Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 333/AS
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, șos. - nr. 3, - 8,. A,. 3,. 15, județul C, împotriva sentinței civile nr. 147/AS/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.11.2009 și 2.12.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 10.12.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, anularea deciziei de pensionare nr. - din 9.10.2007, motivat pe faptul că punctajul ce trebuia reținut în decizie este cel maxim cuvenit de 5 raportat la vechimea în muncă - 25 ani prestați la foraj sonde, din care 22 ani la bordul platformelor de foraj marin față de punctajul stabilit mai mic de trei.
Contestatorul a arătat că trebuia să beneficieze și de prevederile Legii nr. 226/2006 pentru activitate prestată în condiții speciale, în decizie singura recunoaștere fiind pentru perioada de 16 ani de muncă în grupa I potrivit cu care beneficiază de reducerea vârstei standard cu 9 ani și 7 luni - conform tabelului 4 din Legea nr. 19/2000.
La termenul din 9.01.2008 pârâta a depus ultima decizie de pensionare emisă la 12.12.2007 și documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Contestatorul a contestat și această ultimă decizie întrucât ultimul angajator " " care după susținerile sale l-a obligat să se pensioneze, producându-i diminuarea punctajului și daune întrucât era îndreptățit la obținerea pensiei pentru limită de vârstă, criticile aduse de contestator vizând luarea în calcul a altei vârste de pensionare decât 52 de ani și 2 luni cum era corect precum și sub aspectul stagiului complet de cotizare care este greșit stabilit - 24 ani în loc de 21 ani, de asemenea pentru faptul că beneficiază de majorarea suplimentară a punctajului pentru o perioadă de 6 ani și 5 luni cu un procent de 0,03 %.
Prin sentința civilă nr. 147/AS/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a formulat cerere de pensionare la data de 6.09.2007 pentru vârstă și munca depusă, pensionarea sa fiind admisă prin decizia nr. -, de la data de 12.12.2007.
Vârsta standard de pensionare era pentru reclamantul născut la data de 19.01.1949, potrivit anexei 3, de 63 ani și 2 luni, redusă în cazul său prin valorificarea perioadelor lucrate în condiții speciale, cu 9 ani.
Datorită condițiilor speciale de activitate, atestate de înscrierile din carnetul de muncă, reclamantul a beneficiat atât de reducerea vârstei standard de pensionare cu 9 ani și de asemenea și stagiul de cotizare este calculat conform acestor date aflate în dosarul administrativ, între care însă nu se regăsește adeverința cu nr. 186/14.02.2007 invocată în contestație.
Potrivit prevederilor Legii nr. 226/2006 art. 3 determinarea punctajului mediu anul cuvenit asiguraților care au desfășurat activitate în condiții speciale mai mult de 25 de ani se face prin împărțirea punctajului total la 25.
Pentru asigurații care au desfășurat activitatea în aceleași condiții mai puțin de 25 de ani urmează a se aplica prevederile anexei nr. 4 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit anexei asigurații, în funcție de perioada de stagiu realizată în condiții speciale, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, determinarea punctajului mediu anual fiind realizată prin raportare la stagiul de cotizare prevăzut de anexa 3 din lege.
În condițiile în care ar fi acreditată susținerea reclamantului, în sensul că punctajul mediu anual se determină prin împărțirea punctajului total la un stagiu mai mic de 25 de ani crează o inechitate față de restul asiguraților în sensul că se va ajunge la situația ca o persoană cu un stagiu mai mic în condiții speciale să obțină un punctaj mediu anual mai mare decât asigurații care au desfășurat peste 25 de ani în aceste condiții.
În consecință, instanța a apreciat că în mod corect pârâta a determinat punctajul mediu anual prin raportare la stagiul de cotizare prevăzut de anexa 3 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Instanța învestită fiind cu o contestație privitoare la o decizie de pensionare, avea obligația, conform art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Expertiza efectuată în cauză, cu siguranță a fost întocmită de un expert fără experiență (sau chiar fără specializare, expert din 2007) în asigurări sociale. Astfel, nu se explică greșelile acestuia din cuprinsul raportului de expertiză.
La întocmirea raportului, expertul nu a avut în vedere adeverința nr. 186 din 14.02.2007 emisă de B, motivat de faptul că aceasta nu ar fi inclusă în dosarul administrativ.
Aceeași motivație a fost preluată și de către instanță.
Ori, în probatoriul încuviințat de instanță se includ și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar nu numai cele din dosarul administrativ. Instanța nu este ținută de pronunțarea organului jurisdicțional-administrativ () asupra unui înscris pentru a-l considera act doveditor al dreptului la pensie, înscris aflat sau nu la dosarul administrativ. O interpretare contrară ar conduce la încălcarea art. 21 din Constituția României, potrivit căruia jurisdicțiile administrative sunt facultative, orice persoană putându-se adresa direct justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime.
Pe de altă parte sentința nu este motivată referitor la temeiurile respingerii acțiunii, în condițiile în care modalitatea de împărțire a punctului de pensie nu a fost singura problemă expusă de recurent, ci și calculul vârstei de pensionare, al stagiului de cotizare, precum și al stagiului suplimentar de cotizare.
Pentru aceste motive recurentul solicită admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii spre rejudecare, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii, a anulării deciziilor contestate, a obligării intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, cu data acordării drepturilor 06.09.2007, vârsta standard de pensionare de 63 de ani și două luni redusă cu 10 ani, corespunzător unui stagiu de cotizare în condiții speciale de 22 de ani și 4 luni și un stagiu suplimentar de 6 ani, 5 luni și 21 de zile conform art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi dintre pensia plătită și cea cuvenită conform drepturilor stabilite de instanță.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurentul critică sentința pentru faptul că nici expertul și nici instanța de fond nu au luat în calcul adeverința nr. 186/14.02.2007, care deși nu a fost depusă la dosarul administrativ, este un act doveditor al dreptului la pensie și putea fi fructificat pentru că a fost depus la dosarul instanței.
O asemenea critică nu poate fi reținută deoarece atacând decizia de pensionare în condițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, reclamantul trebuie să se refere strict la elementele care au stat la baza emiterii acelei decizii iar instanța este ținută să verifice legalitatea și temeinicia deciziei în raport de înscrisurile existente la dosarul administrativ și nu în raport de cele depuse ulterior.
Orice înscris obținut de asigurat după emiterea unei decizii de pensionare trebuie înregistrat la Casa Județeană de Pensii și în baza unei cereri de recalculare instituția procedează la refacerea punctajului urmând să emită o nouă decizie care va stabili drepturile de la data înregistrării noii cereri și nu retroactiv.
Anularea unei decizii de pensionare reprezintă o sancționare a instituției emitente pentru erorile strecurate în calculul punctajului și a pensiei cuvenite și are drept consecință obligarea acelei instituții la emiterea unei noi decizii și plata drepturilor începând cu data emiterii deciziei anulate.
Prin urmare nu se poate reține culpa Casei Județene de Pensii C pentru nefructificarea unor adeverințe de care nu a avut cunoștință iar instanța nu poate de asemenea să țină cont de aceste adeverințe decât în măsura în care se face dovada că ele au fost depuse la dosarul administrativ.
În ce privește vârsta de pensionare, din anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, rezultă că vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului-în funcție de data formulării cererii, este de 63 ani și 2 luni, acesta având la data formulării cererii de pensionare vârsta de 59 ani și 7 luni.
Din actele depuse la dosarul administrativ rezultă că reclamantul a lucrat în condiții speciale 22 ani și 4 luni. Conform anexei 4 din Legea nr. 19/2000, persoanele care au lucrat un număr de ani în locuri de muncă cu condiții speciale beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale.
În raport de perioada lucrată de reclamant în condiții speciale acesta poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare cu 9 ani precum și a stagiului de cotizare.
Însă raportându-ne la stagiul de cotizare prevăzut în anexa 4, nu se poate aprecia că perioada lucrată peste acest stagiu reprezintă stagiu suplimentar deoarece legiuitorul nu a prevăzut acest lucru.
Potrivit art. 78 alin. 8 din Legea nr. 10/2000, "asigurații care după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se într-una din situațiile prevăzute de art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Folosind expresia "după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege" legiuitorul a înțeles să acorde acest beneficiu persoanelor care, deși au îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, au continuat să contribuie la sistemul public de pensii.
Legea nr. 19/2000 stabilește în art. 41 alin. 1 și 2 care sunt acele condiții cumulative: vârsta standard de pensionare determinată conform alin. 2 și stagiul minim de cotizare.
Prin urmare, chiar dacă asiguratul s-a pensionat anterior împlinirii vârstei standard de pensionare prin valorificarea beneficiului oferit de art. 42 din lege, respectiv cu reducerea vârstei standard de pensionare, stagiul suplimentar se determină tot prin raportare la vârsta standard.
Pentru asigurații care au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă, legiuitorul a stabilit că aceștia beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, fără a reglementa în favoarea acestora și beneficiul majorării corespunzătoare a stagiului suplimentar.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C, șos. - nr. 3, - 8,. A,. 3,. 15, județul C, împotriva sentinței civile nr. 147/AS/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red. Jud. -/ 23.12.2009
Gref./2 ex./ 14.01.2010.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
