Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3333/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1721/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 3333/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.647 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39733/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 06.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.05.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.647 din data de 27.01.2009, pronunțată în dosarul nr.39733/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/20.03.2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 6 și a exonerat contestatoarea de plata debitului în valoare de 10792 lei aferent perioadei 01.08.2005-01.01.2008; a obligat intimata să sisteze reținerile efectuate în bază deciziei anulate și să restituie sumele reținute în baza deciziei anulate; a obligat intimata la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatoarea este beneficiara unei pensiei de invaliditate gradul 2, stabilită în sistemul public de pensii, prin decizia nr. -/04.11.2004 emisă de Casa de Pensii Sector 6, în raport de decizia asupra capacității de muncă nr. 1710/20.07.2004 emisă de - Comisia de expertiză medicală, în care s-a stabilit că următorul termen de revizuire este 1 iulie 2005.
Prin decizia nr. -/20.03.2008 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6, contestatoarei i s-a comunicat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000, pe perioada 01.08.2005-01.01.2008, s-a stabilit un debit în valoare de 10792 lei reprezentând pensii încasate necuvenit.
A mai reținut prima instanță că, în decizie nu se menționează motivul de fapt pentru care s-a procedat la constituirea debitului și nici temeiul de drept care ar fi fost încălcat atunci când a fost efectuată plata pensiei în intervalul 01.08.2005-01.01.2008.
Tribunalul a analizat legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin raportare la motivele invocate în susținerea acțiunii, motive care vizează dispozițiile referitoare la stabilirea debitului în valoare de 10792 lei, reținându-se că, potrivit prevederilor art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.
Conform dispozițiilor art. 187 alin.4 din Legea nr. 19/2000, sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
In speță, a constatat instanța de fond, din mențiunile inserate în decizia contestată, rezultă că intimata a emis această decizie, care are valoare de titlu executoriu, pentru recuperarea sumelor încasate de către contestatoare cu titlu de pensie, fără a fi respectate dispoziții legale referitoare la condițiile de formă pe care decizia trebuie să le îndeplinească.
Tribunalul a reținut că decizia nu a fost motivată și că acest fapt afectează posibilitatea de analizare concretă a motivelor invocate în susținerea acțiunii.
Astfel, deși se susține că ar fi vorba de un debit constituit în perioada 01.08.2005-01.01.2008, în conținutul deciziei nu se indică care este motivul pentru care acest debit a fost constituit.
In ceea ce privește fondul actului juridic contestat, raportat la aspectele invocate de către intimată referitoare la motivul constituirii debitului, Tribunalul a constatat următoarele:
Din susținerea intimatei coroborată cu înștiințarea formulată de către medicul primar expertiză medicală și cu mențiunile din adresa nr. 25931/14.08.2008 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6, s-a reținut că motivul constituirii debitului este neprezentarea contestatoarei la revizuirea medicală în perioada de constituire a debitului.
Conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 1710/20.07.2004 eliberată de - Comisia de expertiză medicală, termenul de revizuire era 1 iulie 2005, iar contestatoarea s-a prezentat la data de 05.12.2007 cu dosarul medical și la data de 13.12.2007 cu acte medicale necesare expertizării și cererea pentru expertizare.
A mai reținut Tribunalul că, prin dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, s-a prevăzut că pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii. După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz: a) menținerea în același grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă. Conform alin. 3 dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
Conform art. 62 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.
Concluzia primei instanțe a fost că, în speță, intimata nu a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, ci a continuat să plătească contestatoarei pensia de invaliditate.
În ceea ce privește măsura suspendării pensiei Tribunalul a apreciat că suspendarea plății pensiei nu echivalează cu anularea dreptului, recunoscut prin decizia de acordare și nici cu revocarea deciziei respective ci este o măsură care a fost impusă pentru a se asigura că beneficiarii pensiei de invaliditate îndeplinesc condiția de fond cerută pentru acordarea acesteia, respectiv aceea de a avea gradul de invaliditate, în raport de care pensia a fost stabilită, și după data acordării dreptului, dat fiind faptul că există posibilitatea reală ca, la un moment dat, starea sănătății să se schimbe ceea ce ar putea atrage fie încadrarea în alt grad de invaliditate fie încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
In speță, fără a se proceda la suspendarea plății pensiei de invaliditate, intimata a emis decizia de constituire debit, cu toate că prin decizia nr. 5517/13.12.2007 emisă de - Comisia de expertiză medicală s-a făcut dovada menținerii gradului 2 de invaliditate, ceea ce confirmă că, în starea sănătății contestatoarei, nu au intervenit modificări de natură să conducă la pierderea dreptului recunoscut. Așadar, plata drepturilor de pensie, pe perioada în care debitul a fost constituit, se cuvenea a fi făcută către contestatoare.
Este adevărat că, în conformitate cu pct. 29 din cap. C al Ordinului nr. 340/2001, la termenul de revizuire pensionarul de invaliditate are obligația să se prezinte fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care îl are în evidență, în vederea revizuirii medicale iar conform pct. 30 cabinetele de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă au obligația ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentați la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedente, pentru suspendarea pensiei conform legii.
Cu toate acestea, conform pct. 34, pentru cazurile cu o problematică medico-socială deosebită, în ultimele 10 zile de valabilitate a deciziei lucrătorul social va efectua investigații sociale la domiciliu sau va proceda la convocarea bolnavului pe bază de citație, preîntâmpinându-se astfel măsurile administrative legale de suspendarea pensiei.
O astfel, de măsură nu a fost aplicată în cazul contestatoarei, ceea ce a condus în situația de a se ajunge la emiterea deciziei contestate dar fără ca pensia să fie suspendată.
Drept urmare, Tribunalul a considerat că, în speță, nu se poate reține că pensia de invaliditate din perioada pentru care s-a constituit debitul ar fi fost încasată necuvenit, deoarece contestatoarea îndeplinea condiția de fond impusă de lege pentru ca pensia să fie încasată, împrejurarea care este confirmată prin însuși faptul că i s-a menținut gradul II de invaliditate conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 5517/13.12.2007 (chiar dacă aceasta are efecte pentru viitor, constituie o probă în sensul că în starea sănătății nu au intervenit modificări care să fi impus schimbarea gradului de invaliditate), motiv pentru care decizia contestată este neîntemeiată.
Prima instanță a făcut aplicare dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește revizuirea medicală.
Contrar celor reținute de instanța de fond, a mai susținut recurenta, deși reclamanta-intimata a arătat că s-a aflat în imposibilitate de a se deplasa, nu a dovedit că a depus diligențe, în sensul de a se adresa comisiilor de expertiză cu documente care să ateste agravarea stării sale, în toată această perioadă, fapt care ar fi putut atrage încadrarea în gradul I de invaliditate și ar fi permis plata unui însoțitor care să o ajute.
Este adevărat, că potrivit pct. 30, cabinetele de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă au obligația ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentați la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedente pentru suspendarea pensiei și că această măsura nu a fost aplicată reclamantei-intimate, dar nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, în perioada 01.08.2005 - 01.01.2008, reclamanta a încasat sume necuvenite din bugetul asigurărilor sociale, fiind încălcate prevederile Legii nr. 19/200o și dispozițiile art. 992 din Codul civil, deoarece încasarea unei sume nedatorate reprezintă o îmbogățire fără just temei. Mai mult, dispozițiile imperative ale art. 187 din Legea nr. 19/2000 instituie obligativitatea pentru casele teritoriale de pensii de a recupera sumele încasate necuvenit, iar textul de lege nu prevede existența culpei vreuneia din părți.
Față de reținerile instanței de fond din considerentele sentinței privitoare la pct. 34, cap. C din Ordinul nr. 340/2001, în sensul că reclamanta trebuia notificată în ultimele 10 zile de valabilitate ale deciziei prin citație sau chiar să se efectueze o investigație la domiciliu de către lucrătorul social, s-a arătat că reclamanta-intimată nu a făcut dovada că se încadrează în situațiile prevăzute de textul legal evocat.
Din documentarul medical nu rezultă că reclamanta este invalidă pentru boli psihice și nici că problematica sa medico-socială este deosebită, iar aceasta nici nu s-a adresat cabinetului de expertiză medicală cu o cerere în vederea reanalizării stării sale, în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 1 lit. a), art. 61 alin. 1 și 2, art. 56 din Legea nr. 19/2000 și cu pct. 28 din Ordinului nr. 340/2001, ulterior emiterii deciziei din 2004.
Abia în anul 2007, intimata-reclamantă s-a adresat altui cabinet de expertiză medicală, care a încadrat-o tot in gradul II de invaliditate, constatând, deci, că aceasta are posibilitatea de a se autoservi, autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane.
A mai susținut recurenta că sunt criticabile și argumentele instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor de formă ale deciziei contestate, față de împrejurarea că, astfel cum rezultă din cuprinsul acestei decizii, reclamantei intimate i s-a comunicat stabilirea debitului în valoare de 10792 lei, pentru perioada 01.08.2005 - 01.01.2008, reprezentând pensii încasate necuvenit, în conformitate cu dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că este lipsită de temei susținerea recurentei în sensul că instanța de fond s-a subrogat în drepturile Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Astfel, recurenta a învestit instanța cu o contestație împotriva deciziei nr. -/20.03.2008 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6, prin care i s-a comunicat că, potrivit dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, pe perioada 01.08.2005-01.01.2008, s-a stabilit un debit în valoare de 10792 lei reprezentând pensii încasate necuvenit.
Or, în raport de dispozițiile art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, astfel încât nu se poate considera că verificarea legalității deciziei contestate, operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat constituie încălcări ale atribuțiilor constituțional recunoscute instanțelor judecătorești.
Totodată, potrivit prevederilor art. 56 alin. 1- 3 din Legea nr. 19/2000, încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, iar la soluționarea contestației formulate împotriva acestei decizii casa teritorială de pensii are obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, al cărui aviz este obligatoriu și definitiv.
Curtea constată că, în cauză, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra încadrării intimatei reclamante într-un grad de invaliditate și, de altfel, nici nu a fost sesizată cu o cerere având un astfel de obiect, motiv pentru care nu se poate aprecia că Tribunalul s-a fi subrogat în drepturile Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, astfel cum se susține.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Este însă întemeiată susținerea recurentei privind greșita interpretare dată de instanța de fond dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, Tribunalul a reținut în mod eronat că în speță sunt incidente dispozițiile înscrise la pct. 34 din Ordinul nr. 340/2001, potrivit cărora, pentru cazurile cu o problematică medico-socială deosebită, în ultimele 10 zile de valabilitate a deciziei, lucrătorul social va efectua investigații sociale la domiciliu sau va proceda la convocarea bolnavului pe bază de citație, preîntâmpinându-se astfel măsurile administrative legale de suspendarea pensiei.
În speță, se constată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada faptului că s-ar afla în vreuna dintre "situațiile medico-sociale deosebite" la care se referă ipoteza textului legal evocat și nici într-o situație dintre cele prevăzute la art. 62 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, text legal potrivit căruia "nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă; b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă; c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi."
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese fără dubiu că, și în urma ultimei revizuiri, intimata a fost încadrată tot în gradul II de invaliditate, caracterizat, în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 1 lit. b) din legea nr. 19/2000, prin pierderea totală a capacității de muncă, dar cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane.
În plus, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 21 a dosarului instanței de fond, provenind de la medicul primar expertiză medicală (cabinetul 2) sector 6, dosarul medical nu a existat la cabinetul 2 (întrucât decizia medicală nr. 1710, cu termen de revizuire în iulie 2005, prin care intimata a fost încadrată în gradul II de invaliditate, a fost eliberată de cabinetul 1 sector 1), motiv pentru care pensia acesteia nu a putut fi suspendată în perioada august 2005 - decembrie 2007. Întrucât în această perioadă intimata nu s-a prezentat la revizuirea medicală, s-a solicitat a fi luate măsurile legale necesare.
În conformitate cu prevederile pct. 29 din cap. C al Ordinului nr. 340/2001, la termenul de revizuire pensionarul de invaliditate are obligația să se prezinte fără a fi citat la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la care se află în evidență, în vederea revizuirii medicale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 1 - 4 din Legea nr. 19/2000, "(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la intervale de 6 - 12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
(2) După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz: a) menținerea în același grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacității de muncă.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală."
Cum intimata nu și-a îndeplinit această obligație și nici nu a dovedit existența vreunei cauze care să o fi împiedicat a se conforma dispoziției legale menționate, Curtea reține că în mod corect recurenta a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, text care dispune în sensul că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.
În mod greșit prima instanță a reținut că decizia contestată a fost emisă fără ca pensia să fie suspendată, întrucât suspendarea operează de drept.
Cum decizia asupra capacității de muncă nr. 5517/13.12.2007 produce efecte pentru viitor, astfel cum chiar Tribunalul a reținut,aceasta nu poate justifica acordarea retroactivă a pensiei de invaliditate, cât timp, pentru intervalul august 2005 - decembrie 2007, nu s-a dovedit, în condițiile prevăzute de lege, că intimata a îndeplinit neîntrerupt condițiile cerute pentru a beneficia de o astfel de pensie.
Se reține că este întemeiată și critica potrivit căreia Tribunalul în mod eronat a reținut nerespectarea condițiilor de formă ale deciziei contestate, câtă vreme, din cuprinsul acesteia, rezultă cu claritate motivul stabilirii debitului. De altfel, un asemenea motiv, chiar întemeiat fiind, nu este de natură a atrage nulitatea deciziei.
Pentru considerentele expuse, Curtea va constata că, în cauză, își găsesc aplicarea dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, astfel încât, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.647 din data de 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39733/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge contestația, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
Opinia separată, în sensul respingerii recursului ca nefondat, este justificată de următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/20.03.2008 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 6 în conformitate cu dispozițiile art. 187 din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit în sarcina intimatei un debit în valoare de 10792 lei reprezentând pensii încasate necuvenit de aceasta în perioada 01.08.2005-01.01.2008.
Contestația formulată de către intimată împotriva acestei decizii a fost corect soluționată de către tribunal, având în vedere că acestei instanțe îi revine competența materială de a soluționa în fond litigiile de asigurări sociale privind verificarea legalității deciziilor emise de către casele de pensii, în conformitate cu prevederile art.155 din Legea nr.19/2000.
Susținerea recurentei în sensul că prima instanță s-a subrogat în drepturile Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă nu poate fi primită de către C, întrucât prin hotărârea recurate nu s-a stabilit că intimata se încadrează în grad II de invaliditate în perioada în care aceasta nu s-a prezentat în fața comisiei de expertiză medicală, ci doar s-a ținut seama de cele reținute prin decizia nr. 5517/13.12.2007 emisă de - Comisia de expertiză medicală, prin care a fost menținut același grad II de invaliditate în cazul intimatei.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Curtea reține ca fiind nefodată prima critică adusă hotărârii recurate, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. instanța de fond soluționând corect litigiul dedus judecății, fără a depăși în vreun mod atribuțiile puterii judecătorești.
În ceea ce privește motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recurenta se limitează doar la enunțarea acestui text de lege, fără a indica în ce sens actul dedus judecății a fost interpretat greșit de către prima instanță, împrejurare care face imposibil de exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs cu privire la acest aspect.
În fine, Curtea consideră ca fiind nefondat și ultimul motiv de recurs invocat de către recurentă, prin care aceasta susține greșita interpretare dată de instanța de fond dispozițiilor legale aplicabile întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, instanța de fond a reținut corect faptul că recurenta nu a dat eficiență prevederile art. 62 alin. 4 din Legea nr.19/2000, de vreme ce nu a procedat lasuspendarea plății pensieicuvenite intimatei, începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală, ca urmare a neprezentării acesteia la revizuirea medicală, din motive imputabile pensionarului.
Curtea nu poate considera că intimata a încasat o pensie necuvenit în intervalul 01.08.2005-01.01.2008, în condițiile în care în această perioadă pensia de invaliditate stabilită în sistemul public de pensii în favoarea sa, prin decizia nr. -/04.11.2004 emisă de Casa de Pensii Sector 6, nu a fost vreodată suspendată pentru neprezentarea acesteia la revizuirea medicală, în baza textului de lege amintit, fiind achitată lunar, iar prin decizia asupra capacității de muncă nr. 5517/13.12.2007 emisă de către Comisia de expertiză medicală anterior stabilirii debitului contestat, a fost menținut gradul 2 de invaliditate în cazul intimatei.
Prin urmare, de vreme ce recurenta nu a probat faptul că intimata și-a pierdut dreptul la plata pensiei în intervalul 01.08.2005-01.01.2008 și că a încasat necuvenit pensia în această perioadă, Curtea constată că debitul a fost nelegat instituit în sarcina intimatei prin decizia nr. -/20.03.2008, motiv pentru care prima instață corect a dispus anularea acestuia.
Pentru considerentele expuse, în baza prevederile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, potrivit opiniei separate, recursul formulat de către trebuia respins ca nefondat.
Judecător
- - -
Red.
Dact. /2 ex.
22.06.2009
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
