Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3482/2009. Curtea de Apel Bucuresti

- ROMÂNIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR-

Format vechi 2322/2006

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.3482/

Ședința Publică din data de 19 mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina

JUDECĂTOR 3: Ilie

GREFIER:

****************************

Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cât și de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.7204 din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20023/3/AS/2008, având ca obiect"contestație decizie pensionare".

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea, din oficiu, în raport de dispozițiile art.306 alin.(1) Cod proc. civilă, pune în discuția părții recurente prezente excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant, pentru nemotivarea, în fapt și în drept, a acestuia.

Recurentul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, cere permisiunea de a-și motiva verbal recursul. Astfel, arată că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata către el a unei sume reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 5.971 lei, achitată cu titlu de diferență de pensie, în luna iunie 2008, precum și a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 17.04.2007. În schimb, în timpul procesului, intimata utilizează un stagiu de cotizare de 25 de ani, procedând la emiterea unei noi decizii, respectiv decizia nr.-/29.08.2007, cu aplicabilitate din data de 01.12.2005, însă nu a primit nici un până la acest moment.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Totodată, solicită și cheltuieli de judecată.

Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Cu privire la recursul dedus judecății:

Cauza se află în cel de-al doilea ciclu procesual.

Inițial, prin sentința civilă nr.7204 din data de 19.11.2008, pronunțată în dosarul nr.20023/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 5.971 lei, achitată cu titlu de diferență de pensie în luna iunie 2008, precum și a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 17.04.2007.

A respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.12.2005 - 31.05.2008.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia se pensie nr.-/30.03.2006, emisă de - Casa Locală de Pensii sector 6 B, au fost recalculate, în temeiul nr.OUG4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului (fila 3 dosar fond).

La determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani (fila 10 dosar fond).

Decizia este criticată de către titular sub aspectul stagiului complet de cotizare avut în vedere de intimată, acesta susținând că trebuia să se țină seama de stagiul de 20 ani prevăzut de art.43 și anexa 4 din Legea nr.19/2000 (fila 41 dosar fond).

Potrivit dispozițiilor art.43 alin.2 din Legea nr.19/2000:"Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c - și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.".

Art.20 lit. c) dispune că, în aviația civilă, în locurile de muncă cu condiții speciale se încadrează activitatea desfășurată de personalul navigant menționat în Anexa 1 Legii nr.19/2000.

S-a constatat, de către Tribunal, pe de o parte, că dispozițiile normative enunțate stabilesc un stagiu obligatoriu de cotizare de 25 ani, ci nu de 20 ani (cum solicită contestatorul), pentru acordarea reducerii vârstei standard de pensionare, iar, pe de altă parte, că, în raport de prevederile constituționale (art.15 alin.2), care consacră neretroactivitatea legii civile, acestea nu sunt aplicabile în cazul contestatorului, drepturile sale de pensie fiind deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.

În considerarea activității desfășurate de contestator, în calitate de personal navigant, intimata trebuia, într-adevăr, să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 25 ani în raport cu prevederile dispozițiilor art.2 alin.1, alin.3 și alin.4 din HG nr.1550/2004 și ale art.17 alin.1 din Legea nr.3/1977 și a constatat că, în timpul soluționării litigiului, aceasta a și procedat în consecință, revizuind prin decizia emisă la data de 29.08.2007 (fila 45 dosar fond) drepturile de pensie recalculate în temeiul nr.OUG4/2000, punctajul mediu anual fiind determinat în raport de un stagiu de cotizare de 25 ani (fila 46).

Împotriva acestei sentințe civile (pronunțată în primul ciclu procesual), a declarat recurs contestatorul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.14331/3/AS/2007 și admis prin decizia civilă nr.1556/R/l13.05.2008.

Instanța de control judiciar a reținut că, la termenul de dezbateri din data de 06.05.2008, recurentul, reprezentant prin avocat, a învederat că înțelege să nu mai critice hotărârea sub aspectul stagiului complet de cotizare reținut ca fiind de 25 de ani, ci sub aspectul omisiunii instanței de a se pronunța asupra capetelor de cerere accesorii, referitor la plata retroactivă a diferențelor de pensie actualizate cu rata inflației la zi. într-adevăr, prin acțiunea introductivă a solicitat și plata din urmă a diferențelor de pensie, începând cu data de 1.12.2005, ținându-se cont de coeficienții de inflație sau consum, cerere reiterată prin precizări la termenul de judecată din 26.06.2007, la care a mai solicitat și plata dobânzii pentru perioada respectivă, până la achitarea integrală a restanțelor, cerere formulată și în recurs. Or, deși sac onstatat că la determinarea punctajului mediu anual prin decizia atacată a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu toate că, în raport de prevederile art. 2 alin. 1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 și ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, intimata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, astfel cum a și procedat prin emiterea, în cursul procesului, a deciziei nr. -/29.08.2007, cu aplicabilitate din 1.12.2005, prima instanță a respins în întregime acțiunea, înțelegând prin aceasta inclusiv cererile accesorii, astfel cum a anticipat în considerente, fară a cerceta propriu-zis și argumenta soluția cu privire la capătul de cerere referitor la repararea integrală a prejudiciului produs prin utilizarea inițială a unui stagiu complet de cotizare eronat.

În consecință, potrivit celor expuse, pentru analiza pe fond a pretențiilor, considerând că acestea nu pot fi cercetate pentru prima oară în instanța de recurs, făcând aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 - 3 și alin.5 raportate la art.304 pct.5 Cod proc. civilă, Curtea de Apel a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe, pentru a fi administrate toate probele necesare determinării existenței și întinderii diferențelor între pensia cuvenită și cea primită, începând cu data de 01.12.2005, urmând a fu soluționate cererile de actualizare a acestora cu rata inflației, la momentul plății efective, respectiv de acordare a dobânzii legale aferente, astfel cum s-a solicitat.

Astfel, dosarul cauzei a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr.20023/3AS/2008.

În cel de-al doilea ciclu procesual, cu prilejul rejudecării, în fond, a cauzei, pârâta a depus un desfășurător cu pensia aflată în plată, din care rezultă că au fost achitate diferențele de pensie aferente perioadei 01.12.2005 - 31.05.2008, în sumă de 5.971 lei.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.12.2005 - 31.05.2008.

În ceea ce privește actualizarea, în raport cu indicele de inflație a prejudiciului suferit, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1082 din Codul civil, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.

A mai reținut că, în speță, nu există o cauză străină, care să conducă la ideea că neplata acestor diferențe nu s-ar datora culpei pârâtei. Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind, în genere, pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit. Ori, în speță, este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.

A apreciat că indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.

Așadar, instanța de fond a considerat că, dacă ar acorda creditorului o sumă de bani reactualizată de la data când trebuia achitată, la data plății efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o primească pe o anumită perioadă de timp anterioară.

Ca atare, instanța a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 5.971 lei, achitată cu titlu de diferență de pensie în luna iunie 2008, precum și a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 17.04.2007.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, atât pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), care a motivat recursul în termenul legal, cât și reclamantulD., care nu a motivat recursul.

În dezvoltarea motivelor sale de recurs, ecurenta-pârâtă, criticând hotărârea fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, susține că reclamantul își manifestă nemulțumirea față de cuantumul drepturilor de pensie neîncasate.

Precizează că, în speță, față de înscrisurile depuse la dosar, a desfășurătorului cu pensia încasată, pretențiile reclamantului apar ca neîntemeiate, așa cum, de altfel, și instanța de fond a reținut, o dovadă în acest sens fiind desfășurătorul cu pensia aflată în plată, iar în privința obligării la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea încasată, în temeiul dispozițiilor art.1082 și art.1084 din Codul civil, învederează instanței de recurs că aceste prevederi se referă la instituția juridică a răspunderii civile delictuale.

Invocă literatura juridică de specialitate, potrivit căreia, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite, cumulativ, anumite condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat Mai mult, în cauzele referitoare la angajarea răspunderii civile delictuale, sarcina probei este răsturnată, nefiind necesară efectuarea unei expertize pentru a dovedi că pretențiile reclamantului sunt corecte.

Recurenta-pârâtă mai usține că motivarea sentinței, de către instanța de fond, pe dispozițiile art.1082 și art.1084 din Codul civil, nu are nici o legătură cu petitul acțiunii, în subsidiar și nici cu dispozițiile civile aplicabile speței, în principal, deoarece ceste daune-interese se cuvin fără a fi ținut creditorul să justifice vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. (art.1081 și următoarele și art.1589 din Codul civil).

Ca atare, recurenta-pârâtă consideră abuzivă, netemeinică și nelegală sentința Tribunalului București, având în vedere cele explicitate anterior.

Invocă principiul cuprins în adagiul latinaccessorium sequitur (suum) principale- bunul accesoriu urmeza (situația juridică) a bunului (său) principal, precizând că, potrivit celor afirmate de, în:"Cum principalis causa nonconsistat, plerumque ne ea quidem quae sequuntur locum habent"- dacă actul juridic principal nu are valabilitate, nici urmările acestuia nu acționează.

Potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, regula este aceea că cel care afirmă ceva înaintea unei jurisdicții are sarcina de a dovedi susținerea făcută, întrucât reclamantului îi revine sarcina de a-și dovedi pretenția dedusă judecății. Pârâtul are și el obligația de a proba ceea ce afirmă, însă aceasta este subsidiară față de cea a reclamantului. Primul care are sarcina probei este reclamantul.

Potrivit celor de mai sus, consideră că nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite, care să fi cauzat contestatorului vreun prejudiciu moral și material.

Cu toate acestea, arată recurenta-pârâtă, instanța de fond a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea Ia emiterea deciziei de recalculare a pensiei, prin luarea în considerare a stagiului asimilat și la achitarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 01.09.2004 la zi, însă, în același timp, a admis acțiunea, în parte, obligând"la emiterea unei noi decizii de pensie reclamantului".Condideră, deci, că există neconcordanțe între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia.

Mai susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde motive de drept străine de natura pricinii, în considerentele acesteia reținându-se ca rămase fără obiect cererile reclamantului privind plata diferențelor de pensie (art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă).

De asemenea, mai arată că, în dispozitivul sentinței civile atacate, instanța de fond a reținut, fără a-și motiva, în drept, susținerile, în considerente (unde se menționează faptul că rămân fără obiect cererile contestatorului).

Recurenta-pârâtă consideră că motivarea sentinței civile atacate nu conduce, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv.

Totodată, susține că hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) și că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.

Precizează că instanța de judecată nu a luat act de faptul că cererea de chemare în judecată era, de fapt, o contestare a unei decizii de pensie, ci nu o acțiune în pretenții.

Prin urmare, consideră și că dobânda legală și daunele morale trebuiau acordate numai dacă în speță s-ar fi făcut dovada faptei ilicite și a întârzierii plății către "creditor",de către Casa Locală de Pensii sector 1

Apreciază că motivarea hotărârii instanței de fond nu este clară, precisă, ci doar se rezumă la o înșiruire de fapte, argumente, care doar par a fi susținute legal, recurenta-pârâtă consideră că soluția la care s-a oprit aceasta cuprinde dispoziții potrivnice și, totodată, contrare atât dispozițiilor legale, cât și situației de fapt.

În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă.

Referitor la recursul declarat de reclamantul, Curtea constată că acesta nu este motivat, în fapt și în drept, în cuprinsul cererii de recurs recurentul precizând doar că: "Motivele de recurs le voi formula până la termenul stabilit de către instanță.", fără, însă, a le depune, ulterior, la dosar.

Față de acest aspect, la termenul de judecată din data de 19.05.2009, Curtea, în raport de dispozițiile art.306 alin.(1) Cod proc. civilă, a pus în discuție, din oficiu, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant, față de nemotivarea acestuia, în fapt și în drept.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant, precum și toate actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B în cererea sa de recurs, cât și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:

La termenul de judecată din data de 19.05.2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant, pentru nemotivarea, în fapt și în drept, a acestuia.

În ceea ce privește nulitatea recursului, reține că, potrivit dispozițiilor art.306 alin.1 din Codul d e procedură civilă:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2.".

Ca urmare, reținând că recursul declarat de recurentul-reclamant nu este motivat, în fapt și în drept, că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile alin.2 al art.306 din Codul d e procedură civilă, precum și că în cuprinsul cererii de recurs se precizează, de către acesta, doar că: " Motivele de recurs le voi formula până la termenul stabilit de către instanță.", fără, a fi, însă, formulate ulterior, Curtea urmează a constata că recursul declarat de recurentul-reclamant la este nul.

Referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, Curtea apreciază că acesta este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, din următoarele considerente:

Într-adevăr, instanța de fond a obligat la plata sumei reprezentând actualizarea, cu indicele indicele de inflație, a sumei de 5.971 lei, ce a fost achitată cu titlu de diferență de pensie în luna iunie 2008, precum și a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 17.04.2007, întemeindu-și această soluție pe dispozițiile art.1082 și art.1084 din Codul civil, ce se referă la instituția juridică a răspunderii civile delictuale și care au legătură cu petitul acțiunii, astfel că, sub acest aspect, susținerile recurentei-pârâte apar ca simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic.

Așadar, sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale.

Cât privește indicele de inflație, așa cum a reținut și instanța de fond, acesta reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume.

Ori, în speță nu există o cauză străină, care să conducă la ideea că neplata acestor diferențe nu s-ar datora culpei casei locale de pensii aflată în subordinea pârâtei, fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează în mod continuu.

Astfel, Curtea reține că sunt aplicabile dispozițiile art.1084 din Codul civil, potrivit cărora daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind, în genere, pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit și că recurentul-reclamant a făcut dovada temeiniciei pretențiilor sale, în condițiile art.1169 din Codul civil.

Referitor la susținerile recurentei-pârâte în sensul că instanța de fond a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea Ia emiterea deciziei de recalculare a pensiei, prin luarea în considerare a stagiului asimilat și la achitarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 01.09.2004 la zi, însă, în același timp, ar fi admis acțiunea, în parte, obligând"la emiterea unei noi decizii de pensie reclamantului",Curtea constată că aceste susțineri nu corespund realității.

Astfel,din dispozitivul hotărârii fondului nu rezultă cele afirmate de către recurenta-pârâtă. ci rezultă că prima instanță a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință:

1. a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 5.971 lei, achitată cu titlu de diferență de pensie în luna iunie 2008, precum și a dobânzii legale aferente, calculată începând cu data de 17.04.2007.

2. a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie aferente perioadei 01.12.2005 - 31.05.2008.

Ca urmare, Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond ar cuprinde motive de drept străine de natura pricinii și că, în considerentele acesteia, s-ar fi reținut, ca rămase fără obiect, cererile reclamantului privind plata diferențelor de pensie (art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă).

Prin urmare,motivarea sentinței civile atacate conduce, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv, ci nu așa cum susține recurenta-pârâtă, că motivarea hotărârii instanței de fond nu ar fi clară și precisă, ci doar s-ar rezuma la o înșiruire de fapte, argumente, care doar par a fi susținute legal, precum și că ar cuprinde dispoziții potrivnice și, totodată, contrare atât dispozițiilor legale, cât și situației de fapt.

Curtea va înlătura ca nefondate și acele critici ale recurentei, în sensul că hotărârea pronunțată de către instanța de fond ar fi fost dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) și că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.

În mod corect instanța de fond a reținut că pârâta a depus la dosarul de fond un desfășurător cu pensia aflată în plată, din care rezultă că au fost achitate diferențele de pensie aferente perioadei 01.12.2005 - 31.05.2008, în sumă de 5.971 lei, acesta fiind și motivul pentru care a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere prin care recurentul-relcamant a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata diferențelor de pensie pentru perioada respectivă.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.7204 din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20023/3/AS/2008, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva aceleiași sentințe civile, în contradictoriu cu recurentul-reclamant .

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - -

GREFIER,

red. / tehnored.

2 ex. / 03.07.2009

Jud. fond:;

Președinte:Petre Magdalena
Judecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3482/2009. Curtea de Apel Bucuresti