Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(901/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3080/
Ședința publică din data de 07 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, împotriva sentinței civile nr.7196 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 17196/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 23.04.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii M, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 7196/19.11.2008 +pronunțată în dosarul nr.17196/3AS/2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta, împotriva paratei Casa Județeană de Pensii M; a anulat decizia nr.-/20.03.2008 emisa de Casa Județeană de Pensii M; a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantei, retroactiv, incepand cu data de 01.01.2008, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 923/20.08.2003 emisa de SC SA, astfel cum a fost completata prin adeverința nr. 159/22.04.2008 emisa de SC SA; a obligat parata la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv incasata, pe perioada 01.01.2008 la zi; a respins ca neintemeiat, capătul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentelor de pensie aferente perioadei 09.05.2005-31.12.2007; a respins ca prescris formulat, capătul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentelor de pensie aferente perioadei 23.10.2003-08.05.2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/20.03.2008 emisa de Casa Județeană de Pensii M au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei s-a constatat de către instanța de fond că parata nu a luat in considerare veniturile obținute sub forma de prime si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 923/20.08.2003 emisa de SC SA, astfel cum a fost completata prin adeverința nr. 159 22.04.2008 emisa de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.
Potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000: "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 a OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea in calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
A apreciat instanța de fond că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizarii scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menționate in adeverința in cauza nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea in vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului, deoarece pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat, iar pe de altă parte, același legiuitor limitează fara nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr. 4,2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel, instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine rândul asiguraților sa primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Constatând ca decizia contestata, nr. -/20.03.2008 emisa de Casa Județeană de Pensii M, este nelegala, instanța de fond, in baza art.87 raportat la art. 155 lit.d din Legea nr. 19/2000, a anulat-o, iar in baza art. 89 alin.1 din același act normativ, a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantei, retroactiv, incepand cu data de 01.01.2008, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 923/20.08.2003 emisa de SC SA, astfel cum a fost completata prin adeverința nr.159/22.04.2008 emisa de SC SA.
A fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata diferentelor de pensie aferente perioadei 23.10.2003-08.05.2005, ca fiind prescrisa.
Deoarece pârâta a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie in cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând in patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impune a fi reparat, instanța de fond a obligat parata la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform sentinței si pensia efectiv incasata, pe perioada 01.01.2008 la zi.
În baza art. 95 alin. 3 din Legea nr.19/2000, pensia recalculată se acordă incepand cu luna următoare celei in care s-a depus cererea de recalculare și cum cererea reclamantei a fost inregistrata sub nr.95603/12.12.2007, a fost respins ca neintemeiat, capătul de cerere privind obligarea paratei la plata diferentelor de pensie aferente perioadei 09.05.2005-31.12.2007.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii M, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 cod procedură civilă, în sensul că prin hotărârea pronunțată, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura acestuia.
Astfel, în adeverința eliberată de angajatorul unde a lucrat reclamanta se menționează că aceasta și-a desfășurat activitatea în acord global, se consemnează veniturile realizate, fără a se preciza că veniturile realizate în plus (urmare salarizării în acord global) au avut caracter permanent. Pe baza acestei adeverințe, instanța a apreciat că pentru veniturile realizate în cadrul acordului global, angajatorul datora contribuția de asigurări sociale în conformitate cu prevederile art.l din Decretul nr.389/1972 (înainte și după modificarea adusă de Legea nr.49/1992) și prin urmare, raportat la prevederile art.23 și 78 din Legea nr. 19/2000, sporul de acord trebuie luat în considerare la recalcularea pensiei. Un prim aspect care se încadrează în situația reglementată de art.304 pct.8 cod procedură civilă, este acela că Legea nr.3/1977, în vigoare la data realizării acestor venituri, nu condiționază stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei si contribuția de asigurări sociale datorată de angajator. Invocă în acest sens art.149 din vechiul cod al muncii - Legea nr. 10/1972.
- instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (Legea nr. 1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (Legea nr.57/1974). Faptul că veniturile realizate în acord global nu erau venituri cu caracter permanent rezultă chiar si din adeverința eliberată de angajator, în sensul că veniturile realizate diferă de la o lună la alta. Conform legislației privind salarizarea în acord global, în lunile în care nu se realiza planul, salariul se diminua corespunzător, aspect ce rezultă din analiza celor două adeverințe, in foarte multe luni din perioada cuprinsă în adeverință, veniturile realizate fiind mai mici decât salariul tarifar.
- incidența prevederilor art.304 pct.9 cod procedură civilă; hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr. 19/2000.
Conform alin 1 al art. 164. la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă. Conform alin.2 și alin.3 al aceluiași articol, pe lângă salariile prevăzute la alin.l (deci salariile înregistrate în carnetul de muncă) se au în vedere si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în
vigoare.
Instanța își motivează hotărârea prin prisma prevederilor Legii nr.19/2000, cu toate că în cauză erau aplicabile prevederile 164 din Legea nr.19/2000, articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, prin care legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii.
- a fost încălcată și mențiunea din anexa la nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord.
- hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din nr.OUG4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
- au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.49/1992 și prevederile art.64 din Legea nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din Legea nr. 19/2000, pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare considerăm că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția României.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că recurenta Casa Județeană de Pensii Map rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatei, fără a valorifica veniturile prevăzute în adeverința nr.923/20.08.2003 (filele 27-36 dosar fond) și completată cu adeverința nr.159/22.04.2008 (filele 40-49 dosar fond), ambele emise de SC SA.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat reclamanta, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverințele emise de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele OUG nr. 4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Curtea reține că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În cauza de față, recurenta Casa Județeană de Pensii Map rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatei, fără a valorifica sporurile de care a beneficiat acesta, dovedite cu adeverințele depuse.
După schimbarea sistemului public de pensii prin Legea nr.19/2000,
s-a reiterat principiul contributivității, însă s-a ridicat și problema recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. În acest demers, OUG 4/2005 a reglementat recalcularea pensiilor, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Cu toate acestea, în anexa nr.1 a OUG nr.4/2005, se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Recurenta intimată a susținut greșita interpretare și aplicare de către tribunal a legii. Această critică nu poate fi primită câtă vreme legea generală în materie este Legea nr. 19/2000, iar normele speciale din OUG 4/2005 referitoare la calcularea pensiilor provenite din vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, deși aplicabile în limita principiului specialul derogă de la general, nu poate duce la o concluzie contrară legii generale prin lipsire de eficiență juridică a legii generale.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
.//.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 7196/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17196/3AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
5.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
