Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 330/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6286/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.330/
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1532 din 02 octombrie 2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 21.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1532/01.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul la pensie al reclamantului a fost deschis la data de 5 iunie 2008 fiind stabilit prin decizia nr.-/23.07.2008, decizie pentru muncă depusă și limită de vârstă, emisă de către intimata Casa Județeană de Pensii
Contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 45, 8 luni și 21 de zile, din care 30 de ani, 7 luni, 13 zile în grupa a II-a de muncă, 5 ani, 8 luni și 5 zile, în condiții normale, un stagiu aferent grupei a II-a de 7 ani și 6 luni și un stagiu asimilat de 1 an 13 luni și 7 zile, fapt ce reiese din "datele privitoare la activitatea în muncă" depuse de către intimată la dosar.
S-a apreciat că în decizia inițială i-a fost luat în calcul atât sporul de vechime începând cu data de 1 septembrie 1973 cât și alte sporuri de care a beneficiat și sunt înscrise în adeverințele nr.552/14.04.2008 și nr.2291/07.11.2009.
Ulterior, contestatorul a revenit cu o altă cerere înregistrată sub nr.59941/16.03.2009 prin care a solicitat recalcularea pensiei, anexând și adeverințele nr.15981/24.11.2008, nr.208/24.02.2009 și nr.12/19.01.2009.
A statuat Tribunalul Teleorman că s-a efectuat recalcularea pensiei începând cu data de 01.04.2009, luându-se în calcul atât stagiu de cotizare cât și sporurile aflate în aceste înscrisuri, fiind emisă o altă decizie de pensionare pentru un stagiu de cotizare de 45 de ani, 11 luni și 25 de zile, față de cel inițial care era stabilit la 45 de ani, 8 luni și 21 de zile.
În contestația formulată contestatorul a susținut că intimata a utilizat la calculul pensiei un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși erau aplicabile dispozițiile OUG nr.4/2005 în care, la stabilirea punctajului mediu anual trebuia să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Susținerea contestatorului a fost apreciată de tribunal ca fiind lipsită de temei având în vedere, că potrivit dispozițiilor OUG nr.4/2005, acest stagiu de cotizare a fost utilizat numai pentru drepturile de pensie născute până la data de 1 aprilie 2001, în prezent fiind aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Contestatorul s-a născut la 5 iunie 1950 iar potrivit dispozițiilor cuprinse în Anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 ar fi urmat să se pensioneze în anul 2015, la împlinirea vârstei de 65 de ani, cu un stagiu complet de cotizare de 35 de ani.
Datorită celor 30 de ani lucrați în grupa I de muncă a operat reducerea standard de pensionare cu 7 ani, fiind posibilă pensionarea începând cu data de 5 iunie 2008, la împlinirea vârstei de 58 de ani.
Fiind pensionat cu luna iunie 2008, plata urma să fie efectuată începând cu 1 octombrie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că nelegal prima instanță nu a luat în considerare toată perioada în care a lucrat și a cotizat; totodată, a omis a avea în vedere toate sporurile de care a beneficiat, cât și vechimea integrală în muncă a acestuia.
Apreciază recurentul, că în mod greșit și contrar dispozițiilor art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004, art.14 din Legea nr.3/1977 și Deciziei nr.40/20.09.2008 dată în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Teleormana stabilit că durata stagiului complet de cotizare este de 30 de ani și nu de 20 de ani, cum statuează dispozițiile legale și decizia în interesul legii sus menționată.
Se invocă și anumite erori în calculul drepturilor de pensie, erori ce nu au fost analizate de prima instanță, deși au fost solicitate prin acțiunea introductivă formulată de reclamant.
Astfel, în perioada 15.09.1981-17.08.1982 s-a menționat folosirea salariului minim pe economie, fără a se menționa cuantumul acestuia. de cotizare aferente perioadelor 01.01.1991 și 01.05.1991, în sumă de 1000 lei și 2825 lei nu sunt evidențiate și luate în calcul la stabilirea pensiei; la fel și perioada 19.11.2001-01.07.2002, este menționată ca perioadă necontributivă.
Consideră recurentul că situația datelor privitoare la activitatea în muncă este neclară, nefiind menționate toate sporurile de care a beneficiat conform adeverințelor emise de angajatori, respectiv adeverințele nr.2291/09.02.2007 și nr.552/24.04.2009, adeverințe anexate la dosarul de pensionare.
Se impune a se constatat, că prima instanță nu ar fi dat dovadă de rol activ, în sensul că nu a solicitat toate relațiile privind vechimea sa în muncă, în vederea stabilirii pensiei ce i se cuvine. De asemenea, la întocmirea deciziei de pensionare intimata nu a luat în calcul beneficiul acordului global, așa cum rezultă din adeverința nr.138/14.07.2009 eliberată de SC Filiala B SA, intimata, prin adresa nr.7843/21.07.2007 comunicându-i că acordul global nu poate fi valorificat la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Concluzionează recurentul că, în speță, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei expertize de specialitate care să evidențieze baza de calcul și contribuțiile omise.
Alăturate cererii de recurs și în susținerea ei au fost anexate adeverința nr.138/14.07.2009 emisă de Societatea Comercială Construcții Instalații B - Societate pe acțiuni și adresa nr.7843/21.09.2009 a Casei Județene de Pensii
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în recurs, dar și conform art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În temeiul art.3041Cod pr.civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.3041Cod pr.civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În speță, sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Astfel, deși recurentul-reclamant a solicitat valorificarea anumitor sume pentru stagiile de cotizare din perioada 01.01.1991 și 01.05.1991, în sumă de 1000 lei și 2825 lei; a sesizat anumite erori pentru perioada 15.09.1981-17.08.1982, în care se pretinde utilizarea salariului minim pe economie, fără cuantificarea sa, omiterea anumitor perioade ca stagii de cotizare - 19.11.2001 - 01.07.2002, individualizate ca perioade necontributive și nevalorificarea tuturor sporurilor de care a beneficiat, inclusiv a celui de vechime, prima instanță nu arată în sentința atacată motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat aceste cereri.
Instanța de fond s-a limitat la o simplă referire generală, în sensul că: "în decizia inițială de pensie i-a fost luat în calcul contestatorului sporul de vechime începând cu data de 1 septembrie 1979, cât și alte sporuri de care a beneficiat și sunt înscrise în adeverințele nr.552/14.04.2008 și nr.2291/07.11.2009", că la recalcularea pensiei "s-a luat în calcul atât stagiul de cotizare, cât și sporurile" evidențiate în adeverințele anexate la cererea de recalculare, mențiune ce nu poate constitui o motivare corespunzătoare.
Dispoziția legală - art.261 Cod pr.civilă prin care s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie motivate, a fost edictată în scopul de asigura o bună administrare a justiției și de a da posibilitatea instanței superioare să exercite controlul judiciar. De aceea, judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept ce le-au format convingerea.
Motivarea trebuie să se refere la actele dosarului cauzei soluționate și să fie în concordanță cu acestea, ceea ce în speță nu s-a realizat, prima instanță nefăcând nicio referire la stagiile de cotizare omise la recalculare, nici cele pretinse a fi valorificate eronat. Totodată, prin sentința atacată se pretinde că intimata Casa Județeană de Pensii Tav alorificat sporul de vechime începând cu data de 1 septembrie 1973 și alte sporuri de care a beneficiat recurentul-contestator, înscrise în adeverințele nr.552/14.04.2008 și nr.2291/07.11.2009, adeverințe ce nu se regăsesc însă la dosarul cauzei pentru a se putea verifica concordanța datelor înscrise în acestea și cele evidențiate în buletinul de calcul aferent deciziei contestate.
Deși se pretinde că la recalcularea pensiei s-ar fi avut în vedere stagiul de cotizare cât și sporurile menționate în adeverințele nr.1598/24.11.2008, nr.208/24.02.2008 și nr.12/19.01.2009, nu se menționează dacă în acest stagiu de cotizare sunt incluse stagiile omise și cele pretins a fi valorificate eronat, stagii individualizate prin acțiunea introductivă și reeditate prin cererea de recurs.
De altfel, nu s-a anexat nici cererea de recalculare înregistrată sub nr.59941/16.03.2009, la care face referire prima instanță, pentru a verifica solicitările recurentului din această cerere raportat și la erorile pretinse a fi săvârșite la emiterea deciziei de pensionare, indicate în acțiunea introductivă de instanță.
Prima instanță a nesocotit și dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă, potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ori, pentru realizarea acestei finalități, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, se impunea astfel efectuarea unei expertize contabile pentru a verifica corectitudinea stabilirii drepturilor de pensie ale contestatorului-recurent, pentru a evidenția dacă a fost valorificată toată perioada în care a lucrat și a cotizat, inclusiv sporurile de care a beneficiat și de vechimea în muncă depusă, cu atât mai mult cu cât recurentul-contestator a și solicitat o astfel de probă.
Cum, proba cu expertiză de specialitate nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art.305 Cod pr.civilă, se impune în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii, în faza rejudecării în fond, Tribunalul va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de recurent în motivarea recursului pe care le va analiza ca apărări de fond.
Astfel, instanța de retrimitere va statua dacă în raport de data deschiderii drepturilor la pensie a recurentului-contestator - 5 iunie 2008, sunt aplicabile în speță dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dacă raportat la conținutul acțiunii introductive de instanță, recurentul-contestator putea solicita sau nu valorificarea conținutului adeverinței nr.138/14.07.2009 eliberată de SC Filiala B SA, ce individualizează venituri obținute în acord global, adeverință anexată în calea de atac promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.1532 din 02 octombrie 2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
