Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1072/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3756/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.226 din data de 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43986/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator personal, lipsind recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.226 din data de 13.01.2009, pronunțată în dosarul 43986 /3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis, în parte, acțiunea formulată de contestatorul,în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B () și obligat-o pe aceasta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului, prin valorificarea și a veniturilor evidențiate în adeverințele nr.1441/17.04.2008, emisă de - și nr. AS 410/19.03.2008, emisă de -, cu privire laacord,începând cu data de 01.12.2005, precum și să emită o decizie în acest sens.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, petentului contestator i s-a deschis dreptul la pensie la data de 28.08.19999, conform mențiunilor din copia deciziei de pensionare nr.-/16.08.1999, emisă de Oficiul de Pensii sector 3 B, depusă la fila 13 din dosarul de fond și că, prin urmare, el este beneficiarul procesului de recalculare reglementat de dispozițiile nr.OUG4/2005, începând cu data de 01.12.2005, în raport de dispozițiile nr.HG1456/2005.
A mai reținut că petentul contestator a formulat o cerere de recalculare a drepturilor sale de pensie, ce a fost înregistrată la Casa Locală de Pensii sector 3 B, sub nr.-/18.06.2008, cerere prin care a solicitat valorificarea și a veniturilor realizate suplimentar, evidențiate în adeverințele menționate.
Prin răspunsul emis cu adresa nr.1814/09.07.2008, depusă, în copie, la fila 25 din dosarul de fond, contestatorului i s-a comunicat faptul că veniturile evidențiate prin adeverințele invocate nu pot fi luate în calcul, la recalcularea pensiei sale, conform dispozițiilor pct. IV din Anexa nr.OUG4/2005.
Tribunalul a considerat că, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile evidențiate în adeverința nr.1441/17.04.2008, emisă de - și nr. AS 410/19.03.3008, emisă de -, trebuie luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr.1441/17.04.2008, emisă de -, depusă, în copie, la filele 9 - 12 din dosarul de fond, contestatorul a realizat venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în carnetul său de muncă, conform Legii nr.57/1980, republicată, conform Anexei, venituri care au fost plătite din fondul de salarii, iar fostul angajator - a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale () aferente acestora, conform legii.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit mențiunilor din adeverința nr.AS 410/19.03.2008, emisă de -, depusă. în copie, la filele 4 - 8 din dosarul de fond, contestatorul a beneficiat de venituri realizate în acord, sume ce au fost plătite din fondul de salarii, societatea a calculând și virând contribuțiile de asigurări sociale () aferente fondului de salarii, conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Totodată, a avut în vedere prevederile HG nr.1550/2004 și dispozițiile art.4 alin.1, art.7 alin.3 și alin.5 din nr.OUG4/2005, ale Legii nr.78/2005 și ale art.86, art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000.
În consecință, instanța de fond a apreciat că veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr.14441/17.04.2008, emisă de - și nr.AS 410/19.03.2008, emisă de -, trebuie valorificate, în calculul punctajului mediu anual, având în vedere că, pe de o parte, ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității, instituit prin dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și, pe de altă parte, pentru că, potrivit dispozițiilor art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Ca urmare, prima instanță a concluzionat că veniturile suplimentare menționate în adeverințe trebuie avute în vedere, la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale, din perioada în care aceste venituri au fost realizate, diferă de cel din prezent, pentru că, altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul nr.OUG4/2005 și anume, respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie",nu ar mai fi realizabil, iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.2 lit. e), art.78, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000, nr.OUG4/2005 și nr.HG1456/2005, Tribunalul a obligat-o pe intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, prin valorificarea și a veniturilor suplimentare obținute de acesta, reprezentând venituri realizateîn acord, așa cum au fost acestea evidențiate în cele două adeverințe susmeționate, și anume: adeverința nr.1441/17.04.2008, emisă de - și adeverința nr.AS 410/19.03.2008, emisă de -, începând cu data de 01.12.2005 și să emită decizie în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Referitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de către intimatul-contestator, ecurenta-intimată arată că mențiunea de la punctul VI din Anexa la nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că: "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale -.".
Susține că această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr.4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Recurenta-intimată invocă și dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Învederează că, astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977, până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 - salariile brute și, în acest sens, precizează că, de asemenea, legiuitorul a statuat că, la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Consideră că, din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Apreciază că veniturile suplimentare obținute de către intimatul-contestator nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor de predare a lucrărilor de cercetare științifică, pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță de dispozițiile art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani, acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Precizează că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din prevederile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate ce cele ale Ordinului nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global,primeleocazionale șipremiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Arată că tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie și că, de aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Menționează că, mai mult, textul nr.OUG4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care, prin Decizia nr.736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI din Anexa nr.OUG4/2005.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și ale art.3041Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile formulate oral în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2009, acesta, invocând apărări de fond la criticile recurentei, a solicitat respingerea recursului declarat de, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței atacate.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-contestator a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (filele 47 - 66 din dosarul de fond), cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverințele nr.1441/17.04.2008, emisă de - și nr. AS 410/19.03.2008, emisă de - (filele 9 - 12 și, respectiv, 4 - 8 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire în acord global, cât și cu titlu de prime șisporuri cu caracter permanent(sporuri în înțelesul dispozițiilor Legii nr.49/1992, calculate la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază), venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-contestator la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor realizate cu titlu de acord global, cât și cu titlu de prime șisporuri cu caracter permanentla retribuția tarifară de încadrare.
De altfel, reține Curtea, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate suplimentar de către intimatul-contestator nu ar avea caracter permanent, chiar recurenta-intimată susține, în cuprinsul cererii sale de recurs (fila 2 din cererea de recurs - fila 3 din dosarul de recurs):"Veniturile suplimentare, obținute de reclamant, nureprezintăsporuri cu caracter permanent, cio formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor de predare a lucrărilor de cercetare științifică -.
Această susținere vine, practic, în sprijinul argumentelor instanței de fond, întrucât"o formă de remunerare"nu poate avea decâtcaracter permanent.
Având în vedere cele susținute de însăși recurenta-intimată în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent, chiar recurenta-intimată făcând trimitere la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementalucrul înacord global, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Cât privește Decizia nr.736/24.10.2006 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea recursului în interesul legii, care a fost invocată de către recurenta, Curtea reține că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Astfel, Curtea reține că, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că:"Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Apreciind că toate criticile recurentei-intimate sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.226 din data de 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.43986/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 24.06.2009.
J ud. fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
