Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 429/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 429/R/2010
Ședința publică din data 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1928 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază prezenta cauză aflându-se în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1928 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins ca nefondată contestația reclamantului, formulată împotriva deciziei de pensionare nr.2742/21.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 21.07.2009 intimata a emis decizia nr. 2742 prin care a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a contestatorului deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art.41 alin.(1) din Legea nr.19/2000 respectiv: vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare ( 3).
S-a reținut faptul că în cauză, contestatorul avea o vechime în muncă de 27 de ani, 11 luni și 24 de zile din care 1 an, 9 luni și 13 zile în grupa a II-a de muncă, 21 de ani, 8 luni și 27 de zile în condiții normale de muncă, 7 ani în sectorul agricol și 1 an, 5 luni și 27 de zile stagiu asimilat.
Intimatul nu a valorificat adeverințele care arătau că reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 14.11.1971 -30.04.1991 cu motivația că acestea nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Cadrul legal îl constituie Decretul - Lege nr.68/1990 și Ordinul nr.50/1990: "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale."
Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-Lege nr.68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu data de 18.03.1969 și până în prezent.
La data respectivă contestatorul era angajat al CAP, dar nu s-a procedat la încadrarea lui în grupa a II-a de muncă.
De altfel nici în contractul de angajare nu se face mențiunea faptului că, contestatorul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
Ulterior, respectiv la data de 01.04.2001, ordinul nr.50/1990 a fost abrogat de Legea nr.19/2001.
După apariția acestei legi dovedirea faptului că s-a lucrat în grupa a II-a de muncă putea fi făcută de contestator prin adeverință emisă de angajator sau deținătorul de arhivă care să fie eliberată în forma imperativă cerută de Ordinul nr. 590/2008.
Contestatorul a prezentat două adeverințe intimatei, dar acestea nu îndeplineau prevederile Ordinului nr. 590/2008, nefiind completate în mod obligatoriu la rubrica care trebuia să arate actul în baza căruia s-a făcut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Prin urmare aceste adeverințe nu au putut fi valorificate și în consecință instanța a respins ca nefondată contestația.
Împotriva sentinței de mai sus, la data de 29 octombrie 2009, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului său reclamantul arată că beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare, prin încadrarea în grupa a II-a de muncă, pe perioada 14.11.1971 - 30.04.1991, perioadă în care a fost angajat ca șofer la CAP și a lucrat pe autocamion mai mare de 4 tone. Încadrarea în grupa a II-a de muncă se face în baza Decretului-lege nr.68/1990 și a Ordinului nr. 50/1990.
Conform cărții de muncă, înregistrările efectuate la pozițiile 12-26 atestă susținerile de mai sus.
Conform adeverinței nr. 1095 din 17.03.2009 atestarea grupei II de muncă s-a făcut în baza contractului de muncă din 15.11.1971.
Prima instanță a respins acțiunea sa cu motivarea că adeverința nu este eliberată în forma cerută de Ordinul nr. 590/2008, această formă fiind imperativă.
În opinia recurentului Ordinul evocat nu prevede ca sancțiune pentru nerespectarea formei adeverinței prevăzute în anexă lipsirea acesteia de efecte juridice. Este necesar ca adeverințele eliberate să cuprindă toate rubricile menționate în formularul tip dar acest lucru este realizat fiind menționat actul administrativ în baza căruia s-a făcut această încadrare, respectiv contractul de muncă.
Adeverința emisă de Primăria nu echivalează cu un act administrativ de nominalizare, fiind doar un mijloc de probă care atestă o stare de fapt. În condițiile în care nu mai există decât parte din arhiva CAP munca prestată efectiv de către reclamant poate fi dovedită și prin alte mijloace de probă inclusiv probe testimoniale, în condițiile art. 16 alin.2 din Codul Muncii.
Înaintea instanței de fond reclamantul a formulat o astfel de cerere în probațiune însă instanța a respins-o nemotivat. Există persoane, colegi de muncă ai reclamantului din acea perioadă care au lucrat în condiții similare și care beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Instanța de fond nu a intrat practic în cercetarea fondului, nu a administrat probele necesare pentru a stabili dacă reclamantul a prestat efectiv o activitate care se încadrează în grupa II de muncă, motiv pentru care se solicită rejudecarea cauzei.
La data de 15 decembrie 2009, intimata Casa Județeană de Pensii S formulează întâmpinare la recursul declarat de reclamant, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În apărare, intimata învederează că la dosarul depus de reclamant în vederea deschiderea drepturilor de pensionare s-a depus și adeverința nr. 111 din 24.01.2000 eliberată de Primăria comunei conform căreia în perioada 14.11.1971 - 30.04.1991 reclamantul ar fi lucrat în grupa a II-a de muncă, fără însă a se specifica temeiul legal în baza căruia această adeverința a fost eliberată.
Ulterior, reclamantul a prezentat adeverința nr. 1095 din 17.03.2009 eliberată de aceeași primărie, pentru aceeași perioadă, adeverință care de asemenea nu este întocmită conform normelor legale în vigoare.
Primăria comunei nu deține în arhivă documente din care să rezulte actul normativ în baza căruia s-a făcut nominalizarea privind încadrarea în grupa a II-a de muncă a reclamantului, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 208.
De asemenea, s-a precizat că în perioada 1990-1991 în cadrul CAP a funcționat doar o comisie de lichidare care nu a făcut nominalizări pentru încadrări în grupa de muncă a fostului personal care și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite. perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă. Orice angajat care îndeplinea condițiile legale în vigoare la data de 1 aprilie 2001 de a fi încadrat în grupă superioară de muncă, trebuia să solicite acest fapt societății angajatoare. După această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, se va face numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidența angajatorilor sau deținătorilor de arhive.
Altfel spus, în prezent, angajatorii și cu atât mai mult deținătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001, în grupe superioare de muncă ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001, prin adeverințe eliberate conform Ordinului nr. 590/15.09.2008 sau prin înscrierea în carnetul de muncă.
După data intrării în vigoare a Ordinului nr. 590/2008, respectiv 24.09.2008 angajatorii întocmesc și eliberează adeverințe conform modelului prevăzut în anexa la ordin, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidența acestora, așa cum prevede Legea nr. 44/2006.
În concluzie adeverința nr. 1095 din 17.03.2009 eliberată de Primăria comunei nu este un act administrativ al unității angajatoare prin care se face dovada nominalizării petentului în grupa a II-a de muncă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis astfel cum a fost precizat în ședința publică din data de 23.02.2010.
Astfel, temeinicia recunoașterii prestării muncii în grupa a II-a de muncă de către reclamantul recurent este dată de atestările din cuprinsul adeverințelor nr. 111/24.01.2000 și nr. 1095/17.03.2009, eliberate de Primăria comunei, ce confirmă acest fapt pentru perioada 14.22.1971-30.04.1991, întemeierea în drept fiind raportată la dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, punctul 208 și la Scrisoarea nr. 152/1997. Aceste adeverințe se coroborează cu mențiunile din cuprinsul contractului de angajare încheiat la data de 15.11.1971 între reclamant și CAP, precum și cu cele din cuprinsul cărții sale de muncă și din scrisoarea nr. 96/12.04.1996 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, unde se arată că șoferii care deservesc autocamioane cu capacitatea de cel puțin 4 tone lucrează în condiții similare cu cei prevăzuți la poz. 208 din anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 completat cu avizele ulterioare și beneficiază de prevederile de la poziția respectivă din ordinul menționat. Se constată în acest sens completarea probațiunii în recurs prin depunerea adeverinței 36680 din 18 decembrie 2009 emisă de Instituția prefectului județului S, din care reiese tonajul de peste 4 tone a autovehiculelor nominalizate de reclamant, înmatriculate pe CAP.
Cât privește apărările pârâtei intimate, acestea se impune a fi înlăturate.
Astfel, s-a arătat de către intimată că Primăria nu deține documente din care să rezulte actul normativ în baza căruia s-a făcut nominalizarea reclamantului. Or, se constată că trimiterile au fost făcute pe de o parte la acte normative nesecrete, publicate în Monitorul Oficial, anume Ordinul nr. 50/1990, iar pe de altă parte, la Scrisoarea menționată mai sus, care întemeiază încadrarea reclamantului în grupa de muncă.
Faptul nederulării procedurii instituite de Ordinul nr. 50/1990 în termenul stipulat de art. 15, de 30 de zile de la data aprobării ordinului, în cazul recurentului, s-a datorat faptului necontestat că CAP se afla în procedura lichidării în acea perioadă, astfel încât nu este imputabilă reclamantului această împrejurare și nici nu poate fi ținut a suporta consecințele negative ale acestui fapt. Pe de altă parte, se constată că actul de care se servește reclamantul nu a fost atacat în instanță de către intimată, ca atare se prezumă a fi legal până la proba contrarie; apoi, nu se poate deduce o nulitate absolută din nerespectarea acestui termen, având în vedere că nu se poate contura un interes general imuabil în stabilirea în cadrul acestui termen a situațiilor de efectuare a muncii în grupele de muncă, ce au existat în perioada cuprinsă între 18.03.1969 și până la aprobarea ordinului. Fapt este că s-a dorit o clarificare a situațiilor de încadrare în grupele de muncă în perioada premergătoare aprobării ordinului în discuție, în cadrul unui termen pe care instanța îl interpretează ca fiind de recomandare, având în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, nu se prefigurează un interes general de a nu se permite stabilirea acestor încadrări în grupele de muncă ulterior. Este vorba despre atestarea unor situații care au avut deja loc, astfel încât nu poate exista suspiciunea că prin curgerea unui termen mai, s-ar putea modifica situația a cărei constatare se cere.
Raportat la apărarea pârâtei ce invocă faptul abrogării Ordinului nr. 50/1990 prin Legea nr. 19/2000, Curtea constată că adeverința nr. 111/24 ianuarie 2000 este anterioară intrării în vigoare a acestei legi, prin urmare nu se poate susține că s-ar baza pe un act normativ abrogat.
Cât privește aspectul probatoriu, Curtea constată că prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a probat atât încadrarea în grupa a II-a de muncă în perioada arătată, cât și temeinicia acestei încadrări, prin înscrisurile care permit pe de o parte încadrarea în grupă a persoanelor care au desfășurat activitatea prestată de reclamant, iar pe de altă parte, aplicarea acestor dispoziții reclamantului, raportat la tonajul autovehiculelor conduse de acesta pe perioada cât a lucrat la CAP.
În mod evident, în cazul reclamantului nu a existat un alt act de încadrare în grupa de muncă decât adeverințele depuse în instanță, însă în aprecierea Curții, acest fapt nu conduce la netemeinicia cererii sale, neexistând un tip special de act prin care să se fi constatat întrunirea condițiilor pentru grupele de muncă. Or, o adeverință este perfect acceptabilă, atâta timp cât cuprinde elementele obligatorii și emană de la organul în drept: nemaiexistând CAP, în mod evident, primăria acestei comune are competența de a atesta situațiile juridice care rezultă din actele aparținând acestui CAP desființat, pe care le depozitează. În acest sens sunt dispozițiile Legii nr. 16/1996, care trasează în sarcina succesorilor creatorilor de documente obligația de a elibera certificate privitoare la drepturile solicitantului.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul, dispunând în conformitate cu precizarea formulată la ultimul termen de reprezentanta recurentului, anume, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate și a anulării deciziei nr.2742 din 21.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii S, obligând totodată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a perioadei 14.11.1971 - 20.04.1991 ca fiind efectuată în grupa a II-a de muncă.
În drept, se reține incidența art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1928 din 28.09.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în totalitate în sensul că admite contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr.2742 din 21.07.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a perioadei 14.11.1971 - 20.04.1991 ca fiind efectuată în grupa a II-a de muncă.
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./25.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
