Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3233/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1264/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3233/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.219 din data de 13.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26881/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare - având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare personal și asistată de apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.2 din data de 11.05.2009, lipsind recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Intimata-contestatoare prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-contestatoare, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât din dovezile atașate la dosar rezultă fără putință de tăgadă faptul că intimata-contestatoare și-a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă conform ordinului nr.125 anexa 2, așa cum rezultă și din adeverința emisă de către
Mai mult decât atât, se arată că în perioada 1969-1984, intimata-contestatoare a prestat activitatea de cartograf, care se subsumează activității de fotogrametrie, prevăzute de ordinul nr.125.
În consecință, apreciază că intimata-contestatoare se încadrează în dispozițiile ordinului sus citat, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.219/13.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită decizie de pensionare conform OUG nr. 4/2005, prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 55/05.01.2005 emisă de SA referitoare la perioada 18.03.1969-07.01.1987, ca fiind lucrată în grupa a a-II-a de muncă.
În considerente a reținut că recurentei-contestatoare i s-a deschis dreptul la pensie în data de 01.01.1987, conform mențiunilor din copia deciziei de recalculare nr. 95903/25.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4.
Prin urmare, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat prin OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, conform HG nr. 550/2005.
Prin decizia nr. 95903/25.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 4, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 550/2005, începând cu data de 01.07.2005, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 1,87054 puncte.
Din copia buletinului de calcul anexă a deciziei de recalculare, de la fila 26 din dosar, rezultă că stagiul total de cotizare realizat de către contestatoare a fost de 34 de ani 5 luni 4 zile, în condiții normale de muncă.
Aceste mențiuni contravin datelor evidențiate în copia adeverinței nr. 55/05.01.2005 emisă de SA, din care rezultă că în perioada 18.03.1969-07.01.1987, contestatoarea a prestat activități ce se încadrează în grupa a-II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 125/90, anexa II, art. 96, Ordinului 50/1990, art. 3. Realizarea activităților în grupa a-II-a de muncă rezultă și din copia adeverinței nr. 1403/15.03.2001 emisă de SA.
Tribunalul a considerat că intimata are obligația legală de a proceda la recalcularea pensiei în raport de actele ce sunt depuse în dosarul de pensionare, inclusiv a celor care atestă condițiile de desfășurare a activității în perioada stagiilor de cotizare avute în vedere la recalculare, conform art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, coroborate cu art. 82 alin.2 și 86 din Legea nr. 19/2000, și nu are dreptul de a cenzura conținutul actelor depuse, în lipsa unei dispoziții legale speciale, cu atât mai mult cu cât răspunderea pentru starea de fapt consemnată în adeverință îi revine emitentului.
În acest sens, nici susținerea intimatei nu poate fi reținută, pentru simplul fapt că încadrarea în grupa a-II-a de muncă a activității desfășurate
de către contestatoare este atributul angajatorului, care răspunde pentru cele menționate
Deși la dosar a fost depusă copia deciziei nr. 95903/26.11.2001 emisă de Oficiul de Pensii Sector 4, prin care i s-a respins cererea formulată sub nr. 6996/22.03.2001, de acordare a grupei a-II-a de muncă, cu motivarea că încadrarea în grupa superioară de muncă nu este corectă, Tribunalul a precizat că aceasta nu împiedică soluționarea cauzei în sens favorabil, deoarece în prezentul litigiu se pune în discuție și s-a dispus asupra modului în care aspectele semnalate au fost valorificate în cadrul procedurii de recalculare, efectuate conform OUG nr. 4/2005.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior, expuse s-a dispus obligarea intimatei să emită decizie de pensionare conform OUG nr. 4/2005, prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. 55/05.01.2005 emisă de SA referitoare la perioada 18.03.1969-07.01.1987, ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
În speță, din actele depuse la dosarul de pensionare și lucrările dosarului nu se poate afirma dovedirea desfășurării efective a activității în condițiile grupei superioare de muncă pentru perioada 18.03.1969- 07.01.1987, deoarece reclamanta a fost cartograf, funcție care nu se încadrează în grupa a-ll-a de muncă, conform nr.125/1990 anexa a-ll-a, art.96 și nr. 50/1990 art.3.
Potrivit prevederilor Ordonanței nr. 125/90 anexa a-ll-a, art.96, se încadrează în această categorie:
"Personalul din activitatea de stereorestituire (fotogrammetrie), fototriangulatie (aerotriangulatie), fotoredresare și teledetectie."
De asemenea Ordinul nr.50/1990 art.3 menționează: " de încadrarea în grupele I și a-II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Reclamanta a fost înscrisă corect de către Casa Locală de Pensii Sector 4 la pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 începând cu data de 01.01.1987 prin decizia nr. 95903/25.04.2008. Pensia s-a calculat pentru un stagiu total de cotizare de 34 ani, 5 luni și 4 zile, cu un punctaj mediu anual de 1,87054 puncte.
Din sentința atacată nu pot fi desprinse motivele pe care se sprijină iar sintagma "tribunalul, față de sistemul de drept și probele administrate", singura referire la procesul deliberativ și temeiurile de drept și de fapt, nu poate fi considerată o argumentație în sensul art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă. Față de vădita netemeinicie a sentinței, pe fondul cauzei, recurenta consideră că, în speță, Casa Locală de Pensii Sector 4 în mod corect nu a validat perioada respectivă ca fiind lucrată în condițiile grupei superioare de muncă, deoarece, prin natura funcției, activitatea desfășurată nu se regăsește în prevederile legale referitoare la acordarea grupelor superioare de muncă. Metodologia de încadrare în grupa a-ll-a de muncă este prevăzută în Ordinul nr.50/1990 pct. 4 -16:
- încadrarea în grupele I și a-II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități
Recurenta a menționat că așa cum prevede HG. nr. 4/04.01.2001 privind organizarea și funcționarea, art.3 lit. e), Ministerul controlează aplicarea unitară și respectarea reglementarilor legale în domeniul sau de activitate.
Articolul 4 relevă faptul că acesta exercită controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniul sau de activitate, în unitățile din sectorul public, mixt sau privat.
Recurenta a învederat instanței că intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 a creat un nou cadru juridic, iar efectele produse de încadrarea în grupa superioară de muncă (respectiv reducerea vârstei de pensionare) sunt incompatibile cu situația de fapt.
Instanța nu a ținut seama de aceste considerente și în mod eronat a admis acțiunea reclamantei.
Având în vedere actele normative în vigoare, precum și precizările transmise de CNPAS în vederea aplicării unitare a acestora, recurenta solicită respingerea acțiunii recurentei-intimate, ca neîntemeiată și nelegală.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că intimata trebuie să considere perioada 18.03.1969-07.01.1987 ca fiind lucrată în grupa a-II- de muncă, conform adeverinței nr. 55/05.01.2005, o atare încadrare fiind de atributul exclusiv al angajatorului (fostului angajator), iar nu al organului ținut să stabilească drepturile de pensie pe baza datelor și actelor valabile din punct de vedere formal aflate la dosarul de pensie, iar nu să facă aprecieri proprii asupra justițieii încadrării într-o grupă de muncă sau alta ori să condiționeze valorificarea acesteia de dovada condițiilor deosebite de la locul de muncă ori a imposibilității reducerii nivelului de noxe în unitate.
Prin urmare, în mod judicios a argumentat prima instanță că pârâta nu are nicio o posibilitate legală de a cenzura conținutul actelor depuse, sarcina atestării unei situații rezultate din derularea raporturilor de muncă, ca și răspunderea pentru cele atestate revenind în exclusivitate emitentului-angajator, iar din acest punct de vedere, motivarea instanței este pertinentă și completă, susținând logic, concis și persuasiv soluția pronunțată.
În același sens sunt și prevederile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 (în prezent abrogat, dar pe baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa superioară de muncă), care dispune că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă se face de către conducerea unității, împreună cu sindicatele libere din cadrul acesteia.
Rezultă, pe baza celor expuse, că hotărârea primei instanțe este temeinică și pronunțată cu aplicarea corectă a legii, iar recursul declarat, nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI împotriva sentinței civile nr.219 din data de 13.01.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26881/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./20.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
