Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 3860/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1071/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3860/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7518 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23810/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/20.03.2009 atașată la fila 10 dosar lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilpă nr.7518/03.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.23331/24.04.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B; a obligat pârâta să emită decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 07.04.2008, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.175/01.02.2008 emisă de SC SA, precum și a perioadei 01.03.1967-18.03.1969 ca fiind lucrată în grupa I de muncă; a respins cererea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/24.04.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, au fost stabilite drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei s-a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și sporuri, atestate de adeverința nr.175/01.02.2008 emisă de SC SA.
Din carnetul de muncă depus la dosar, rezultă că în perioada 01.03.1967-18.03.1969 contestatorul a desfășurat activitate în grupa I de muncă. Intimata nu a luat în considerare această perioadă, buletinul de calul conținând date privitoare la activitatea în muncă, astfel că se impunea admiterea în parte a cererii privind valorificarea grupei I de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, s-au apreciat incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de argumentele de mai sus, instanța de fond constatând că decizia nr.-/24.04.2008 emisă de casa Locală de Pensii Sector 2 este nelegală, în baza art.87 raportat la art.155 din Legea nr.19/2000 a anulat-o, iar în baza art.89 alin.1 din același act normativ, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 07.04.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.175/01.02.2008 emisă de SC SA, precum și a perioadei 01.03.1967-18.03.1969 ca fiind lucrată în grupa I de muncă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 600 lei,în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență,pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că din conținutul adeverinței nr.175/04.02.2008 nu reiese că a fost achitată contribuția la pensia suplimentară de 2% conform dispozițiilor art.65 alin.2 din Legea nr.3/1977 în vigoare la momentul realizării stagiului de cotizare atestat de adeverința în discuție. Totodată, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut de art.art.2 lit.b din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se), astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă și înscris în carnetul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent, conform mențiunii de la pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.736 din 24.10.2006, referitoare la excepția neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr.49/1992 și OUG nr.4/2005.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.175/01.02.2008 emisă de SC SA, rezultă că intimatul-reclamant a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare salariului tarifar care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B ca la recalcularea drepturilor de pensie să fie luate în considerare mențiunile din cuprinsul adeverinței sus-menționate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea lor.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare, au determinat o sporire a drepturilor sale bănești provenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi corespunzătoare a acesteia.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine dispozițiilor actului normativ general, respectiv Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității, potrivit cu care, "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile la asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Prin Decizia Curții Constituționale nr.736 din 24 octombrie 2006, invocată în recursul formulat, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005.
S-a statuat prin această decizie că: "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești", ceea ce de fapt s-a realizat în speța dedusă judecății.
Prima instanță s-a conformat celor susținute în decizia Curții Constituționale, exprimând considerentele avute în vedere pentru reținerea în baza de calcul a pensiei, la stabilirea punctajului și a veniturilor suplimentare obținute în sistem de acord global, pentru care s-au achitat cotele de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare.
Împrejurarea că în conținutul adeverinței nr.175/01.02.2008 nu este cuprinsă mențiunea achitării contribuției de 2% pensie suplimentară nu este de natură a atrage nevalabilitatea actului în discuție, adeverința conținând plata de către angajator lunar a contribuției de asigurări sociale conform art.1 din Decretul nr.389/1972. Ori, evident că neluarea sa în considerare ar determina așa cum s-a mai arătat încălcarea principiului contributivității consacrat de art.2 ldin Legea nr.19/2000, cu atât mai mult cu cât, nu este prevăzută nici o sancțiune pentru lipsa mențiunii plății de 2% pentru pensia suplimentară din conținutul adeverinței solicitată a fi valorificată.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incident în cauză, nu se menționează ce anume texte de lege au fost greșit aplicate ori neluate în considerare și în ce mod.
De aceea se poate concluziona că acest motiv are caracter pur formal, la fel ca și invocarea art.3041Cod pr.civilă, ceea ce impune înlăturarea lor ca atare.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimat, conform chitanței atașată la fila 9 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7518 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23810/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./25.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
