Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TG-

SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.371/R

Ședința publică din 3aprilie 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1739 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

În lipsa părților.

dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 3 aprilie 2008.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M;

Prin sentința civilă nr. 1739 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii M, dispunându-se următoarele:

- anularea deciziei nr. - din 7 iunie 2007, emisă de pârâtă;

- obligarea pârâtei la restituirea în favoarea reclamanților a sumei de 8.040 lei;

- obligarea pârâtei la acordarea în favoarea reclamantului a pensiei de urmaș pentru perioada 1 octombrie 2006 - 1 mai 2007;

- obligarea pârâtei la acordarea în favoarea reclamantului a indemnizației reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 pentru perioada 1 octombrie 2006 - 1 mai 2007.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta și a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii civile formulată de reclamanții și.

În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea de acordare a pensiei de urmaș reclamantul a declarat că este îndreptățit să primească o astfel de pensie întrucât nu are alte venituri și frecventează cursurile de zi ale unei unități de învățământ superior. Pârâta a apreciat că reclamantul nu poate beneficia de o astfel de pensie, deoarece acesta a absolvit cursurile de zi ale facultății, urmând apoi cursurile de masterat ale universității, calitatea de masterand nefiind asimilată cu cea de student în înțelesul Legii nr. 19/2000.

În condițiile în care în urm a unor verificări s-a reținut de către inspectorii din cadrul CJP M, prin referatul nr. - din 24 iunie 2005 că pensia a fost acordată eronat în sensul că după ce reclamantul a absolvit cursurile facultății, acesta a mai primit și încasat drepturile de pensie, în temeiul art. 89 din Legea nr. 19/2000, s-a emis decizia de recuperare a debitului.

Pârâta a mai arătat faptul că reclamantul nu a invocat împrejurarea că nu ar fi primit decizia de pensie (de revizuire a drepturilor de pensie) și practic această excepție "relativă" a fost ridicată în mod eronat de instanță și nu de reclamant, care de altfel nici nu a confirmat, nici nu a infirmat primirea acestei decizii și nici nu a arătat că înțelege să conteste această decizie.

Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat temeinicia unui act prin prisma altui act cu valoare juridică distinctă, or decizia de debit în discuție a fost legal emisă și comunicată.

În baza art. 187 din Legea nr. 19/2000 sumele încasate necuvenite cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani și întrucât pârâta a achitat din eroare drepturile de pensie, trebuie să recupereze sumele achitate nelegal, de la cel care le-a încasat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 4,8,9 Cod procedură civilă.

Reclamanții și au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, invocând faptul că instanța de fond în mod corect a reținut că neacordarea pensiei de urmaș pe considerentul că reclamantul urmează cursurile de masterat, este nelegală.

În ceea ce o privește pe reclamanta s-a arătat că reținerea sumelor în discuție este nelegală, deoarece s-a invocat o decizie inopozabilă acesteia, iar reținerile s-au efectuat pentru o presupusă creanță a pârâtei față de reclamantul, reținerea făcându-se față de o persoană care nu era parte în raportul juridic existent între pârâtă și reclamant.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și avându-se în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:

Prin decizia nr. - din 7 iunie 2007, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii M, s-a dispus suspendarea, începând cu data de 1 octombrie 2006, pensiei de urmaș având ca beneficiar pe reclamantul, reținându-se că acesta frecventează cursuri de masterat și în aceste condiții nu mai poate beneficia de pensia menționată.

Conforma prevederilor art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000 copiii au dreptul la pensie de urmaș dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani.

Pârâta a invocat faptul că în condițiile în care reclamantul a absolvit cursurile de zi ale facultății și ulterior a urmat cursurile de masterat nu mai putea beneficia de pensie de urmaș, calitate de masterand neputând fi asimilată cu calitatea de student.

Față de susținerile pârâtei trebuie avut în vedere că prevederile art. 66 lit. b din Legea nr.19/2000 nu fac distincție între formele de învățământ reglementate de lege, prevăzând doar condiția ca persoana care solicită acordarea pensiei de urmaș să își continue studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, fără a depăși vârsta de 26 ani.

În contextul în care una din formele de învățământ prevăzute de Legea nr. 84/1995, art. 70 alin. 2 și art. 15 alin. 10) și de Legea nr. 288/2004 (art. 1 alin. 1) este și învățământul superior postuniversitar care cuprinde și studii de masterat, iar reclamantul a urmat cursurile unei instituții de învățământ care a organizat astfel de studii în mod nejustificat a apreciat pârâta că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de pensie de urmaș.

Ca atare în mod corect a reținut instanța de fond că decizia contestată emisă de pârâtă prin care s-a dispus suspendarea pensiei de urmaș este nelegală și se impune a fi anulată. Sub acest aspect nu are relevanță faptul că reclamantul a absolvit cursurile facultății, deoarece el este îndreptățit să beneficieze de pensie de urmaș și pe perioada studiilor de masterat, fără a depăși însă vârsta de 26 de ani.

Prin urmare, dispozițiile din sentința atacată prin care instanța a dispus anularea deciziei nr. - din 7 iunie 2007 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la acordarea în favoarea reclamantului a pensiei de urmaș și a indemnizației reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 începând cu data suspendării acestor drepturi (1 octombrie 2006) și până la împlinirea vârstei de 26 de ani, sunt legale.

Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat ca în urma anulării deciziei nr. - din 7 iunie 2007 prin care s-a dispus suspendarea pensiei de urmaș, să se dispună și obligarea pârâtei la acordarea retroactivă în favoarea reclamanților a sumei de 8.040 lei reținută în baza deciziei nr. - din 26 iunie 2007, emisă de pârâtă.

Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr. - din 26 iunie 2007, reclamanta a fost declarată debitor pentru suma totală de 8.040 lei, reprezentând drepturi de pensie și indemnizație stabilită în baza Legii nr. 341/2004 încasate necuvenit în perioada 1 iulie 2005 - 31 mai 2007 și s-a decis recuperarea debitului prin executare silită. În partea finală a deciziei s-a făcut mențiunea că debitul sus-menționat s-a recuperat manual în luna iunie 2007.

În considerentele deciziei s-a reținut că titulara pensiei a încasat eronat drepturi de pensie în valoare de 8.040 lei în perioada 1 iulie 2005 - 31 mai 2007, întrucât conform deciziei nr. - din 17 mai 2005, pensia a fost revizuită începând cu data de 1 iulie 2005, iar conform deciziei nr. - din 7 iunie 2007, începând cu data de 1 octombrie 2006 s-a suspendat plata indemnizației stabilită în baza Legii nr. 341/2004, întrucât fiul debitoarei, respectiv reclamantul frecventează cursuri de masterat.

Decizia nr. - din 26 iunie 2007 este o decizie de recuperare a debitului, emisă în temeiul nr. 187 din Legea nr. 19/2000.

Față de această decizie trebuie avut în vedere faptul că reclamanții nu au contestat-o, instanța reținând din oficiu că aceasta ar fi lovită de nulitate.

Debitul stabilit prin decizia respectivă nu rezultă doar din decizia nr. - din 7 iunie 2007 care a fost anulată de instanță, ci și din decizia nr. - din 17 mai 2005 prin care au fost revizuite drepturile de pensie. Ca urmare a anulării deciziei nr. - din 7 iunie 2007 prin care s-a suspendat pensia de urmaș pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului atât pensia de urmaș începând cu data suspendării (1 octombrie 2006), cât și indemnizația reparatorie prevăzută de legea nr. 341/2004. Prin urmare în aceste condiții nu se mai poate pune problema restituirii sumei reprezentând indemnizația stabilită în baza Legii nr. 341/2004 și care a fost reținută conform deciziei nr. - din 26 iunie 2007.

În ceea ce privește decizia nr. - din 17 mai 2005, din cuprinsul deciziei nr. - din 26 iunie 2007 rezultă că prima decizie este o decizie de revizuire a drepturilor de pensie stabilite în favoarea reclamantei, drepturi care sunt distincte de cele stabilite în favoarea reclamantului.

După cum s-a mai precizat, în privința deciziei din 26 iunie 2007 nu s-a solicitat anularea acesteia. Pe de altă parte, instanța de recurs apreciază că în mod eronat a reținut instanța de fond că deciziile de recuperare a pensiilor plătite necuvenit, emise în baza art.187 din Legea nr.19/2000, au caracter accesoriu față de deciziile de recalculare a cuantumului pensiei, emise în baza art.89 din Legea nr.19/2000. Aceasta deoarece adaugă la lege atunci când afirmă "că au caracter accesoriu", nicăieri în lege nespecificându-se acest aspect iar articolele de lege sunt incluse în capitole separate - "stabilirea și plata pensiilor" și respectiv "dispoziții finale". Este greșit să stabilești că o decizie ar avea caracter principal (de recalculare a pensiei) iar alta caracter accesoriu (decizia de recuperare), câtă vreme această din urmă decizie " constituie titlu executoriu" (art.187 alin.4 din Legea nr. 19/2000), fără ca legea să facă mențiunea "titlu executoriu împreună cu decizia de recalculare a pensiei". Este evident că cele două acte juridice sunt de sine-stătătoare, fără ca una să fie condiționată de existența celeilalte.

Instanța de fond mai face o greșită aplicare a legii și atunci când reține aplicarea în speță a disp.art.86 alin.3 și 169 alin.2 din Legea nr.19/2000. Primul articol se referă la admiterea sau respingerea cererii de pensionare printr-o decizie, care se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, ceea ce nu e cazul, reclamantul fiind pensionar iar art.169 alin.2 din legea nr. 19/2000 vorbește despre "cererea de recalculare a pensiei", care urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. În cauză reclamantul nu a solicitat recalcularea pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate iar prin similitudine nu se poate aplica un text de lege la o cu totul altă stare de fapt, pentru că legea nu prevede expres aplicarea "acelorașireguli procedurale ca la cererea de pensionare", așa cum se prevede în art.169 alin.2 din lege.

În consecință, curtea reține că în mod greșit s-a dispus de către instanța de fond restituirea sumei de 8.040 lei atâta timp cât decizia nr. - din 26 iunie 2007 nu a fost anulată.

Ca atare, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge petitul din acțiunea introductivă de obligare a pârâtei la restituirea în favoarea reclamanților a sumei de 8.040 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă curtea reține că acesta nu este incident în cauză deoarece prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Târgu-M, str. -, nr. 60, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1739 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge petitul din acțiunea introductivă de obligare a pârâtei la restituirea în favoarea reclamanților și, ambii domiciliați în Târgu-M,-,. 1, județul Mas umei de 8.040 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:;

-30.05.2008-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: