Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4286/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1159/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4286/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7782 din data de 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31242/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de pensionare".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 27 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2009 și apoi la data de 10 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7782 din data de 16.12.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4; s-a anulat decizia nr.-/6.09.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 4; s-a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare în raport de un număr total de puncte realizate de 52,14089 și un punctaj mediu anual de 1,73803 puncte începând cu 1.09.2005 și s-a obligat intimata să plătească contestatorului diferențe de drepturi de pensie cuvenite în valoare de 543 lei aferente perioadei 1.09.2005-30.06.2007 precum și plata în continuare a diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform deciziei ce va fi emisă în baza prezentei sentințe, aferente unui punctaj mediu anual de 1,73803 puncte, până la punerea în plată a acestuia.
Prin aceeași sentință, s-a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea sporului pentru munca prestată în timpul nopții conform mențiunilor din adeverința nr-/7.12.2007 emisă de Călători B, pornind de la punctajul mediu anual de 1,73803, începând cu 1.09.2005 și să achite diferențele de pensie rezultate ca urmare a acestei recalculări contestatorului începând cu 1.09.2005; s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea sub celelalte aspecte; s-a disjuns cererile de chemare în garanție pentru care s-a format dosar separat cu nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentului i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.08.1994, conform mențiunilor din copia deciziei de pensionare nr.-/1994 emisă de Comisia de Pensii Sector 4, fiind beneficiarul procesului de recalculare reglementat de OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005, începând cu data de 1.09.2005.
S-a constatat că prin decizia nr.-/23.03.2006 emisă de Casa de Pensii Sector 4, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, începând cu data de 01.09.2005, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,68632 puncte.
S-a avut în vedere că ulterior, prin decizia nr.-/06.09.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 4, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, începând cu data de 01.09.2005, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr.733/2005, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,72473 puncte.
S-a reținut că intimata a calculat punctajul mediu anual aferent perioadei 15.01.1959-01.08.1959 prin utilizarea salariul minim de 350 lei, iar pentru perioada 01.08.1959-28.12.1959 prin utilizarea salariului minim de 400 lei, salarii minime în forma prevăzută în anexa nr. 7 a Legii nr. 19/2000, prin care se atestă care au fost valorile salariului minim pe economie din perioadele respective.
Cu toate acestea, s-a constatat că intimata nu a procedat în mod legal, deoarece, nu a avut în vedere cererea contestatorului înregistrată la data de 8.01.2008, prin care i s-a pus la dispoziție adeverința nr.1838/02.02.1959 emisă de Regionala de Ferate B, ceea ce atrăgea după sine aplicarea dispozițiilor art.7 alin.3 și 5 din OUG nr.4/2005.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001, respectiv că dispozițiile art.7 alin.5 din același act normativ, stipulează că cererile prevăzute la alin.3 se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție.
S-a apreciat că, datele menționate în adeverința nr.1838/1959, care se regăsesc și în dosarul de pensionare al contestatorului, conform mențiunilor din raportul de expertiză, se coroborează cu mențiunile din carnetul de muncă pozițiile nr.1 și 2 în privința duratei angajării la societatea emitentă a adeverinței, astfel că, la stabilirea punctajului mediu anual recalculat pentru perioadele 15.01.1959-01.08.1959 și 01.08.1959-28.12.1959, intimata avea obligația de a utiliza salariul contestatorului din această perioadă, în valoare de 700 lei și nu salariile minime pe economie.
Tribunalul a mai precizat că valorificarea salariului minim pe economie este prevăzută de lege doar pentru situațiile în care nu există documente din care să rezulte valoarea salariilor avute, conform art.7 alin.2 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1550/2004, coroborate cu dispozițiile art.161 din Legea nr.19/2000.
Prin urmare, în condițiile în care contestatorul a făcut dovada salariilor din perioada amintită, în raport de dispozițiile art.7 alin.3 și art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, s-a arătat că datele respective trebuie valorificate în calculul punctajului mediu anual, conform art.2 alin.1 din OUG nr.4/2005 coroborate cu dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000.
Astfel, s-a precizat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
De asemenea, s-a menționat că, în conformitate cu alin.2 din același text legal, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
S-au avut în vedere dispozițiile art. pct.1 și 2 din anexa OUG nr.4/2005 pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992, conform cărora sporul de vechime în muncă se calculează automat potrivit prevederilor art.164 alin.(3) din Legea nr.19/2000, și în consecință nu este necesară dovedirea acestuia prin adeverințe, iar pentru perioada de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe, acestea fiind motivele legale pentru care, până la data de 01.04.1992, a fost utilizat în calculul punctajului mediu anual sporul de vechime, conform dispozițiilor art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 iar în expertiza contabilă nu a fost evidențiată vreo eroare sub acest aspect.
S-a mai constatat din raportul de expertiză, că valoarea punctajului mediu anual a fost eronat stabilită prin decizia contestată, deoarece nu au fost luate în calcul de către intimată veniturile cuprinse în adeverința nr.1838/1959, ci s-a luat în calcul salariul minim, nu au fost luate în calcul sporurile din adeverința nr-, expertul făcând precizarea că a valorificat sporul de vechime conform adeverinței pentru perioada 01.04.1992 și următoarea, precum și sporul de 7% respectiv de 15% pentru condiții speciale.
Ca urmare a eliminării acestor erori, valoarea numărului total de puncte realizate de către contestator este de 52,14089 puncte, iar valoarea punctajului mediu anual este de 1,73803 puncte.
Din adeverința nr-/7.12.2007, emisă de Călători B, s-a reținut că, în perioada 15.01.1959-01.08.1994 contestatorul a desfășurat activitate organizată pe schimburi, beneficiind de spor pentru munca prestată în timpul nopții, de 15% în perioadele 15.01.1959-01.03.1972 și 15.05.1987-01.03.1990, procentul mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții fiind în aceste perioade de 4,73. în perioada 01.03.1990-01.08.1994, sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopții a fost de 25%, procentul mediu al sporului pentru munca prestată în timpul nopții fiind de 7,88.
Cu toate acestea, s-a constatat că intimata nu a valorificat în calculul punctajului mediu anual mențiunile din adeverința anterioară, contrar dispozițiilor art.4, 7 alin.3 și 5 din OUG nr.4/2005 și art.164 din Legea nr.19/2000, ceea ce face ca valoarea punctajului mediu anual stabilit prin decizia contestată să nu fi fost corect calculat nici din acest punct de vedere.
Întrucât, datele menționate în respectiva adeverință, nu au fost valorificate nici prin expertiza contabilă, ele nefiind înscrise în anexele în care sunt prezentate punctajele anuale, Tribunalul a dispus obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea sporului pentru muncă prestată în timpul nopții, conform mențiunilor din adeverința nr-/7.12.2007, emisă de Călători B, pornind de la punctajul mediu anual de 1,73803, stabilit prin expertiza contabilă, începând cu 1.09.2005 și să achite diferențele de pensie rezultate ca urmare a acestei recalculări contestatorului, începând cu 1.09.2005.
În ceea ce privește cererea prin care se solicită ca intimata să fie obligată să răspundă reclamației din 27.07.2007, s-a reținut netemeinicia acesteia, deoarece, în soluționarea sa, prin care s-a solicitat verificarea modului de calcul a punctajului mediu anual comunicat sub nr.10927/27.03.2006, a fost emisă decizia contestată în prezenta cauză, iar dacă intimata a soluționat sau nu a soluționat, în mod legal, această cerere se poate stabili doar cu ocazia soluționării contestației formulată împotriva deciziei, conform mențiunilor din prezenta sentință.
Cum, modul în care intimata a soluționat cererile respective este menționat în decizia contestată a cărei legalitate și temeinicie a fost verificată prin prezenta sentință, ca urmare a promovării contestației împotriva sa, prin cererea precizatoare, Tribunalul a răspuns criticilor formulate împotriva acestei decizii.
În ceea ce privește celălalt aspect semnalat prin cererea din 27.07.2007, referitor la stabilirea salariului mediu dedus, Tribunalul a precizat că intimata nu poate fi obligată la revizuirea acestuia, în sensul solicitat de către contestator, întrucât din perspectiva modului de calcul al drepturilor de pensie, ca urmare a stabilirii salariului mediu dedus, prin decizia de stabilire a pensiei din anul 1994, partea contestatoare putea promova contestație împotriva respectivei decizii, în termenul legal.
Referitor la dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000 invocate de către contestator, prima instanță a arătat că întrucât aspectele menționate se referă la procedura în sine de determinare a salariului mediu dedus, care avea relevanță la data stabilirii dreptului de pensie, în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, fiind vorba de o critică care vizează fondul deciziei de stabilire a drepturilor de pensie și nu de o eroare, în sensul dispozițiilor art.89 din Legea nr.19/2000, această prevedere legală nu este incidență.
Or, s-a reținut că situația relatată de contestator și modul de calcul propriu pe care îl expune, este întemeiată pe dispozițiile art.26 alin.3 din HG nr.52/1991 și nu reprezintă o eroare, ci este mai degrabă o critică pe fondul deciziei de stabilire a drepturilor de pensie, mai ales că actul normativ invocat, respectiv HG nr.52/1991 a fost abrogat prin art.30 din Legea nr.32/1991, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 1991, adică anterior datei la care contestatorul s-a pensionat.
Așadar, s-a constatat de către prima instanță că la data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, HG nr.52/1991 nu mai era în vigoare, iar revizuirea drepturilor de pensie, solicitată prin raportare la conținutul acestui act normativ, nu putea fi dispusă, deoarece legea nu ultraactivează.
S-a ținut seama că dispozițiile art.26 alin.3 din HG nr.52/1991 au fost reluate prin art.23 alin.3 din Legea nr.32/1992, fiind în sensul că în cazul în care, în perioada luată în considerare la stabilirea pensiilor, sunt cuprinse atât salariile nete, cât și salariile brute, baza de calcul a pensiilor o constituie media acestor salarii determinate potrivit legii.
Însă, s-a apreciat că media acestor salarii se face prin raportare la dispozițiile art.10 din actul normativ în vigoare prin care drepturile de pensie ale contestatorului au fost deschise, respectiv Legea nr.3/1977, cu deosebirea că în loc de retribuția tarifară se au în vedere salariile nete cât și cele brute și s-a arătat că textul lege face referire la media retribuțiilor tarifare lunare (brute sau nete) din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate și nicidecum nu impune efectuarea separată a unei medii pentru salariile nete, a unei medii pentru salariile brute și ulterior a mediei celor două rezultate.
S-a mai arătat că, nici în raport de OUG nr.4/2005, criticile referitoare la salariile medii brute și nete, nu pot conduce la revizuirea drepturilor de pensie, în sensul art.89 din Legea nr.19/2000, pentru că procedura de calcul a numărului de puncte și a punctajului mediu anual recalculat, este stabilită, în mod expres, prin art.76, 78, 164 din Legea nr.19/2000, conform art.2 alin. 1 din OUG nr.4/2005.
Din perspectiva OUG nr.4/2005 și a Legii nr.19/2000, s-a precizat că dispozițiile HG nr.52/1991 nu au relevanță, pentru că modul de stabilire a punctajului mediu anual este cel care rezultă din art.78 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000, coroborate cu art.164 și următoarele din Legea nr.19/2000.
Astfel, deși contestatorul a susținut că nu s-a ținut cont de faptul că în data de 01.07.1977 a fost schimbată retribuția tarifară și că s-a desființat impozitul pe retribuții individuale și, în această situație, la calculul pensiei, când apar salarii nete și salarii tarifare (cu impozit) se face media acestora, prima instanță a ținut seama de dispozițiile legale, care reglementează modul de stabilire a punctajului mediu anual recalculat și care prevăd în mod expres care este procedura de stabilire a punctajului mediu anual.
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Așadar, s-a concluzionat că, la stabilirea punctajului mediu anual conform procedurii de recalculare reglementată de dispozițiile legale anterior menționate, nu prezintă relevanță HG nr.52/23.01.1991, care a fost abrogat prin Legea nr.32/1991, ci prezintă relevanță temeiurile de drept în baza cărora se efectuează recalcularea.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatorul, care a criticat-o pentru nelegalitate, în esență sub următoarele aspecte:
Instanța de fond s-a preocupat să caute motivații pentru anularea Hotărârii Guvernului nr.52/1991 și să mențină actele ilegale săvârșite de către intimata Casa de Pensii, ignorând faptul că acest act normativ este valabil, în ceea ce privește art.26 alin.3, deoarece Legea nr.32/1991 prin art.24 abrogă HG nr.52/1991 numai privind impozitul pe salarii.
Recurentul a mai arătat că la art.198 din Legea nr.19/2000 nu se menționează că HG nr.52/1991 este abrogată, alături de cele 34 de legi și ordonanțe cu specific de pensii și protecție socială.
Referitor la dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, recurentul a susținut incidența acestora în cauză, în raport și de prevederile art.I pct.191 din OUG 9/2003, art.unic pct.4 din Legea nr.577/2003, fiind necesar ca eroarea comisă să fie rezolvată, cu sancționarea persoanelor vinovate în cauză.
Recurentul a adăugat că motivarea instanței de fond cuprinde repetări jenante și contrare legii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, care ar putea fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-/1994 emisă de către Comisia de Pensii a Sectorului 4 Baf ost stabilit în favoarea recurentului în baza Legii nr.3/1977, dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu începere din data de 1.08.1994.
Drepturile de pensie ale recurentului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005, fiind emisă în acest sens decizia nr.-/23.03.2006 emisă de Casa de Pensii Sector 4, iar ulterior decizia nr.-/06.09.2007, emisă de Casa de Pensii Sector 4
Prima instanță a indicat în hotărârea recurată motivele de fapt și de drept avute în vedere la soluționarea cauzei, precum și considerentele pentru care a înlăturat apărările formulate în cauză de către contestator, fiind pe deplin respectate prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că HG nr.52/1991 invocat de către contestator a fost abrogat prin Legea nr.32/1991, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 1991, anterior datei la care contestatorul s-a pensionat.
Legea nr. 32 din 29 martie 1991 privind impozitul pe salarii a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 aprilie 1991 și a fost modificată prin Legea nr. 46 din 4 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 6 iulie 1994, prin Ordonanța Guvernului nr. 17 din 4 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 august 1995 (aprobată și modificată prin Legea nr. 122 din 15 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 decembrie 1995), prin Legea nr. 135 din 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995 și prin Ordonanța Guvernului nr. 8 din 23 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 30 ianuarie 1996 (aprobată și modificată prin Legea nr. 54 din 21 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 27 iunie 1996) și a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993 și nr. 19 din 26 ianuarie 1996 și nr.185 din 12 august 1996.
egea nr. 32 din 29 martie 1991 privind impozitul pe salarii, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial nr.70/3.04.1991 avea 31 de articole, iar art.30 la care face referire instanța de fond prevedea în mod expres faptul că "pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat, art. 16-18 din Legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol, art. 3 din Legea nr. 4/1990 privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din Decretul nr. 279/1983 privind reglementarea asistenței medicale cu plată, Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii, art. 3-7, 9 și 10 din Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 1.222/1990 privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentanțelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine,Hotărîrea Guvernului nr. 52/1991 privind impozitul pe salariu, precum și orice alte dispoziții contrare."
Ca urmare a republicării Legii nr.32/1991, a intervenit o nouă numerotare a articolelor, iarart.24din acest act normativ la care face referire recurentul, publicat în Monitorul Oficial nr.185 din 12 august 1996 stipulează că "pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire la unitățile socialiste de stat, art. 16 - 18 din Legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol, art. 3 din Legea nr. 4/1990 privind remunerarea și alte drepturi ale Președintelui României, senatorilor și deputaților, art. 9 și anexa nr. 2 din Decretul nr. 279/1983 privind reglementarea asistenței medicale cu plată, Decretul nr. 409/1985 privind majorarea contribuției persoanelor fără copii, art. 3 - 7, 9 și 10 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 545/1970 privind reglementarea unor impozite pe veniturile populației, art. 7, art. 14 alin. 3 și anexa nr. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.222/1990 privind regimul impozitelor și taxelor aplicabile reprezentanțelor din România ale societăților comerciale sau organizațiilor economice străine, Hotărârea Guvernului nr. 52/1991 privind impozitul pe salarii, precum și orice alte dispoziții contrare".
Față de prevederile legale enunțate, Curtea constată că prima instanță a reținut corect că prevederile HG nr.52/1991 nu mai erau în vigoare la data stabilirii drepturilor de pensie ale recurentului, fiind abrogate expres prin Legii nr.32/1991.
Cu privire la dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, respectiv OUG 9/2003, art.unic pct.4 din Legea nr.577/2003, Curtea reține ca fiind nefondate susținerile recurentului, întrucât instanța de fond a apreciat judicios faptul că aspectele invocate de către contestator nu reprezintă o eroare în sensul avut în vedere de acest text legal, ci vizează modul de determinare a salariului mediu dedus, relevant ladata stabilirii dreptului de pensie, în baza legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Astfel, de vreme ce HG nr.52/1991 nu mai era în vigoare că la data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, prima instanță a apreciat corect că revizuirea drepturilor de pensie, solicitată prin raportare la conținutul acestui act normativ, nu putea fi dispusă, deoarece legea nu ultraactivează.
Referitor la art.198 din Legea nr.19/2000 invocate de către recurent, criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, având în vedere faptul că HG nr.52/1991 era abrogată anterior adoptării acestei legi, respectiv prin Legea nr.32/1991.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține ca instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, motiv pentru care va respinge recursul ca nefundat, în baza dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7782 din data de 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31242/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
9.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
