Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 312/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.312
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.-, - VI, bloc.40,.66, jud.D și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1326 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2008, iar apoi, pentru aceleași motive, la data de 12 martie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună revizuirea și modificarea deciziei de pensionare nr.- din data de 24 mai 2007 și emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu i-au fost calculate toate perioadele de muncă, că s-a greșit la calculul punctajului și că nu i-a fost luată în calcul contribuția la fondul de pensii suplimentară.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât în mod legal i-au fost acordate drepturile reclamantului începând cu data de 1 lunii următoare îndeplinirii condițiilor de pensionare.
S-a mai arătat că au fost avute în vedere prevederile anexei nr.9 din Ordinul 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul fiind născut la data de 03.01.1946, acesta lucrând în grupa a II a de muncă și îndeplinind condițiile pentru pensie de limită de vârstă la data de 01.09.2006, astfel încât potrivit
prevederilor legale, cererea de trecere la pensie de limită de vârstă fiind depusă la data de 01.08.2006, pensia de invaliditate a acestuia încetează începând cu 01.10.2006.
Referitor la cuantumul pensiei, s-a susținut că au fost valorificate veniturile reclamantului astfel cum rezultă din carnetul de muncă și din documentele depuse la dosarul de pensionare, neputând fi valorificată perioada de 6 luni și 5 zile lucrată în grupa I de muncă întrucât în fișa de pensie nu este menționată baza legală a acordării acesteia, perioada respectivă nefiind valorificată nici la stabilirea inițială a pensiei.
A mai învederat pârâta că potrivit art.42 din Legea nr.19/2000, reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare cu 3 ani, însă stagiul complet de cotizare, prevăzut de anexa nr.9 a Ordinului nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, este pentru reclamant de 32 de ani și 4 luni, acesta fiind născut în luna ianuarie 1946, iar conform art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000, față de acest stagiu se calculează și punctajul anual al reclamantului, care în mod eronat susține că stagiul complet de cotizare al acestuia ar fi de 30 de ani și 11 luni.
În privința pensiei suplimentare a reclamantului, pârâta a arătat că aceasta a fost corect calculată, în conformitate cu art.165 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, la stabilirea punctajului fiind luate în considerare și contribuțiile pentru pensia suplimentară, indicându-se în mod concret care au fost punctele pentru pensia suplimentară acordate conform prevederilor legale, susținându-se totodată că diferențele de pensie la care face referire reclamantul au fost achitate acestuia.
La termenul de judecată din 28.11.2007 reclamantul a depus la dosar note scrise, precizând ce contestă, solicitând în plus și diferența de pensie dintre cupoane.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1326 din 10 decembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea precizată formulată de reclamant și a constatat că stagiul complet de cotizare pentru stabilirea pensiei reclamantului începând cu 1.10.2006 este de 30 ani și 11 luni, conform anexei 3 din Legea nr.19/2000, modificată, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie în acest sens și să plătească reclamantului diferențele rezultate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000, stagiul complet de cotizare este cel indicat de anexa 3 din Legea nr.19/2000 și nu de anexa nr.9 din Ordinul nr.340/2001, având în vedere că reclamantul a lucrat și în grupa I de muncă, astfel că stagiul complet de cotizare al acestuia a fost redus cu 3 ani, vârsta la care trebuia să iasă la pensie fiind împlinită la 01.10.2006 și nu la 01.10.2009, conform anexei nr.9.
S-a mai reținut că în raport de disp.art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000 și ale anexei nr.3 din această lege, la data de 01.10.2006 este necesar un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 11 luni și nu de 32 de ani și 4 luni, așa cum a considerat pârâta, motiv pentru care cererea precizată a reclamantului a fost admisă în sensul celor sus arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta Casa Județeană de Pensii
În recursul său, reclamantul criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, susținând că aceasta nu a analizat cu atenție fișa de calcul a pensiei suplimentare prezentată de intimată prin întâmpinare, fiind trecute 3,43620 puncte în loc de 4,43620 puncte, astfel că recurentul-reclamant a fost prejudiciat, calculele fiind bine făcute, numai totalul fiind greșit calculat.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Dac riticat la rândul său hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat instanța a admis acțiunea reclamantului, constatând că stagiul complet de cotizare în raport de care se stabilește pensia pentru muncă depusă și limită de vârstă este de 30 de ani și 11 luni întrucât reclamantul nu și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, iar pensia pentru limită de vârstă s-a stabilit conform art.42 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul beneficiind de reducere pentru grupa a II a de muncă și nu pentru grupa I de muncă așa cum a reținut în mod incorect instanța.
Se mai învederează că în mod greșit prima instanță a considerat stagiul complet de cotizare astfel cum este prevăzut în anexa nr.3 a Legii nr.19/2000, necoroborând aceste prevederi cu cele ale Ordinului nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, cuprinse în secțiunea B, capitolul II, punctul 3, în care anexa nr. 3 la lege este detaliată în funcție de data de naștere și cum reclamantul este născut în luna ianuarie 1946, stagiul complet de cotizare al acestuia este de 32 de ani și 4 luni.
S-a mai arătat că în situația în care reclamantul ar fi fost pensionat în condițiile art.1671din Legea nr.19/2000, cu reducerea pentru grupa I de muncă, opera reducerea în privința vârstelor standard de pensionare din acea lună în care se deschide dreptul de pensie.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, depunându-se la dosar și note scrise.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, solicitând respingerea acestui recurs ca nefondat.
La termenul din 27.02.2008, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului formulat de reclamantul.
Astfel, în conformitate cu art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, în cauză fiind aplicabil termenul general de recurs de 15 zile.
Recurentului-reclamant i-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 24.12.2007, conform dovezii de primire și procesului-verbal de predare de la fila 91 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 9.01.2008, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii.
Recurentul-reclamant a declarat însă recursul de față la data de 14.01.2008, după cum rezultă din rezoluția de primire de pe cererea de recurs aflată la
dosar (fila 11), situație față de care recursul acestuia apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus menționat.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca tardiv formulat, fără a mai proceda prin urmare la analiza motivelor de recurs ale acestuia, de vreme ce recursul a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii D, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în acest recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Pentru activitatea desfășurată în grupa a-II-a de muncă, de 14 ani, 7 luni și 18 zile recurentul-reclamant a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani, în temeiul art.42 din Legea nr.19/2000, în cazul recurentului-reclamant aplicându-se reducerea de 3 ani raportat la activitatea desfășurată de acesta în grupa a-II-a de muncă și nu în grupa I de muncă, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Și la stabilirea inițială a pensiei de invaliditate a reclamantului a fost luată în calcul aceeași perioadă, de 14 ani, 7 luni și 18 zile în care recurentul-reclamant și-a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă, iar reducerea vârstei de pensionare în baza art.42 din Legea nr.19/2000, de ale cărei prevederi a beneficiat recurentul-reclamant, se face pentru cei care și-au desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă (grupa a-II-a).
Faptul că recurentul-reclamant beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani nu înseamnă că la calcularea pensiei acestuia pentru muncă depusă și limită de vârstă beneficiază și de reducerea stagiului complet de cotizare, după cum greșit a concluzionat prima instanță.
Astfel, dispozițiile art.42 din Legea nr.19/2000, prevăd că asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă, au dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor de pensionare conform tabelului nr.1-în cazul recurentului-reclamant reducerea fiind de 3 ani- iar prevederile pct.4 din cadrul secțiunii B, capitolul II, ale Ordinului nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 statuează în mod expres că reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr.1 de la art.42 din lege operează numai în condițiile realizării stagiului complet de cotizare.
Conform dispozițiilor art.77 alin.1 din Legea nr.19/2000 avute în vedere de prima instanță, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.
De asemenea, conform prevederilor pct.3 din secțiunea B, capitolul II ale Ordinului nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind Normele de aplicare a Legii nr.19/2000, vârstele standard de pensionare și stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei și bărbați sunt prevăzute în anexa 3 la lege, detaliată în funcție de data nașterii în anexa nr.9 la aceste norme, și cum recurentul-reclamant este născut în luna ianuarie 1946, stagiul complet de cotizare pentru ieșirea la pensie pentru limită de vârstă este de 32 de ani și 4 luni,
corect avut în vedere de recurenta-pârâtă și nu de 30 de ani și 11 luni, așa cum greșit a concluzionat instanța de fond.
Chiar și din cuprinsul anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 rezultă că unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 11 luni reținut de prima instanță îi corespunde vârsta asiguratului la ieșirea la pensie în perioada august 2006-noiembrie 2006, de 62 de ani și 11 luni, vârstă pe care recurentul-reclamant nu o împlinise în acea perioadă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar conform art.312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă va modifica în tot sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea precizată a reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str.-, - VI, bloc. 40,.66, jud.D împotriva sentinței civile nr.1326 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D împotriva aceleiași sentințe civile având nr.1326 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință:
Modifică în tot sus menționata sentință și pe fond respinge acțiunea precizată a reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./08.04.2008
Dosar fond --- Tribunalul Dâmbovița
Judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
