Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2898/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (272/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2898/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă, împotriva sentinței civile nr.962/F din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr-(1653/2008), în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 962/F/18.11.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. -/20.03.2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii I și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde ajutorul lunar în condițiile prevăzute de Legea nr. 578/2004.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- instanța a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 proc. civ.);
- instanța a reținut că la data decesului soțului reclamantei, acesta nu avea calitatea de pensionar, neexistând o decizie de pensionare care să fie emisă de Direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale a județului I, astfel încât reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de ajutorul lunar care se acordă în temeiul Legii nr. 578/2004;
- nu s-a ținut seama că lipsa deciziei de pensionare a defunctului soț al reclamantei, reprezintă o încălcare a legii de către pârâtă;
- în cazul soțului reclamantei au fost depuse două fișe de pensie, prima care a fost înaintată la data de 01.12.1990, iar cea de-a doua a fost trimisă de la data de 01.09.1992, pentru a i se stabili drepturile de pensie;
- conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, "în cel mult 30 zile de la primirea dosarului de pensionare, direcția pentru probleme de muncă și ocrotire socială este obligată să verifice dacă dosarul de pensionare conține toate datele necesare pentru stabilirea pensiei și să propună comisiei județene de pensii emiterea deciziei de pensionare;
- la data decesului soțului reclamantei, 8 decembrie 1992, expirase termenul de 30 zile prevăzut de texul legal precitat, fără ca instituțiile abilitate menționate anterior să emită decizia de pensionare;
- instanța a aplicat greșit disp. art. 47 din Legea nr. 3/1977, deoarece trebuia să aibă în vedere faptul că pârâta este în culpă pentru nerespectarea prevederilor legale indicate și neemiterea deciziei de pensionare în termen legal;
- în virtutea rolului activ, instanța ar fi trebuit să pună în vedere pârâtei să depună dosarul de pensionare al soțului reclamantei;
- s-a ignorat faptul că la data decesului, soțul reclamantei avea cerere de pensionare, iar dosarul său se afla la pârâtă fără a fi soluționat și a se emite decizia de pensionare;
- s-a omis total culpa pârâtei sub acest aspect;
- mai mult, ar fi trebuit să se aibă în vedere prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, din interpretarea cărora reiese că decizia de pensionare urma să îi stabilească retroactiv drepturile de pensie ale soțului reclamantei;
- instanța a interpretat și aplicat greșit disp. art. 1 din Legea nr. 578/2004, apreciind că o condiție esențială pentru acordarea ajutorului solicitat prin acțiune este calitatea de pensionar a soțului reclamantei;
- dar o asemenea calitate nu este o condiție a legii, ci o cerință ce trebuie interpretată în spiritul legii și nu "ad literam";
- instanța a considerat că numai decizia de pensionare conferă calitatea de pensionar, în lipsa acesteia soțul reclamantei neputând fi socotit pensionar;
- decizia de pensionare este doar un înscris doveditor prin care se recunosc drepturile de pensie, legea fiind aceea care stabilește calitatea de pensionar și drepturile cuvenite, astfel că lipsa ei nu este de natură să nege drepturile de pensionar ale soțului reclamantei;
- este inechitabil ca din culpa exclusivă a pârâtei, care nu a emis decizia de pensionare la termen, reclamanta să fie lipsită de drepturi legale ce i se cuvin;
- instanța a arătat în considerente faptul că pensia de urmaș de care beneficiază reclamanta a fost stabilită în temeiul Legii nr. 19/2000, deși respectiva pensie a fost acordată în baza Legii nr. 3/1977.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare și a disp. art. 304/1 proc. civ. (care permit examinarea pricinii sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi prezentate în continuare.
Convingerea instanței de fond, în sensul că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, s-a format pornind de la împrejurarea că la data decesului soțului recurentei-reclamante (defunctul, decedat la 08.12.1992), acesta nu avea calitatea de pensionar, întrucât nu exista în cazul său o decizie de pensionare, care să fie emisă de organul competent potrivit legii în vigoare la acel moment (Legea nr. 3/1977), respectiv Direcția pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale a județului
Cu alte cuvinte, Tribunalul a considerat că în lipsa unei decizii de pensionare, o persoană nu are și nu poate avea calitatea de pensionar.
Un asemenea punct de vedere este greșit și decurge dintr-o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză.
Așa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză (în special fișele de pensie de la filele 18-19 și respectiv 29-32 din dosarul de fond), la data de 01.12.1990 și apoi la 01.09.1992, defunctul soț al recurentei a fost propus spre pensionare de către organul abilitat de Legea nr. 3/1977 în acest sens (a se vedea art. 47), respectiv Comisia de Pensionare a, unitate la care era încadrat în muncă.
Potrivit art. 51 alin. 1 din aceeași lege, "în cel mult 30 de zile de la primirea dosarului de pensionare direcția pentru probleme de munca și ocrotiri sociale este obligată sa verifice dacă dosarul conține toate datele necesare pentru stabilirea pensiei și sa propună comisiei județene de pensii emiterea deciziei de pensionare."
Or, în cazul defunctului, autorul recurentei, nu au fost respectate cerințele imperative ale art. 51 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, neemițându-se decizia de pensionare de către instituția competentă la acel moment, și anume comisia județeană de pensii a cărei continuatoare din punct de vedere juridic este intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Acest aspect trebuie coroborat cu faptul că recurenta-reclamantă este beneficiara unei pensii de urmaș (sens în care s-a emis decizia nr. 63205/1994 a Comisiei de Pensii I), acordată în considerarea faptului că la data decesului soțului ei, acesta îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi pensionat (art. 39 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 3/1977).
Așa fiind, concluzia care se impune este contrară celei avute în vedere de instanța de fond, fiind evident că în condițiile în care autorul reclamantei îndeplinea cerințele legale pentru a fi pensionat potrivit Legii nr. 3/1977, el putea și trebuia considerat ca având calitatea de pensionar.
Împrejurarea că nu beneficia de o decizie de pensionare nu schimbă cu nimic datele problemei, mai ales că neeliberarea unui asemenea document nu-i era imputabilă autorului recurentei, ci tocmai organului care era competent potrivit legii să emită un astfel de act, dar care nu-și îndeplinise această obligație în termenul prevăzut de lege. Într-o situație precum cea din speță, lipsa deciziei de pensionare nu semnifică inexistența calității de pensionar, o atare decizie având doar valoarea unui înscris doveditor al unor drepturi, a unui act cu caracter constatator și nu constitutiv de drepturi.
Calitatea de pensionar se naște în temeiul legii și pe data îndeplinirii condițiilor impuse de lege, existența deciziei de pensionare neavând relevanță sub acest aspect.
În raport de cele ce preced, urmează a se dispune admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată, ținând seama de faptul că recurenta-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 578/2004 pentru a beneficia de ajutorul lunar acordat soțului supraviețuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr. 962/F/18.11.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
Modifică în tot sentința atacată.
Admite contestația.
Dispune anularea deciziei nr. -/20.05.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să emită decizie prin care să acorde reclamantei ajutorul lunar solicitat în condițiile prevăzute de Legea nr. 578/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./08.05.2009.
Jud.fond:,.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
