Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație decizie pensionare
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3313
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.372/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator,lipsind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Intimatul contestator, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 372 din 02 februarie 2009, Tribunalul Dolj a admis contestația privind pe contestatorul și pe intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. -/25.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și a obligat intimata să-i emită contestatorului o nouă decizie cu luarea în calcul a adeverințelor cu nr. 1300/06.03.2004 emisă de SA B și 423/03.02.2006 emisă de SA
A fost obligată intimata să-i plătească contestatorului aceste drepturi de pensie începând cu data de 31.08.2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin deciziile nr. -/31.10.2007, decizia -/25.10.2007 au fost calculate drepturile de pensie ale contestatorului, stabilindu-se o pensie de 776 lei.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute de art. 164 alin. 1 din Legea 19/2000, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetul de muncă, sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Din situațiile prezentate de intimată și din adeverințele depuse de contestator rezultă că nu au fost cuprinse toate sporurile și adaosurile pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurat sociale dovedite cu actele ce se găsesc la dosarul de pensie, așa cum prevăd dispozițiile art. 78 alin. 1 și art. 168 alin. 2 din Legea 19/2000, cu modificările ulterioare.
OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, în anexă enumără sporurile care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului anual.
Anexa la OUG 4/2005 nu exclude sporul pentru regimul de 10 ore și orele suplimentare înscrise în adeverințele nr. 423/03.02.2006 și nr. 1300/06.03.2004, întrucât acest spor pentru lucru sistematic corespunzător acestui regim de lucru are caracter permanent prin natura activității astfel încât, apărarea formulată de intimată este înlăturată.
În primul rând, aceste ore suplimentare potrivit dispozițiilor art. 71 din Legea 57/1974 reprezintă spor cu caracter permanent doar în situația lucrului sistematic peste programul normal de lucru și numai pentru personalul care, prin natura muncii, a lucrat peste programul normal și care, în locul retribuției pentru orele suplimentare, a beneficiat de majorarea salariului tarifar.
Legea 49/1992 invocată de intimată nu numai că nu a fost abrogată, dar nici nu conține calificări privind natura sporului din construcții.
În baza de calcul deși se face mențiunea evidențierii acestor sporuri prin suma medie anuală nu s-a stabilit procentul pentru a se observa modul de calcul și nici ce categorie de sporuri au fost avute în vedere la stabilirea punctajului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate în cauză și de documentele depuse la dosarul cauzei.
Nu a fost valorificat programul prelungit de 10 ore menționat în adeverințele nr.1300/06.03.2004 și nr.423/03.02.2006, întrucât în cazul sectorului de construcții montaj, prin art.1 alin.1 din nr.1546/21.08.1952 privind prelungirea timpului de lucru la șantierele de construcții și montaje se prevede că " vor putea aproba program normal de lucru, până la 10 ore pe zi, pentru șantierele, grupele de șantiere, bazele, atelierele și celelalte subunități de deservire din cadrul acestor trusturi".
La art.2 din același act normativ se precizează expres că " efectuate în condițiile prevăzute la art.1 de către muncitori, ingineri șefi de șantiercare lucrează efectiv pe șantiere și sunt legați direct de procesul de producție, vor fi considerate și plătite ca ore normale ".
nr.1546/21.08.1952 este legea specială pentru acest sector de activitate care reglementează timpul de lucru și modul de retribuire.
Cu privire la celelalte sporuri permanente despre care instanța reține că nu au fost incluse la evaluarea drepturilor de pensie, arată că au fost valorificate potrivit OUG nr.4/2005 și anume sporul de noapte înscris în adeverința nr.1124/06.03.2004, în perioada n01.10.1965-31.10.1967 și 1980-1982, apare în coloana alte sporuri, ca sumă medie anuală împreună cu sporul de șantier și în perioada 1976-1977 ca medie anuală.
Sporul de șantier potrivit adeverinței nr.1124/06.03.2004 în perioada 01.09.1965-31.12.1967 și în anii 1980,1982, apare în coloana alte sporuri, ca sumă medie anuală împreună cu sporul de noapte, în anii 1968,1975 ca medie anuală, iar în perioada01.10.1981-01.02.1982, în suma medie anuală împreună cu sporul de condiții deosebite menționat în fișa de pensie.
În privința perioadei 1971-1973, în care a beneficiat de acest spor, acesta nu a fost valorificat prin decizia de recalculare nr.-/31.10.2007 pentru că nu este înscris temeiul legal, respectiv Legea 57/1974, care a intrat în vigoare la 01.11.1974 și produce efecte pentru viitor și nu pentru trecut.
Sporul de condiții deosebite din adeverința nr.1124/06.03.2004, apare înscris în procent de 10% pentru perioada 30.12.1974-01.10.1980, la coloana alte sporuri procent, iar în perioada 01.10.1980-01.02.1982, în suma medie anuală împreună cu sporul de șantier.
Este neîntemeiată afirmația instanței că nu a fost explicat modul de calcul și categoria de sporuri avute în vedere și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În drept a invocat prev.art.299-316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea recursului, arătând că sporurile din cele două adeverințe nu au fost valorificate.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite și nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, nu este întemeiată susținerea recurentei pârâte că au fost valorificate celelalte sporuri permanente potrivit OUG nr.4/2005, în condițiile în care au fost avute în vedere sporul de noapte, sporul de șantier și sporul de condiții deosebite pentru alte perioade de timp din adeverința nr.1124/06.03.2004 și nu cele din adeverințele nr.1300/06.03.2004 și nr.421/03.02.2006.
Sub acest aspect, se poate observa că în aceste adeverințe menționate anterior sunt prevăzute sumele plătite pentru orele lucrate peste programul normal de lucru de 8 ore, în temeiul art.2 din nr.1546/1952, adică ca ore normale.
Deși corectă susținerea recurentei privind reglementarea prin acest act normativ a prelungirii programului normal de lucru pentru șantierele de construcții și montaj la 10 ore pe zi și care în temeiul art.2 " vor fi considerate și plătite ca ore normale", eroarea în care se află aceasta este cea dată în interpretarea acestui text prin raportare la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, în sensul că aceste sume reprezintă forme de retribuire după timp.
Recurenta pârâtă schimbă înțelesul clar și neîndoielnic al dispozițiilor art.2 din nr.1546/1952 care se referă în mod evident la modul de remunerare ca o contraprestație a muncii salariatului pentru orele lucrate peste programul normal de 8 ore.
Așa se explică că emitentul celor două adeverințe a precizat potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul plății sumelor menționate în cuprinsul acestora, că sumele reprezintă echivalentul orelor suplimentare, deci spor pentru lucru sistematic corespunzător acestui regim de lucru cu caracter permanent prin natura activității, așa cum corect a reținut prima instanța.
A rezultat că aceste sume nu au fost menționate în carnetul de muncă, așa încât ele nu sunt cuprinse în salariul tarifar lunar la 8 ore/zi trecut în carnetul de muncă.
În discuție fiind problema sumelor plătite cu titlu de salariu tarifar pentru care potrivit mențiunilor din cele două adeverințe a fost achitată contribuția de asigurări sociale, sumele incluse în acestea trebuie avute în vedere la calcularea pensiei, conform dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000.
În cauza de față, nu ne aflăm în situația de excepție prevăzută de pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar aceste sume urmează regulile privind modul de recalculare stabilit prin acest act normativ prin raportare la dispozițiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu ultimele modificări.
Nici celelalte critici invocate nu sunt de natură a atrage casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul se privește ca nefondat și se respinge, în cauză neexistând nici motive de ordine publică, care în condițiile legale să poată fi puse în dezbaterea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.372/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /26.05.2009.
Jud. fond.
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
