Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 425/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(3818/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 425/

Ședința publică de la 27.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 3: Lizeta

GREFIER

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2367/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.49498/3/AS/2008.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a depus la dosar înscrisuri, înregistrate la data de 17.12.2009, după care,

Recurentul-reclamant, prin avocat, depune la dosar adeverința nr.17/160/17.01.2004 emisă de Ministerul Apărării Naționale.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse în motivele de recurs, sustinand ca a inteles sa conteste de retinerile efectuate de Casa de pensii in baza deciziilor de debit. Arată, în susținerea motivelor de recurs că pentru perioada 01.06.1993 recurentul-reclamant a beneficiat de salariul de merit calculat prin aplicarea procentului de 15/% la salariul de încadrare, spor care trebuia să fi inclus în salariul de bază. Sporul calculat conform adeverinței nr.160/17.01.2004 a dus la diminuarea punctajului de calcul.

Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă.

Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2367/20.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, admis contestația formulată de contestatorului în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a anulat decizia din 27.11.2008 și exonerează contestatorul de la plata sumei de 3.346 lei, a obligat intimata să recalculeze pensia începând cu data de 09.01.2006 prin valorificarea veniturilor din cartea de munca și a grupei a-II-a de muncă și sa emită o noua decizie.

În considerente a reținut că prin decizia din 27.11.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 3346 lei reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada 01.01.2006-31.12.2008 sumă ce urmează să fie recuperată conform art.187 alin.4 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit deciziei din 19.08.2008 reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă stabilită inițial la data de 01.10.1999.

Verificându-se buletinul de calcul ce stă la baza acestei decizii se constată că veniturile menționate în carnetul de muncă nu au fost preluate corect astfel că nu s-a determinat real cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze reclamantul.

Stagiul de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 30 de ani așa cum rezultă din copia buletinului de calcul.

Reclamantul a făcut dovada că a prestat activitate în grupa a-ll-a de muncă conform mențiunilor din carnetul de muncă o perioadă de 30 de ani, 6 luni și 13 zile.

Întrucât dreptul la pensie al acestuia a fost stabilit în baza Legii nr.3/1977 și având în vedere dispozițiile din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000 la determinarea pensiei reclamantului trebuia să se utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani.

În raport de înscrisurile depuse la dosar se reține că pârâta nu a stabilit corect cuantumul pensiei reclamantului, astfel că în baza art.78 din Legea nr. 19/2000 modificată s-a admis contestația, s-a dispus obligarea pârâtei să recalculeze pensie începând cu data de 09.01.2006, prin valorificarea veniturilor din cartea de muncă și a grupei a-ll-a de muncă, urmând să emită o nouă decizie de pensionare.

Pârâta cu înscrisurile depuse la dosar nu a făcut dovada că i s-a acordat reclamantului în perioada 01.01.2006 - 31.12.2008 o pensie într-un cuantum mai mare decât ce i se cuvenea astfel că nu sunt îndeplinite prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000, modificată, motiv față de care s-a dispus anularea deciziei din 17.11.2008 și exonerarea contestatorului de plată a sumei de 3346 lei.

Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs și Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.

În susținerea recursului său, recurentul arată că în sentința civila recurata, în mod eronat s-au prevăzut a se lua în calcul doar 20 de ani vechime.

Însă, în realitate, conform prevederilor legale în vigoare Legea nr. 19/2000, precum și a înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei, rezultă indubitabil o vechime în muncă totală de 42 de ani, 4 luni și 14 zile, din care în grupa a-Il-a de muncă o vechime în mod continuu de 29 de ani, 6 luni și 4 zile, așa cum rezultă din decizia nr.-/23.09.2005, decizie comunicată chiar de către Casa de Pensii a Sectorului 4

În mod greșit, la fond Tribunalul București, se indica a se lua în calcul doar 20 de ani de vechime. Recurentul solicită instanței de recurs să pronunța o decizie civilă în care să se consfințească existenta a celor 42 de ani, 4 luni și 14 zile, din care efectiv în grupa a-II-a de muncă în mod neîntrerupt sunt 29 de ani, 6 luni și 4 zile.

Instanța de fond a precizat să se i-a în calcul doar înscrisurile cu datele aferente din cartea de muncă, dar nu și cele din adeverința din data de 17.01.2004 (A/160, emisă de Ap. al cărui angajat a fost recurenta-contestatoare).

Astfel, pentru perioada 01.06.1993-01.10.1999 recurenta-reclamantă a beneficiat de salariul de merit calculat prin aplicarea procentului de 15% la salariul de încadrare (salariul de merit intră în salariul de bază).

În mod greșit, Casa de Pensii a Municipiului B, aplică sporurile din adeverința menționată doar la salariul de încadrare, fără salariul de merit. Acest calcul este nelegal și duce la diminuarea celorlalte sporuri ale recurentei-contestatoare, determinând pe cale de consecință și calcularea unui punct de pensie cu mult subestimat celui pe care trebuia să-l aibă aceasta.

Prin recursul formulat recurenta Casa de Pensii a Municipiului B arată că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale, hotărâre care este lipsita de temei legal (art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă).

Astfel cum se arata în literatura juridica de specialitate, "fie considerentele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se găsesc în cauză, fie instanța se "rătăcește" într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept substanțial potrivite".

Art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă prevede obligația pentru instanța de judecata de a arata în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, deși instanța, s-a reținut în considerentele sentinței civile recurate, că în mod greșit Casa Locală de Pensii Sector 4 emis decizia de debit din 27.11.2008, în sensul că, nu sunt îndeplinite prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000, deși însăși instanța de fond face grave erori în interpretarea și aplicarea legii, considerând că recalcularea se face în baza Legii nr. 19/2000 cu aplicarea unui stagiu de cotizare de 20 ani, reclamantului, deși acesta a prestat 23 ani în grupa a-II-a de muncă, deci ar fi fost de utilizat, în cel mai rău caz, un stagiu complet de cotizare de 25 ani.

Instanța de fond mai susține că nu i-au fost valorificați anii lucrați în grupa a-II-a de muncă, deși se observa chiar din decizia nr.-/19.08.2008 cât și buletinul de calcul al acesteia, că au fost valorificați în totalitate adică 29 ani, 6 luni și 5 zile.

În discuție în decizia de debit este menționat faptul că se constituie debit în sumă de 3346 lei pentru perioada 01.01.2006-31.12.2008, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, conform nr.HG 1550/2004 coroborat cu nr.OUG4/2005.

La dosarul instanței de fond a fost depus un tabel de diferențe cu pensia cuvenita contestatorului și pensia încasata de aceasta.

În acest sens, în perioada 01.01.2006-31.12.2008, reclamantul a încasat pensii necuvenite în sumă de 3346 lei, de aici s-a creat debitul.

Debitul de recuperează conform art. 187 alin.4 din Legea nr.19/2000.

Prezenta decizie de debit nr. -/31.01.2008 constituie titlu executoriu. Art. 187 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale:

Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se
recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani.

În cazul prestațiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile,
recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuți la alin. (2).

Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

Prin hotărârea pronunțata instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedură civilă), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă).

Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4 Cod procedura civila are in vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.

Intimatul-reclamant a formulat intampinare solicitand respingerea recursului formulat de casa de pensii ca nefondat.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Intimata-recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bas tabilit in favoarea recurentului-reclamant, in cadrul procesului de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, desfasurat in baza OUG nr. 4/2005, o pensie in cuantum de 637 lei la data de 1.12.2005, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,15455 puncte si a unui stagiu complet de cotizare de 30 ani.

Ulterior, intimata a revizuit evaluarea pensiei, fiind emise deciziile nr. -/14.05.2008, nr. -/4.07.2008 si nr. -/19.08.2008. Ultima a stabilit ca pensia cuvenita contestatorului la data de 01.12.2005 este in cuantum de 570 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,92581 puncte si a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Ca urmare a revizurii evaluarii, intimata a emis o decizie de stabilire debit, nr. -/27.11.2008, in care se mentioneaza ca se constituie debit suma de 3346 lei, reprezentand pensie incasata necuvenit pentru perioada 01.01.2006-31.12.2008. Pe parcursul solutionarii cauzei, intimata emite o noua decizie de debit, cu nr. -/09.04.2009, pentru suma de1918 lei, reprezentand pensie incasata necuvenit in perioada 1.05.2006-30.04.2009.

Curtea constata ca recurentul-contestator a sesizat instanta cu o actiune avand ca obiect printre altele contestarea retinerilor facute de Casa de pensii cu titlu de debit, astfel incat se vor analiza toate deciziile emise de intimata in scopul recuperarii debitului, avand in vedere si faptul ca nu poate fi imputat recurentului faptul ca intimata a emis o noua decizie de debit pe parcursul desfasurarii procesului, decizie pe care recurentul nu a putut-o anticipa, fiind comunicata dupa inchiderea dezbaterilor in prima instanta, astfel incat nu si-a putut preciza actiunea si sub acest aspect, dar a inteles sa conteste retinerile efectuate din pensia sa.

Stabilind astfel obiectul sesizarii, din analiza buletinului de calcul aferent deciziei de revizuire a evaluarii in baza HG nr. 1550/2004, se observa ca intimata a luat in considerare intregul stagiu de cotizare realizat de catre recurentul-contestator, respectiv 42 ani, 4 luni si 14 zile, din care stagiu efectuat in grupa a doua de munca de in perioada 18.03.1969-1.10.1999, asa cum rezulta din carnetul de munca si din buletinul de calcul, respectiv 29 ani, 6 luni si 4 zile. de aceste aspect, Curtea va retine doar in parte criticile recurentului-contestator sub acest aspect, dar si criticile recurentei-intimate pe aspectul valorificarii perioadei din grupa a doua.

Instanta de fond, anuland decizia de debit, a dispus obligarea recurentei-intimate la recalcularea pensiei, motivand in considerente ca trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani si nu de 30 de ani.

Curtea constata ca intimata-recurenta a utilizat la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de 30 de ani, desi drepturile de pensie ale recurentul-reclamant s-au stabilit initial in baza Legii nr.3/1977 si acesta a lucrat mai mult de 25 de ani ingrupa a II-a de munca.

In privinta stagiului complet de cotizare ce urmeaza a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, Curtea retine ca acesta este de 25 de ani, in loc de 20 de ani, cum a retinut instanta de fond.

Drepturile de pensie ale contestatorului s-au nascut in baza Legii nr. 3/1977, decizia initiala de stabilire a pensiei fiind din 1999. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca intimata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".

In Legea nr. 3/1977 se arata la art. 14 ca pentru o activitate desfasurata in grupa a doua de munca de cel putin 25 ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.

In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."

Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."

Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.

Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.

Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:

a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;

b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;

b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."

Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I sau 25 de ani in grupa a II-a de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.

In speta de, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 25 ani activitati incadrate in grupa II de munca. Din cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa II de munca 29 ani, 6 luni si 4 zile.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Prin urmare, Curtea constată că, în cazul recurentului-contestator, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977.

In ceea ce priveste retinerile efectuate de recurenta-intimata in baza deciziilor e debit depuse la dosar, Curtea retine ca prin modificarea stagiului complet care trebuie avut in vedere la recalcularea drepturilor de pensie, de la 30 de ani, la 25 de ani, asa cum am mentionat, recurentul-reclamant va beneficia de diferente rezultate din recalculare, astfel incat debitul retinut de intimata-recurenta nu poate fi in cuantumul specificat in cele doua decizii, care au avut in vedere un stagiu complet de 30 de ani.

Pe de alta parte, Curtea constata ca aceste decizii sunt nelegale, urmand a fi anulate, intrucat nu respecta conditiile de forma prevazute de art. 86 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv nu cuprind temeiurile de fapt si de drept pe baza carora au fost emise.

Cele doua decizii cu nr.-/27.11.2008 si nr.-/09.04.2009 emise de Casa locala de pensii Sector 4 mentioneaza doar un debit, fara a explica modul in care a fost determinat, respectiv cuantumul pensiei cuvenite si incasate pentru fiecare luna in parte, precum si explicatii privind cauza care a generat producerea acestui debit.

Decizia de stabilire si recuperare a unui debit are un impact deosebit asupra destinatarului, impunand respectarea dispozitiilor legale privind motivarea in fapt si in drept a deciziei, pentru ca pensionarul sa poata primi, chiar fara a apela la justitie, o explicatie rezonabila pentru emiterea acestui act.

Curtea nu poate retine sustinerile recurentei-intimate in sensul ca în decizia de debit este menționat faptul că se constituie debit în sumă de 3346 lei pentru perioada 01.01.2006-31.12.2008, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, conform nr.HG 1550/2004 coroborat cu nr.OUG4/2005. Aceasta nu reprezinta o motivare in fapt si in drept in sensul legii, fiind doar o mentiune generala care nu permite pensionarului sa verifice debitul si sa-si formuleze apararile.

Lipsa motivarii nu este subsituita nici de faptul ca la dosarul instanței de fond a fost depus un tabel de diferențe cu pensia cuvenita contestatorului și pensia încasata de aceasta, acestea reprezentand simple calcule facute de mana, fara nicio explicatie si care, oricum nu au fost comunicate reclamantului.

Pentru aceste motive, admitand recursul, Curtea va anula cele doua decizii de debit emise de Casa de pensii.

In ceea ce priveste critica referitoare la nevalorificarea salariului de merit potrivit adeverintei nr.A/160/17.01.2004, din analiza buletinelor de calcul si a mentiunilor efectuate in carnetul de munca, se retine ca intimata a luat in calcul toate veniturile realizate de catre recurent, venituri ce au constituit baza pentru calculul contributiei la asigurari sociale, inclusiv salariul de merit.

In fapt, critica recurentului-reclamant se refera la faptul ca intimata a avut in vedere salariul de merit calculat prin aplicarea procentului de 15% la salariul de incadrare, in loc de a considera ca salariul de merit intra in baza de calcul, cu consecinta calcularii celorlalte sporuri la salariul de incadrare astfel majorat.

Dar, intimata Casa de pensii in mod corect a avut in vedere veniturile realizate de recurentul-reclamant, asa cum acestea au fost realizate, acestea constituind baza de calcul a contributiilor la asigurari sociale. Din analiza comparativa a copiei carnetului de munca si a buletinului de calcul depus la dosar, rezulta ca intimata a avut in vedere toate veniturile realizate efectiv de recurent, inclusiv salariul de merit de 15%, alaturi de celelalte sporuri, acesta fiind modul de calcul folosit si de fostul angajator atunci cand a platit drepturile salariale si a virat contributiile la asigurari sociale.

de toate aceste considerente, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursurile formulate, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula deciziile de debit nr. -/27.11.2008 și nr. -/09.04.2009 emise de Casa Locală de Pensii Sector 4, va obliga pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în baza OUG nr. 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani si va obliga pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită conform prezentei decizii și pensia efectiv încasată, pe perioada 23.12.2005 la zi, respingand restul pretențiilor ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de recurenții-intimați și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.2367/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflict de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.

Modifică sentința recurată, în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Anulează deciziile de debit nr. -/27.11.2008 și nr. -/09.04.2009 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4.

Obligă pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în baza OUG nr. 4/2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită conform prezentei decizii și pensia efectiv încasată, pe perioada 23.12.2005 la zi.

Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red:

Tehnored:

2 EX./3.02.2010

Jud. fond:

Președinte:Maria Ceaușescu
Judecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 425/2010. Curtea de Apel Bucuresti