Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/2008
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - -vicepreședintele Curții de Apel Alba - - -JUDECĂTOR 3: Maria Trifan
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile numărul 826/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent,lipsă fiind pârâta intimat- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea sentinței atacate întrucât calculul efectuat de Casa Județeană de Pensii nu este corect.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H, solicitând anularea deciziei nr. -/14.04.2006, și emiterea unei noi decizii în care să-i fie stabilit în mod corect cuantumul pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă.
În motivare reclamantul a arătat că prin decizia contestată i s-a stabilit un cuantum al pensiei de 525 lei și a apreciat că acest cuantum este nelegal, deoarece are o vechime completă în muncă de 46 ani, 5 luni și 3 zile și a avut diferite funcții de conducere cu sporurile aferente, cum ar fi: comandant de unitate pionierească și director adjunct, în perioada 1.09.1970 - 30.09.1973, pentru care a beneficiat de un spor de 150 lei vechi, director coordonator la Școala Generală, în perioada 1.10.1973 - 31.08.1977, cu o indemnizație de 250 și 325 lei vechi, primar al comunei, în perioada 12.02.1991 - iulie 1996, director general al SC, cu un salariu de 1.000.000 lei, în timp ce în învățământ cel mai mare salariu era de 406.200 lei vechi.
De asemenea mai precizează că pensia sa este prea mică și că dosarul de pensie i-a fost întocmit cu superficialitate, în acest sens arătând că pentru luna ianuarie 2004, i s-a valorificat la pensie suma de 8.006.308 lei, în loc de 16.923.990 lei, pentru luna noiembrie 2004, s-a valorificat suma de 8.677.841 lei, în loc de 12.420.286 lei, în luna decembrie 2004, s-a valorificat suma de 9.733.512 lei, în loc de 15.129.571 lei, precum și că nu i s-au valorificat sporul de vechime, de stres, de continuitate, dirigenția, orele suplimentare și salariul de merit și că nu i s-a valorificat perioada lucrată - după pensionare:
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect și legal stabilite.
Cu privire la sporul de comandant de unitate" în cuantum de 150 lei, dovedit cu adeverința nr. 149/15.12.2005, emisă de Școala Generală, se menționează că nu poate fi valorificat întrucât din adeverință rezultă faptul că reclamantul a beneficiat de spor comandant unitate și nicidecum de spor pentru director adjunct și că natura acestei sume nu este definită clar prin adeverință, este trecută la rubrica, sporuri incluse în salariu", fără a se indica însăși temeiul legal, ceea ce conduce la concluzia că această sumă ar putea avea și natura unei indemnizații, având în vedere că nu poate fi inclus nici în categoria "alte sporuri cu caracter permanent".
Sporul pentru direcție, acordat tot prin adeverința mai sus menționată, a fost valorificat la pensie, de asemenea i-a fost valorificat sporul de vechime, sporul de rural, salariile astfel cum au fost întocmite și depuse de către unitate, precum și perioada 14.11.2005 - 31.08.2006 lucrată după pensionare, dovedită cu adeverința nr. 127/28.02.2007, emisă de Școala generală.
Prin sentința civilă nr.826/ LM/2007 tribunalul a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/14.04.2006 s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, începând cu data de 14.11.2005, în temeiul Legii nr. 19/2000.
Pentru stabilirea drepturilor de pensie i s-a valorificat reclamantului un stagiu de cotizare total de 46 ani, 5 luni și 3 zile.
Prin această decizie pârâta i-a valorificat reclamantului adeverința nr. 149/15.12.2005, emisă de Școala generală ( 172-175 dosar), respectiv salariile realizate, astfel cum au fost întocmite și depuse de către unitate, sporul de direcție, sporul de rural, acordat pe perioada 1.05.1990 - 11.02.1991, în sumă de 342 lei și sporul de dirigenție de 110 lei.
Din fișa privind activitatea în muncă a reclamantului, depusă de pârâtă la dosar, rezultă că pe perioada 1.05.1990 - 11.02.1991, pârâta i-a valorificat reclamantului suma de 452 lei, compusă din 342 lei sporul de rural și 110 lei, sporul de dirigenție, pe lângă salariul de 3420 lei.
De asemenea i-a fost valorificat sporul de vechime acordat pe perioada 1.07.1984 - 12.02.1991, în procent de 15 %, conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000. Acest spor expres prevăzut de lege pentru această perioadă, este superior celui dovedit de reclamant cu adeverința nr. 149/15.12.2005 și care era de 7 %, însă aplicând prevederile legale, pârâta i-a valorificat sporul prevăzut de textul de lege mai sus menționat și care-i este și mai favorabil reclamantului.
Prin urmare, susținerea reclamantului cum că nu i s-ar fi valorificat sporurile de vechime, direcție, dirigenție și rural, a fost respinsă ca nefondată, având în vedere fișele privind activitatea în muncă a reclamantului, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că i-au fost valorificate la pensie aceste sporuri.
Cu privire la sporul denumit "comandant de unitate" dovedit de reclamant cu adeverința nr. 149/15.12.2005, emisă de Școala generală, se constată că acest spor, acordat în sumă de 150 lei, pe perioada 1.09.1970-1.10.1973, nu a fost valorificat la pensie de către pârâtă întrucât, adeverința mai sus menționată nu îndeplinește condițiile obligatorii prevăzute de lege, în sensul că nu conține temeiul legal al acordării acestui spor și nu s-a făcut mențiunea de către unitate că acest spor ar avea un caracter permanent.
Conform prevederilor art. 164 al. 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin urmare, sporul de comandant de unitate, nefiind înregistrat în carnetul de muncă, nefiind prevăzut nici de art. 10 din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, se impune să fie dovedit cu adeverință eliberată de unitate conform legii și anume să conțină temeiul legal al acordării și să se facă mențiunea caracterului permanent, mențiunii care nu s-au făcut în adeverința mai sus menționată.
Examinând această adeverință se constată că la rubrica "sporuri incluse în salariu" - există o subrubrică intitulată "fel spor și temei legal", care conține de fapt, doar denumirea de "comandant unitate", fără a fi indicat temeiul legal.
De fapt, rubrica "sporuri incluse în salariu" are indicele 1, cu trimitere la subsolul adeverinței, unde se face mențiunea "director sau altă persoană autorizată" datorită faptului, că perioada 1.09.1970 - 30.09.1973 comandantul de unitate era asimilat funcției de director adjunct și prin urmare acea sumă de 150 lei, putea fi și o indemnizație de conducere, care a fost inclusă în salariul de încadrare, așa cum prevede titulatura adeverinței.
Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi beneficiat și de alte sporuri, dovedite cu adeverințe, sau înscrieri în carnetul de muncă și care nu i-au fost valorificate la pensie.
Referitor la stagiile de cotizare și salariile valorificate la pensie, așa cum rezultă din deciziile ulterioare emise de către pârâtă și anume:decizia din data de 7.03.2007, prin care i s-a valorificat reclamantului un stagiu de 2 luni, conform declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată a CAS, decizia din data de 11.05.2007, prin care se valorifică adeverințele nr. 1845/5.03.2007, emisă de SC MECANICĂ CUGIR SA, nr. 127/28.02.2007 și nr. 80/7.02.2007, emise de Școala Generală.
Prin această din urmă decizie, așa cum rezultă din fișele privind activitatea în muncă a reclamantului, s-au valorificat întocmai salariile, astfel cum s-au dovedit cu adeverințele mai sus menționate, fiindu-i determinat un punctaj mediu anual de 1,85699 puncte și o pensie de 736 lei, iar urmare punerii în plată, a încasat și diferențele de pensie cuvenite.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cum că nu i-au fost corect valorificate salariile din anul 2004, se constată că această susținere este eronată întrucât salariile valorificate de pârâtă sunt cele trecute în fișa denumită "date privitoare la activitatea în muncă" și anume de: 16.923.990 lei, pentru luna ianuarie și nu de 8.006.308 lei, de 12.420.286 lei, în luna noiembrie și nu de 8.677.841 lei și de 15.129.571 lei în luna decembrie și nu de 9.733.512 lei, cum susține acesta.
S-a constatat de asemenea că pârâta i-a valorificat reclamantului perioada lucrată după pensionare din 14.11.2005 la 1.09.2006, dovedită cu adeverința nr. 127/28.02.2007, emisă de Școala Generală și cu adeverința nr. 80/7.02.2007, emisă de aceeași unitate, prin decizia nr. -/11.05.2007, depusă de pârâtă la dosar.
Dovada valorificării acestei perioade și totodată a salariilor dovedite cu adeverința nr. 1845/5.03.2007, emisă de Mecanică Cugir SA, de 469 lei, 530 lei și 673 lei lunar, rezultă din fișele privind activitatea în muncă, anexe la decizie, depuse de pârâtă la dosar.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut că soluția instanței este nelegală și netemeinică. În acest sens reclamantul arată că în mod netemeinic instanța de fond a reținut că pârâta i-a valorificat la stabilirea drepturilor de pensie perioada lucrată după pensionare.
De asemenea se arată că instanța nu a avut în vedere faptul că anumite sporuri nu i-au fost valorificate de instanța de fond și că există diferențe între datele reținute de Casa Județeană de Pensii la stabilirea drepturilor sale de pensie și cele cuprinse în adeverința emisă de Școala Generală există diferențe.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pârâta a susținut că sunt nefondate criticile recurentului instanța reținând corect faptul că i-a fost valorificat stagiul de cotizare realizat după pensionare prin decizia emisă la 11 05 2007. De asemenea se arată că au fost valorificate în mod corect adeverințele aflate la dosarul de pensionare.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Critica recurentului referitoare la nevalorificarea perioadei lucrate după pensionare este nefondată.
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, stabilindu-i-se drepturile de pensie începând cu data de 14 11 2005 prin decizia nr.-/14 04 2006. Ulterior acestei date reclamantul a mai lucrat în perioada 15 11 2005 - 01 09 2006. Această perioadă i-a fost valorificată de pârâtă prin emiterea deciziei - la 11 05 2007 (fila 180 dosar de fond).
Nici criticile referitoare la pretinsele preluări eronate a datelor de către pârâtă nu sunt reale. Recurentul nu indică în mod concret în cadrul cererii de recurs care sunt adeverințele ce nu au fost valorificate corect de către pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie și în ceea ce a constat această incorectitudine pentru ca instanța să efectueze verificările.
În măsura în care această critică reprezintă o reiterare a pretențiilor formulate în fond, Curtea reține că argumentele aduse de prima instanță pentru respingerea acțiunii, argumente față de care reclamantul recurent nu a formulat nici o critică în recurs, sunt întemeiate și că au fundamentat corect soluția instanței.
Față de cele ce preced Curtea va respinge ca nefundat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.826/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-( nr.vechi 5154/2006).
Fără cheltuieli de judecată.
(continuare decizie civilă nr.44/2008)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.01. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.AL
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Trifan
