Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 340/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 340/2008
Ședința publică din 31 Martie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile numărul 993/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o întâmpinare formulată de reclamantul intimat.
Nemaifiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii H ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. -/18.12.2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i valorifice la pensie sporurile de șantier, de toxicitate, de permanență, orele suplimentare și sporul de conducere dovedite cu adeverințele depuse la dosar și să-i fie luate în calcul salariul de care a beneficiat în perioada 1.04.2001-15.03.2001 și salariul de 1348 lei, începând cu data de 15.05.2001-16.08.2002, conform carnetului de muncă și să-i comunice buletinul de calcul al pensiei.
În motivarea acțiunii se arată că pârâta nu i-a valorificat la pensie sporurile de de care a beneficiat, deși pentru aceste sporuri i s-a reținut și s-a virat contribuția de asigurări sociale. Nici salariile nu i-au fost corect valorificate pe anumite perioade.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar art. 86 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 o obligă numai la comunicarea deciziei de pensie nu și a buletinului de calcul, însă față de solicitarea reclamantului înțelege să depună la dosar acest buletin.
le la care face referire reclamantul nu au fost valorificate întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent, iar salariile au fost luate în considerare conform mențiunilor din carnetul de muncă și prevederilor art. 6 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 993/LM/2007 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea deciziei nr. -/18.12.2006 cu obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să valorifice reclamantului la pensie sporul de permanentizare, sporul de șantier și sporul de toxicitate, conform adeverinței nr. 10595/13.09.2006, emisă de SC SA
A fost respinsă în rest acțiunea și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la calculul pensiei acordate reclamantului au fost valorificate sporul de vechime și sporul de conducere care erau incluse în salariul brut menționat în carnetul de muncă.
Cu adeverința nr. 10595/2006 emisă de SC SA B reclamantul a dovedit că a beneficiat și de spor de permanentizare, spor de șantier și spor de toxicitate.
Față de prevederile art. 164 și 78 din Legea nr. 19/2000 reclamantul este îndreptățit la valorificarea și acestor sporuri, întrucât reclamantul a beneficiat permanent de ele, fiindu-i reținută și virată contribuția de asigurări sociale.
În menționata adeverință s-a arătat că toate sporurile și adaosurile sunt extrase din statele de plată, că fac parte din baza de calcul și virare a contribuției de asigurări sociale, conform legislației din fiecare perioadă și că s-a virat cuantumul de 2% pentru pensie suplimentară.
Cererea de valorificare a sporului pentru ore suplimentare a fost respinsă ca nefondată întrucât cu actele depuse la dosar nu s-a făcut dovada caracterului permanent a acestui spor.
Solicitările referitoare la sporul de vechime și conducere, precum și salariul din 1.04.2001-15.05.2001 și cel de 1348 lei începând cu data de 15.05.2001 au fost respinse având în vedere că se referă la perioade ulterioare datei de 1.04.2001, iar potrivit prevederilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pentru determinarea punctajelor anuale se utilizează salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Pentru perioadele menționate în adeverințe reclamantul nu se regăsește în listele nominale întocmite și depuse de unitate și prin urmare drepturile aferente acestor perioade, reprezentând salarii și sporuri nu se pot valorifica la pensie, până când unitatea nu-și îndeplinește obligația prevăzută de art. 6 din Legea nr. 19/2000.
Cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât reclamantul nu a făcut nici o dovadă a cheltuielilor făcute în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.157, 158 din Legea nr.19/2000, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reiterând apărările din fața instanței de fond, arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică. Astfel, susține recurenta, sporurile pretinse de intimat nu au fost valorificate deoarece nu se regăsesc menționate în carnetul de muncă al intimatului; temeiul legal al admiterii acțiunii nu poate fi OUG nr. 4/2005 întrucât aceasta se aplică la recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1.04.2004, pensia intimatului fiind stabilită în temeiul Legii nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă în această fază de intimatul se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivându-se că aceste sporuri au avut caracter permanent, fiind trecute în adeverința nr. 10595/13.09.2006 emisă de SC SA
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Art. V din anexa la OUG. nr. 4/2005 reglementează următoarele: " cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile <LLNK 11992 49 10 201 0 17>Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale:
● sporul de vechime în muncă (a se vedea pct. I);
● sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție;
● indemnizația de zbor;
● sporul pentru condiții grele de muncă;
● sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
● sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
● alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de munca.
Mențiune: Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor <LLNK 11992 49 10 201 0 17>Legii nr. 49/1992."
De altfel, art. 164 alin 3 din Legea 19/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 338/2002, prevede în mod expres că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariul prevăzut la alin 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverințe eliberate de unități".
Din interpretarea textelor art. 164 și art. 78 din Legea nr. 19/2000, rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă, trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiilor.
Totodată, potrivit art.10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 49/1999, au caracter de spor permanent, pe lângă sporurile enumerate exemplificativ în textul legii și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale și contractele colective de muncă.
În speță, cu adeverința nr.10595/2006 emisă de B reclamantul intimat a făcut dovada deplină că a beneficiat de spor permanentizare, spor șantier, spor de noapte și spor toxicitate, în mod permanent. Temeiul legal de acordare a acestor sporuri este indicat de angajator în această adeverință ca fiind nr. 815/1964, nr. 665/1965, Legea nr. 3/1950 și nr. 1051/1959 (ulterior nr. 914/1968).
Faptul că anterior Legii nr. 49/1992, aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă, nu poate conduce la prejudicierea intimatului, atâta timp cât cu adeverința emisă de angajator s-a făcut dovada că a beneficiat de aceste sporuri. Așadar atâta vreme cât sporurile sunt înscrise într-un act oficial ce emană de la unitatea angajatoare, recurenta nu are competența de a cenzura acordarea lui, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele pe care le emite.
Sub un alt aspect din adeverința nr.10595/2006 reiese că aferent acestor sporuri s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale și contribuția pentru pensie suplimentară, angajatorul reținând și virând aceste sume conform legislației în vigoare.
Potrivit principiul contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințe eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Astfel, susținerea recurentei în sensul că nu există temei legal de valorificare a acestor sporuri este nefondată, suportul juridic al pretențiilor reclamantului fiind textele legale menționate.
Față de cele mai sus expuse, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, văzând și prevederile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată constând în contravaloarea transportului la instanță cu autoturismul. Constatând, față de prevederile art. 274 cod procedură civilă, că recurenta este căzută în pretenții, intimatul este îndreptățit a le primi, motiv pentru care Curtea va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform bonului fiscal depus la fila 10.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 993/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurenta H să plătească intimatului suma de 66 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./15.04.2008
Dact.MT/2ex
Judecători fond: A,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
