Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3521/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1236/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3521/
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa Județeană de Pensii Tîmpotriva sentinței civile nr.2497 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.96410 din 22.04.2009 depusă la dosar-fila 11, lipsind recurentaCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.05.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2497 din data de 15.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția tardivității introducerii contestației, invocată de pârâtă; a admis contestația formulată de contestatorul împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii T; a obligat intimata să emită contestatorului o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârstă începând cu data de 1.09.2005 în care la stabilirea punctajului anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat intimata la 200 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. - /31.08.2005 emisă de intimată în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005, începând cu data de 1.09.2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,43350 puncte.
În decizie, punctajul mediu anual a fost calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, astfel cum rezultă din copia buletinului de calcul anexată deciziei de recalculare.
Însă, a mai reținut prima instanță, din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr. - /2.06.1994 emisă de intimată, rezultă că, în grupa I de muncă, asiguratul contestator a realizat un stagiu de cotizare de 27 de ani 5 luni și 2 zile. situație în care devin incidente dispozițiile art.14 alin. 1 și 2 din Legea nr.3/1977.
Ca urmare, a constatat prima instanță, stagiul complet de cotizare în cazul de față este de 20 de ani și nu de 30 ani, cum în mod eronat a apreciat intimata, deoarece drepturile la pensie ale contestatorului au fost deschise în baza Legii nr.3/1977.
Concluzia instanței de fond a fost în sensul că orice recalculare a pensiei realizată în baza Legii nr. 19/2000 trebuie să ia în considerare stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcu ieșirea la pensie, criteriile prevăzute de Anexa 3 a Legii nr. 19/2000 urmând a fi avute în vedere numai cazul pensiilor stabilite în baza acesteia.
De altfel, nr.HG 1550/2004, deși se aplică pentru viitor, confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare în perioada recalculărilor sunt aceleași cu cele prevăzute la data ieșirii la pensie.
Astfel, potrivit art.2 al.3 din anexa HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea 3/1977.
Prin urmare, cum dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977 și cum acesta, astfel cum rezultă din conținutul deciziei atacate, a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 27 ani și 5 luni și 2 zile, stagiul complet de cotizare este de 20 ani, în raport de dispozițiile art. 14 alin 1 și 2 din Legea nr.3/1977.
Referitor la excepția tardivității invocată de intimată, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 4 din nr.OUG4/2005, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat recurs motivat Casa Județeană de Pensii T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, car pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 decizia poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, iar asiguratul a contestat o decizie din anul 2005, care i-a fost comunicată în același an, astfel cum rezultă din borderoul din data de 06.03.2006.
Prin urmare, a apreciat recurenta, în mod nelegal și nejustificat instanța de fond a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de Casa Județeană de Pensii T, fără să o motiveze in drept.
Tribunalul Teleorman, a susținut recurenta, respingând excepția tardivității introducerii acțiunii, trebuia să acorde un termen pentru judecarea în fond a cauzei. Neprocedând astfel, Tribunalul a lipsit recurenta de dreptul de a se judeca pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că, fiind in discuție o pensie pentru limită de vârstă, vechimea cerută de Legea nr. 3/1977 în art. 8 este de 30 ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, nicidecum de 20 ani cum susține contestatorul, punct de vedere însușit în mod greșit de instanța de fond.
Admițând contestația si obligând CJP T să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta începând cu data de 01.09.2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, instanța de fond l-a lipsit pe intimatul contestator de dreptul de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 218 / 2008.
În plus, instanța de fond a obligat in mod nelegal si nejustificat CJP T și la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecata către contestator.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului.
În recurs, a fost depusă la dosar practică judiciară.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond, constatând săvârșirea unor erori de calcul la emiterea deciziei de recalcularea a pensiei, a dat eficiență dispozițiilor art. 7 alin. 4 din nr.OUG4/2005 și a respins excepția tardivității invocată de CJP T prin întâmpinare.
Nu poate fi reținută nici critica recurentei potrivit căreia dreptul său la apărare a fost nesocotit prin respingerea excepției tardivității și soluționarea fondului cauzei la același termen de judecată.
Se reține că, în ședința publică din 8 septembrie 2008, consilierul juridic al recurentei a fost prezent și a avut atât posibilitatea de a susține excepția tardivității invocată prin întâmpinare, cât și pe aceea de a pune concluzii pe fondul cauzei. În plus, Tribunalul a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
Este necontestată împrejurarea că intimatului i s-a recunoscut o vechime efectivă de 27 de ani 5 luni și 2 zile în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nr. -/02.06.1994 (fila 13 a dosarului instanței de fond), precum și din carnetul de muncă.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, la art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Întrucât CJP Tac ăzut în pretenții, în mod just prima instanță a făcut aplicare dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
În plus, se rețină că recurenta nu are interes în a invoca, în susținerea recursului său împrejurarea că, prin admiterea acțiunii și obligarea CJP T la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta începând cu data de 01.09.2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, instanța de fond l-ar fi prejudiciat pe intimat, care, astfel, a fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 218/2008.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 458 din 19.05.2009 (fila 12 a dosarului instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa Județeană de Pensii Tîmpotriva sentinței civile nr.2497 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored. /2ex./18.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
