Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2953/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6618/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2953/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4514 din data de 29.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28574/3/AS/2007 în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 19 dosar recurs și intimata-contestatoare prin apărător cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 18 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1582 din 23.04.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 04.05.2009 de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Boc erere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri necesare soluționării cauzei.
De asemenea, se arată că la dosar s-a depus la data de 29.04.2009 prin serviciul "registratură" al secției, de către intimata-contestatoare, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-contestatoare, către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B prin reprezentant.
Curtea acordă cuvântul părții intimate asupra cererii de amânare a judecății pricinii formulate de către recurenta-intimată.
Intimata-contestatoare, prin avocat, având cuvântul, arată că nu se opune acordării unui termen în acest sens.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecății pricinii formulată de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, considerând că acest aspect ține de probarea motivelor de recurs pe fondul lor.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul părților prezente asupra acestui aspect.
Recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B prin reprezentant având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu.
Intimata-contestatoare prin avocat având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4514/29.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
În considerente a reținut că între părți s-au stabilit raporturi juridice de muncă în baza contractului individual de muncă nr.208/1.02.2001, reclamanta îndeplinind funcția de medic primar - șef secție la Oficiul Expertiză Medicală Sector 4
Începând cu anul 2003, prin acte adiționale succesive a fost modificat contractul individual de muncă, la elementul salarizare menționându-se și salariul de merit de 15%.
Prin acțiunea ce formează obiectul acestui dosar, reclamanta a contestat adresa nr.303/19.07.2007, actul adițional nr. 14/1.04.2006 și decizia nr.340/4.04.2006, acte în baza cărora angajatorul a dispus sistarea salariului de merit de care a beneficiat reclamanta.
Prin adresa nr.303/19.07.2007 reclamantei i se răspunde doar la o cerere a acesteia prin care sesiza anumite probleme legate de serviciu, reprezentantul angajatorului comunicându-i că sistarea salariului de merit a fost menționată în actul adițional la contractul de muncă, act pe care aceasta nu l-a semnat.
Instanța a constatat că modificarea elementului salarizare al contractului individual de muncă, aspect contestat prin această acțiune, nu s-a realizat prin adresa nr.303/19.07.2007, aceasta reprezentând un simplu răspuns comunicat reclamantei, fără efecte juridice proprii asupra drepturilor și obligațiilor rezultând din contractul individual de muncă.
În acest condiții, față de faptul că nu produce efecte juridice proprii, instanța a respins contestația formulată împotriva acestei adrese ca neîntemeiată.
Modificarea elementului salarizare s-a realizat prin actul adițional nr. 14/1.04.2006, în baza căruia angajatorul a dispus unilateral sistarea salariului de merit. Instanța a constatat că actul adițional respectiv nu reprezintă acordul de voință al părților menționate, nefiind semnat de către angajat, care a fost astfel în imposibilitate de a-și exprima voința.
Dar, potrivit art.41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de legislația muncii.
Modificarea intervenită prin actul adițional nr.14 nu se înscrie în cazurile de excepție prevăzute de lege, deoarece aceasta nu prevede posibilitatea unei modificări unilaterale a elementului salarizare.
În aceste condiții, instanța a reținut că actul contestat are ca obiect o modificare unilaterală a contractului de muncă, deoarece salariul de merit a fost consemnat ca parte a drepturilor salariale prin modificarea contractului individual de munca inițial, fără a se înscrie în condițiile prevăzute de lege pentru valabilitatea acesteia.
În ceea ce privește salariul de merit, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor OG nr. 10/2008.
Potrivit acestor dispoziții, salariul de merit se acordă personalului contractual din unitățile bugetare o singură dată pe an, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent, potrivit evaluării performanțelor profesionale individuale, conform criteriilor prevăzute în fișele de evaluare.
Față de aceste dispoziții, în ședința publică de la 20.03.2008, instanța a pus în vedere angajatorului, care avea sarcina probei în baza art.287 Codul muncii, să depună la dosar dovezi cu privire la criteriile de acordare a salariului de merit pe anii 2006-2007, respectiv rezultatele obținute în activitatea desfășurată în anul precedent de către contestatoare și criteriile pe care le-a avut în vedere angajatorul, în calitate de ordonator de credite, atunci când a stabilit salariile de merit.
Angajatorul nu a depus aceste înscrisuri, deși cauza a fost amânată tocmai în acest sens, motiv pentru care instanța constată că acesta nu a putut dovedi că a dispus neacordarea salariului de merit reclamantei în baza criteriilor prevăzute de lege și ținând seama de performanțele profesionale anterioare ale acesteia și de activitatea desfășurată în anul precedent potrivit evaluării performanțelor profesionale individuale.
În aceste condiții, instanța a fost în imposibilitate de a verifica dacă angajatorul a stabilit în mod corect și obiectiv persoanele care urmau să beneficieze de salariul de merit sau dacă a fost o hotărâre abuzivă și discreționară.
Față de aceste considerente, reținând și dispozițiile OG 3/2006, OG 10/2007 și OG 10/2008, instanța a admis contestația formulată împotriva actului adițional nr. 14, a dispus anularea acestuia și a obligat pârâta la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariul de merit cuvenit începând de la data de 01.04.2006 și până la pronunțarea hotărârii.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei 340/4.04.2006, din analiza acestui înscris instanța a reținut că acesta avea ca obiect doar constatarea faptului că începând cu 01.04.2006, au fost sistate salariile de merit acordate pentru activitatea anterioară, în baza OUG nr. 91 și 92/2004.
Dar, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, salariul de merit se acordă o dată pe an, iar o dată stabilită lista de persoane care urmau să beneficieze de acesta, aceasta rămânea de regulă neschimbată, iar salariații respectivi beneficiau timp de un an de aceste drepturi bănești.
în aceste condiții, decizia 340/04.04.2006 nu făcea decât să constate că au încetat efectele deciziilor anterioare prin care se acorda salariul de merit timp de un an.
Ea are efecte asupra tuturor salariaților care au beneficiat de salariu de merit, efecte care se produc în baza legii, motiv pentru care instanța nu poate identifica cauze de nulitate a acestei decizii.
Pentru aceste motive instanța a respins contestația formulată împotriva acestei decizii, ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că în fapt, reclamanta prin cererea de chemare în judecată, a contestat Actul Adițional nr.14/01.04.2006, prin care a fost sistat salariul de merit.
Hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost data cu încălcarea legii (art. 304. pct. 9 Cod procedura civila).
Raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile legale, se poate constata că, în mod eronat instanța de fond a reținut că prin Actul Adițional nr.14/01.04.2006, a fost modificat elementul salarizare prevăzut de art.41 din Codul muncii
Art. 41 alin. 1 dispune: "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Cu titlu de excepție, modificarea unilaterala a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condițiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă."
Elementul " salariu" menționat în art. 41 alin.3 lit. e) Codul muncii, nu se refera în acest caz la salariul de merit, ci la salariul de încadrare.
Potrivit art. 10 alin. 1 din OG nr. 3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat, salariul de merit se acordă "pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite putând acorda (sau nu) în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de funcții, la începutul anului bugetar, (și din acest procent, maxim 1/3 poate fi personal de conducere, categorie în care se încadrează și reclamanta).
Conform adresei CNPAS, referitoare la salariile de merit, recurenta a precizat următoarele:
Numărul total de posturi alocate -356 din care:
Funcții publice 244 posturi;
Contractuali 112 posturi;
Numărul beneficiarilor de salarii de merit pentru personalul contractual este:
-112 posturi X 15% =16 salarii de merit din care:
- pentru personalul de conducere au fost alocate 5 salarii de merit;
- pentru personalul de execuție au fost alocate 11 salarii de merit. Acordarea salariului de merit nu este o obligativitate, acesta acordându-se de către ordonatorul principal de credite în funcție de rezultatele deosebite obținute în activitatea desfășurata, acest lucru nefiind o obligativitate pentru ordonator de a-l acorda.
Având în vedere numărul mic de salarii de merit și rezultatele deosebite obținute în activitatea desfășurata de către personalul contractual (Cabinete Expertiza), din subordinea Casei de Pensii a Municipiului B, ordonatorul de credite a acordat salariile de merit prin rotație, astfel încât să nu facă nici o discriminare între angajați.
În speță, reclamanta face referire la sistarea salariului de merit ca fiind o măsură sancționatoare aplicată de către instituție solicitând motivarea acestei masuri, însă conform Codului muncii, sistarea salariului de merit nu este o măsură de sancționare a unui angajat.
Ținând seama de cele de mai sus, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 4514 (pronunțată în data de 29.05.2008), potrivit dispozițiilor art. 304 pct.9, și art. 3041Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de reclamanta, ca nefondată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că la termenul de judecată din 05.05.2009 s-a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Într-adevăr, potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare aflat la fila 72 a dosarului de fond, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei-recurente la data de 16.06.2008, prin raportare la care termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat, conform art. 101 alin. 1 pr. civ, pe zile libere, a expirat la data de 27.06.2008, zi lucrătoare, astfel că, prin raportare la această dată, introducerea prezentului recurs, potrivit ștampilei poștei aplicată pe plic la 30.06.2008, s-a făcut cu depășirea termenului de recurs anterior menționat, astfel că excepția invocată va fi admisă și, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ, calea de atac va fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului și pe cale de consecință,
Respinge recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.4514 din data de 29.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28574/3/AS/2007 în contradictoriu cu intimata-contestatoare, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored:
2/ ex.13.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
