008 (fila 122 dosar fond) necontestată de recurentă, aceasta a solicitat ca instanța să se pronunțe generic cu privire la obligația pârâtei de plată către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată pe perioada 1.10.2005 la zi. Or, instanța de fond evident s-a pronunțat asupra pretențiilor precizate ale recurentei, sens în care nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Hotărârea nu conține motive contradictorii, de altfel nici nu se arată în concret în ce constă contrarietatea dintre considerentele hotărârii sau dintre considerente și dispozitiv. Dimpotrivă, soluția admiterii în parte a acțiunii dispusă prin dispozitiv își găsește pe deplin justificarea prin considerentele aceleiași hotărâri, sens în care nu se poate reține în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Hotărârea atacată a fost pronunțată totodată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Se va avea în vedere sub acest aspect că, potrivit HG nr.290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 invocate în cauză în susținerea recursului - art.16: "drepturile de pensie de serviciu a personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea" drepturile de pensie de serviciu se stabilesc și se plătesc în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 astfel:
a) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare sau de la data solicitării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile, respectiv de 90 de zile în perioada eșalonării vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare de la această dată;
b) de la data depunerii cererii, dacă cererea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut la lit.a).
Art.4 lit.c) din la HG care face trimitere art.16 se referă la persoanele care sunt pensionate anterior datei de 01.01.2005, dar care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de pensie de serviciu, situație în care se găsește și recurenta din prezenta cauză.
În speță însă, adeverințele ce atestă vechimea în specialitate a recurentei, vechime recunoscută de altfel potrivit Legii nr.17/11.01.2006 invocate de asemenea în cauză, au fost emise de angajator Tribunalul București - la datele de 06.02.2007 adeverința nr.4194/C/2007 și 24.08.2006 - adeverința nr.93/C/24.08.2006, astfel cum rezultă din conținutul adresei nr.534/C din 16.02.2007 emisă de Tribunalul București (fila 6 dosar fond). Raportat la data emiterii și transmiterii acestor adeverințe, ultima la 24.08.2006, recalcularea drepturilor de pensie corect s-a stabilit a fi data de întâi a lunii următoare, adică de la 1.09.2006, întrucât cererea nu a fost depusă în termen de 90 de zile de la data de 1.01.2005 data intrării în vigoare a legii, pentru a fi incident art.16 alin.1 lit.a din HG nr.290/2005.
Drept urmare, aplicând-/2005, cererea fiind depusă cu depășirea termenului de 90 de zile, respectiv ulterior emiterii ultimei adeverințe 24.08.2006 - adeverința nr.93/C/24.08.2006, pensia recalculată se cuvine de la data de întâi a lunii următoare, respectiv 1.09.2006. De altfel, această dată este menținută și în decizia anulată - 1.09.2009 cum corect a reținut prima instanță, sens în care nu putea fi primită cererea de recalculare începând cu 1.10.2005.
Referitor la invocarea dispozițiilor Legii nr.17/11 ianuarie 2006 ce a completat Legea nr.567/2004, ce realizează asimilarea unor funcții în justiție, în speță funcția de secretar și dactilografă cu cea de grefier, de asemenea legal a reținut Tribunalul că decizia contestată este legală sub acest aspect. De altfel, în conținutul deciziei de recalculare se precizează că se modifică vechimea la 32 ani și 2 luni conform adresei nr.534/16.02.2007 - fila 3 verso dosar fond, adresă avută în vedere și de raportul de expertiză omologat în cauză sub aspectul pensiei de serviciu stabilită recurentei, începând cu data de 1.09.2006 - în cuantum de 1525 lei - fila 79 dosar fond. Acest cuantum al pensiei este avut în vedere, prin raportare la adeverințele nr.93/C/24.08.2006 și 4194/C/6.02.2007, 4194/C/bis 6.02.2007, adeverințe ce atestă vechimea în specialitate juridică în vederea reactualizării pensiei de serviciu.
Apărarea recurentei că ar fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă încuviințat și administrat în cauză nu poate fi primită în condițiile în care recurenta nu a mai susținut aceste obiecțiuni, și așa cum a mai arătat a solicitat acordarea generică a drepturilor de pensie, tocmai pentru a nu mai tergiversa judecata cauzei (fila 122 dosar fond).
Drept urmare, Curtea nu se va putea raporta la propriile calcule efectuate de recurentă prin care s-a stabilit diferența de pensie de încasat de 2189 Ron - prin deducerea din pensia restantă brută a CASS-ului și impozitului aferent, în condițiile în care s-a solicitat acordarea lor generică, iar calculele sale nu au fost cenzurate, de un expert de specialitate, prin obiecțiunile formulate și nesusținute ulterior.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că din raportul de expertiză efectuat în cauză nu rezultă faptul că, în concret contestatoarei i se cuvenea o pensie de serviciu de 1525 lei, cum s-a dispus prin dispozitivul sentinței atacate.
Se susține totodată că, având în vedere prevederile art.85 din Legea nr.303/2004, pensia de serviciu se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
Nu trebuie neglijat conținutul inexact al adeverinței nr.4194/C/bis din 06.02.2007 eliberată de Tribunalul București, din care rezultă venitul brut realizat de 1525 lei, în funcție de care se face actualizarea pensiei de serviciu cuvenită contestatoarei la data de 01.09.2006.
În consecință, raportat la art.82 din Legea nr.303/2004, procentul de indexare în cazul contestatoarei este de 87% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării (respectiv adeverința nr.4194/C/bis/ 06.02.2007).
Ori, instanța de fond fără a motiva care au fost motivele de fapt și de drept care au condus la stabilirea pensiei de serviciu în cuantum de 1525 lei, a încălcat prevederile legale menționate mai sus privind actualizarea pensiei de serviciu.
Drept urmare, trebuie avut în vedere că actualizarea pensiei de serviciu se face conform adeverințelor nominale prevăzute la art.18 alin.1 lit.a din HG nr.1275/2005.
Concluzionând, consideră recurenta-pârâtă că prin pronunțarea unei hotărâri care obligă casa de Pensii la emiterea unei noi decizii de actualizare a pensiei de serviciu,în cuantum de 1525 lei începând cu data de 01.09.2006, instanța de judecată a interpretat greșit prevederile legale menționate mai sus.
Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, Curtea îl va respinge de asemenea ca nefondat, pentru următoarele motive:
Nelegale sunt criticile acestei recurente, recursul său fiind motivat pe dispozițiile Legii nr.303/2004, ce se referă la actualizarea pensiei judecătorilor și procurorilor, ce nu are incidență în cauză, dispozițiile aplicabile în speța pendinte fiind cele reținute de instanța de fond, respectiv Legea nr.567/2004 modificată prin Legea nr.17/2006 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, din categoria căruia face parte și recurenta-reclamantă. Corect a omologat prima instanță și concluziile raportului de expertiză - expert, efectuat în cauză, ce a stabilit un cuantum al pensiei de 1525 lei, concluzii ce se coroborează și cu conținutul în date al adeverinței nr.4194/C/bis/06.02.2007 eliberată de Tribunalul București, fila 63 dosar fond, acesta fiind practic venitul brut realizat pe baza căruia se actualizează pensia de serviciu la data de 01.09.2006. De altfel, aceste obiecțiuni la raportul de expertiză nu au mai fost susținute în cauză de recurenta-pârâtă, iar conținutul adeverinței sus menționate nu a fost contestat, sens în care, aceasta produce efecte juridice.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală sentința atacată, Tribunalul statuând în cadrul procesual determinat de părți, hotărârea neconținând motive contradictorii, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6822 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1836/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./22.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
