Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 2995/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.778/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2995/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenteleCasa de Pensii a Municipiului B șiîmpotriva sentinței civile nr.7816 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11861/3/AS/2008, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 05.05.2009, întâmpinare din partea recurentei la cererea de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentei, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 20 la data de 14.10.1999.
Recurenta, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.
Recurenta, personal, având cuvântul în combaterea recursului declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate pe cale de întâmpinare.
În susținerea recursului său, recurenta, personal, solicită a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a ținut cont de dispozițiile legale, în sensul că în mod eronat s-a calculat sporul de vechime cuvenit acesteia, în raport de dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000 și nici nu s-au avut în vedere prevederile art.165 din același act normativ, cu privire la pensia suplimentară, omițându-se a se valorifica adeverința nr.- din 14.07.2008, aflată la dosar și din care rezultă sporul de vechime de care aceasta a beneficiat.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii în integralitate și pe cale de consecință, luarea în considerare a buletinului de calcul și a centralizatorului aferent prin care se indică punctajul corect al pensiei.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7816 din data de 16.12.2008, pronunțată în dosarul nr.11861/3/AS/2008 Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia nr. -/ 14.02.2008; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie în funcție de un punctaj mediu anual de 1,84824, un număr total de puncte de 47,90035, un cuantum al drepturilor de pensie de 627 lei începând cu 10.10.2006, a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 332/6.10.2008 emisă de SC SRL; a respins cauza sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată, a obligat intimata la 702,1 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.- din 25.01.2007, intimata i-a acordat contestatoarei pensia pentru limită de vârstă începând cu 10.10.2006, reținându-se un punctai mediu anual de 1,76520 puncte și cuantum al drepturilor de pensie de 599 lei.
Prin sentința civilă nr.3157 din 16.05.2007 s-a dispus anularea deciziei nr.- din 25.01.2007 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze retroactiv pensia contestatoarei cu luarea în considerare și a veniturilor obținute în perioada 01.08.2002 - 01.11.2002 și a stagiul de cotizare din perioada 29.05.1997-01.11.1997 cu un venit net de 15.747.264 lei vechi.
Prin decizia nr.- din 14.02.2008 s-a pus în executare sentința civilă nr.3157 din 16.05.2007, reținându-se un punctaj mediu anual de 1,84202 și un cuantum al drepturilor de pensie de 625 lei începând cu 10.10.2006.
Conform expertizei administrate în prezenta cauză, punctajul mediu anual ce se cuvenea contestatoarei începând cu 10.10.2006, este de 1,84824 derivând dintr-un număr total de puncte de 47,90035, cuantumul drepturilor de pensie fiind de 627 lei, acest punctaj mediu anual incluzând valorificarea sporului de vechime de 3% începând cu 01.02.1976, de 5 % începând cu 01.02.1981, de 7% începând cu 01.02.1986, de 10 % începând cu 01.02.1991, de 15%, începând cu 01.03.1992 și de 25 % începând cu 01.06.1992 până la 20.10.1994, în expertiză fiind valorificată adeverința nr. - din 14.07.2008 ce face dovada sporului de vechime primit în perioada 01.04.1992 -20.10.1994.
Instanța de fond a constatat că nu poate reține opinia contestatoarei potrivit căreia trebuia să beneficieze de un procent de 3% spor vechime începând cu 01.02.1973, de 5% începând cu 01.02.1978. de 7% începând cu 01.02.1983, de 12% începând cu 01.09.1983, de 15% începând cu 01.02.1987, deoarece stagiul asimilat reprezentat de facultate nu poate fi considerat decât ca perioadă necontributivă asimilată stagiului de cotizare și nu poate fi avut în vedere la calculul sporului de vechime conformitate cu art.164 din Legea 19/2000 ca fiind vechime în muncă efectivă, sporul de vechime fiind acordat pentru perioada lucrată și nu pentru perioadele asimilate.
S-a mai reținut că, în cauză, contestatoarea are stagiul de cotizare începând cu 06.12.1966 până la 22.08.1968 și apoi de la 1.10.1972 și îndeplinește condiția prevăzută de art.164 din Legea 19/2000 de a avea 5 ani vechime efectivă în muncă, începând cu 01.02.1976.
Instanța a înlăturat și critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că la determinarea punctajului anual prin expertiză nu i-a fost valorificată adeverința nr.332/06.10.2008 deoarece această adeverință a fost depusă atât la dosarul cauzei, solicitându-se valorificarea sa, cât și la intimată după încuviințarea administrării probei cu expertiză și după încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză.
Cu toate acestea instanța de fond a reținut solicitarea de valorificare a adeverinței nr.332/06.10.2008 eliberată de SC SRL la 07.10.2008, astfel că intimata a fost obligată la recalcularea drepturilor de pensie, cu valorificarea mențiunilor din adeverința nr.332/06.10.2008, începând cu 01.11.2008 (în conformitate cu art.95 din Legea 19/2000).
Tribunalul a respins cauza sub aspectul valorificării sporului de vechime de la altă dată decât cea la care a fost valorificat în răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă pentru motivele mai sus arătate, precum și sub aspectul nevalorificării corecte a punctajului pentru pensia suplimentară, întrucât, astfel cum se arată în răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă, punctajul mediu anual pentru anii în care s-a contribuit la pensia suplimentară s-a majorat conform art. 164 din Legea nr. 19/2000, expertul indicând în tabel care este procentul de majorare a punctajelor.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta contestatoare a susținut, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că nu a avut în vedere dispozițiile art. 38 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 19/2000, a calculat greșit sporul de vechime, cu nerespectarea prevederilor art. 164 alin. 3 lit. a) și b) din același act normativ și a nesocotit prevederile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, aplicând eronat procentele din lege și având în vedere o singură adeverință (cu nr. -/14.07.2008), deși la dosarul cauzei se aflau și adeverințele nr. 1616/16.09.2003, nr. 332/6.10.1008 și nr. 1948/11.10.1998.
A mai susținut recurenta că eronat este și calculul punctajului pentru pensia suplimentară, întrucât instanța de fond a preluat punctajul din raportul de expertiză - 5,80053, fără a ține seama de prevederile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în raport de care punctajul corect este de 6,17800.
Recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința instanței de fond sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
În mod eronat prima instanță a admis în totalitate raportul de expertiză întocmit de un expert nespecializat în asigurări sociale, deși singura instituție abilitată să efectueze această operațiune este Ministerul Muncii.
Astfel, conform dispozițiilor nr.HG 381/2007, Ministerul, Familiei și Egalității de Șanse este singurul organ cu atribuții privind aplicarea legislației privind protecția socială, elaborarea și implementarea programelor informatice de calcul al drepturilor de asigurări sociale.
Așa fiind, a mai arătat recurenta, raportul de expertiză trebuie să fie numai un punct de reper pentru instanță, nu unica motivare reținută în considerentele sentinței.
Prin urmare, s-a mai susținut că instanța de fond, preluând în totalitate punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj calculat cu aproximație, pe care recurenta l-a contestat, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, realizând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Această critică poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
În recurs, nu au fost administrate probe noi, în sensul art. 305 din Codul d e procedură civilă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, Curtea reține că, în raport de prevederile art. 154 alin. (1) și art. 155 din Legea nr. 19/2000, nu poate fi primită critica recurentei referitoare la imixtiunea instanței de fond în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Astfel, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele soluționând în primă instanță, între altele, litigiile privind modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Prima instanță, în exercitarea prerogativelor ce-i revin potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, este abilitată să efectueze controlul de legalitate și temeinicie asupra modului de stabilire și plată a pensiei, inclusiv prin expertiză, care este una dintre probele procesului civil.
În plus, în cauză, recurenta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă dispus de instanța de fond, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din 11.11.2008.
Totodată, nu se poate reține nici că expertul desemnat pentru efectuarea expertizei ar fi nespecializat în asigurări sociale, astfel cum se susține, și nici că punctajul calculat de expert ar fi fost stabilit cu aproximație, câtă vreme numărul total de puncte și punctajul mediu anual au fost determinate conform legii, cu cinci cifre după virgulă, cu respectare dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză.
Prin urmare, se reține că, în cauză, nu se regăsesc motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de recurenta contestatoare, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În privința aspectelor de nelegalitate invocate, se reține că prima instanță a identificat corect dispozițiile legale aplicabile și a făcut o justă interpretare și aplicare a legii la situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, Tribunalul a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 19/2000, constatând că nu poate reține opinia contestatoarei potrivit căreia trebuia să beneficieze de un procent de 3% spor vechime începând cu 01.02.1973, de 5% începând cu 01.02.1978, de 7% începând cu 01.02.1983, de 12% începând cu 01.09.1983 și de 15% începând cu 01.02.1987, deoarece stagiul asimilat reprezentat de facultate nu poate fi considerat decât caperioadă necontributivă asimilată stagiului de cotizareși nu poate fi avut în vedere la calculul sporului de vechime conformitate cu art.164 din Legea 19/2000 ca fiind vechime în muncă efectivă, întrucât sporul de vechime se acordă pentru perioada lucrată și nu pentru perioadele asimilate.
Neîntemeiată este și susținerea recurentei în sensul că prima instanță a nu a luat în considerare adeverința nr. 332/6.10.2008 eliberată de SC SRL, câtă vreme, atât din dispozitivul, cât și din considerentele sentinței atacate rezultă fără dubiu că Tribunalul a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 332/6.10.2008 emisă de SC SRL, începând cu data de 01.11.2008, în conformitate cu art.95 din Legea 19/2000.
de suport este și critica recurentei potrivit căreia instanța de fond nu a avut în vedere și alte adeverințe depuse la dosarul cauzei (adeverințele nr. 1616/16.09.2003 și nr. 1948/11.10.1998). Astfel, se reține că recurenta nu a solicitat primei instanțe valorificare acestor adeverințe, care, în plus, nici nu sunt depuse la dosarul instanței de fond.
Nu poate fi primită nici critica adusă sentinței recurate în sensul că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, aplicând eronat procentele din lege.
În mod corect Tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză și răspunsul la obiecțiunile aduse de contestatoare acestuia, expertul procedând la efectuarea calculului cu respectarea dispozițiilor art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, chiar dacă sumele corespunzătoare nu au fost relevate distinct.
În privința încheierii din 9.12.2008, în cuprinsul căreia sunt consemnate dezbaterile de la acea dată, se reține că recurenta nu formulează critici concrete, simpla solicitare de casare a încheierii, împreună cu sentința atacată nefiind de natură a conduce la admiterea recursului.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, cererile de recurs formulate de recurentele Casa de Pensii a Municipiului B și împotriva sentinței civile nr.7816 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11861/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./5.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
