Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 449/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 449
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.955 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de pensionare
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 955 din 05 octombrie 2009 admis contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A stabilit dreptul reclamantei la plata unei pensii de urmaș în cuantum de 439 lei, începând cu data de 01.10.2008 și a bligat CJP la plata către reclamantă a sumei totale de 2768 lei, formată din suma de 1433 lei, cu titlu de pensie neîncasată în perioada 01.10.2005-30.09.2008 și suma de 1335,01 lei, reprezentând indicele de inflație la data de 31.07.2009.
A bligat intimata la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta este îndreptățită la pensie de pe urma soțului său, prin decizia nr. 36069/31.10.2008 stabilindu-i-se un cuantum de 311 lei ( 12).
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație, beneficiara învederând faptul că s-a luat în considerare, pentru perioada 09.08.1949-06.11.1959, salariului minim pe economie, iar nu salariului trecut în carnetul de muncă al soțului său.
Pentru verificarea aspectelor sesizate, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate contabila, având ca obiective: calcularea valorii punctului de pensie pe fiecare lună în parte și pe fiecare an corespunzător perioadei 09.08.1949-06.11.1959, în raport de cuantumul salariului înscris în cartea de muncă pentru această perioadă, stabilirea cuantumului total al pensiei de urmaș ce i se cuvine contestatoarei și a diferențelor de bani neacordate.
Raportul de expertiză a fost realizat de expert ( 113-115), calculându-se total drepturi în sumă de 7373,80 lei, contestate de intimată prin formularea de obiecțiuni, ceea ce a condus la încuviințarea probei cu o contraexpertiză contabilă, fiind desemnat ca expert.
Prin raportul întocmit de acesta din urmă, s-a stabilit că reclamanta are dreptul la o pensie de urmaș în cuantum de 439 lei, față de 398 lei, cât a stabilit intimata, la plata unei diferențe în sumă de 1433 lei pentru perioada 01.10.2005-30.09.2008, sumă actualizată cu indicele de inflație (1335,01 lei), rezultând un total de 2768,01 lei ( 161-166).
Și la acest raport s-au formulat obiecțiuni, atât de către contestatoare ( 182-184), cât și de către intimată ( 186, 187), respinse de instanță.
Astfel, s-a susținut de către contestatoare că modul de calcul al expertului asupra punctajului, asupra cuantumului pensiei, respectiv al diferențelor neachitate și al indicilor de inflație sunt incorecte. De asemenea, că s-au calculat drepturi începând cu luna octombrie a anului 2005, în loc de luna decembrie 2005, după cum s-a stabilit de către instanță.
Instanța de fond a apreciat, însă, că obiecțiunile depuse rămân simple afirmații, ce nu pot conduce la înlăturarea concluziilor unui specialist în domeniu, pentru aceasta fiind necesară o probă de valoare științifică egală.
Au fost înlăturate și obiecțiunile formulate de intimată, în sensul că la stabilirea dreptului de pensie a fost luat în considerare, pentru perioada 09.08.1949-06.11.1959, un salariu de 650 lei, fără a se face aplicarea dispozițiilor Decretului 37/1952, privitoare la denominare, respectiv că nu se pot acorda sume care să acopere indicele de inflație, instanța de fond apreciind că inflația se acoperă prin creșterea valorii punctului de pensie, au fost respinse, ca neîntemeiate.
Astfel, s-a reținut că, în mod corect, expertul a stabilit cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze contestatoare ca urmașă a soțului său, prin luarea în considerare pentru perioada 09.08.1949-06.11.1959, a unui salariu în sumă de 650 lei, pe de o parte, fără a aplica asupra acestuia dispozițiile Decretului nr. 37/1952 referitoare la denominare, iar pe de altă parte, nu a salariului minim pe economie, cum a procedat Casa Județeană de Pensii O, deoarece numai în condițiile în care nu există mențiuni în carnetul de muncă ori alte acte doveditoare se procedează astfel.
Însă, în cauză, contestatoarea a prezentat copie carnet de muncă în care este trecut un salariu de 650 lei pentru întreaga perioadă (1949-1959), iar din 1957 până în 1959 există și copii state de plată în care este menționat același salariu.
Ori, faptulplății efectivea acestei sume în perioada 1957-1959, așadar mult după anul apariției decretului referitor la denominare (1952), conduce la concluzia că și după denominare, salariul antecesorului contestatoarei a rămas la valoarea de 650 lei, luată în calcul, în mod corect, de către expert.
Cât privește actualizarea drepturilor de pensie cu indicele de inflație pentru perioada octombrie 2005-septembrie 2009, iar nu începând cu luna decembrie a anului 2005, după cum se stabilise de către instanță prin obiective, s-a reținut că s-a procedat corect de expert, deoarece chiar intimata a fost cea care a recunoscut drepturile contestatoarei începând cu 01.10.2005, prin decizia nr. 36069 din 04.02.2009 ( 18).
Referitor la aplicarea indicelui de inflație, s-a apreciat că acesta constituie echivalentul prejudiciului încercat de persoana îndreptățită prin neplata la timp a sumelor ce i se cuveneau, conform punctajului real stabilit cu ocazie efectuării expertizei, neavând relevanță susținerile intimatei conform cărora inflația se acoperă prin creșterea valorii punctului de pensie.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului contestatoarei, cu ocazia concluziilor asupra fondului cauzei, în sensul omologării primului raport de expertiză, realizat de expert, instanța de fond a apreciat că acesta nu poate fundamenta hotărârea pronunțată, întrucât diferența de 1,08 puncte a fost stabilită în mod eronat, în sensul că, sub un prim aspect, a raportat salariul din carnetul de muncă și salariul mediu minim net preluat din anexa 6 Legii nr. 19/2000, iar pe de altă parte diferența de punctaj a fost calculată doar pentru perioada 09.08.1949-06.11.1959 și nu pentru toată perioada în care susținătorul decedat a contribuit la fondul național de pensii, așa cum prevede art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Întrucât, după introducerea prezentei contestații, intimata a emis la data de 04.02.2009 o nouă decizie, prin care a anulat-o pe cea din 31.10.2008, iar contestatoarea a solicitat doar stabilirea cuantumului pensiei sale de urmaș, a sumelor reprezentând pensia neîncasată în perioada decembrie 2005-septembrie 2008, actualizată cu indicele de inflație, instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, omologând raportul de contraexpertiză realizat, pentru considerente expuse.
Astfel, s-a stabilit dreptul reclamantei la plata unei pensii de urmaș în cuantum de 439 lei, începând cu data de 01.10.2008, a fost obligată Casa Județeană de Pensii O la plata către reclamantă a sumei totale de 2768 lei, formată din suma de 1433 lei, cu titlu de pensie neîncasată în perioada 01.10.2005-30.09.2008 și suma de 1335,01 lei, reprezentând indicele de inflație la data de 31.07.2009.
]În baza art. 274.proc.civ. a fost obligată intimata și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1900 lei, alcătuită din 1000 lei onorariu avocat și 900 lei, contravaloare expertiză și contraexpertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii O, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, pârâta a arătat că instanța de fond, omologând raportul de expertiză în care s-a calculat în baza disp.art.1073 și 1082.Civ. suma de 1.335 de lei ca reprezentând indicele de inflație la suma datorată, nu a luat în considerare obiecțiunile formulate cu privire la faptul că, în materie de pensii, se aplică prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr.19/2000, care la art.80 prevede că rata inflației se acoperă prin indexarea valorii punctului de pensie.
A mai arătat recurenta că instanța a înlăturat această obiecție ca irelevantă, apreciind că indicele de inflație constituie echivalentul prejudiciului suferit, dar fără a motiva pe ce text de lege se întemeiază această reținere, condiții în care, în opinia recurentei, hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților.
Totodată, recurenta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul cheltuielilor de judecată la plata cărora fost obligată, în sumă de 1.900 de lei, reprezentând onorariu avocat, contravaloare expertizei și contraexpertizei, motivând că, în cauză, contraexpertiza a fost solicitată și achitată de Casa Județeană de Pensii O, conform ordinului de plată nr.3356/26.06.2009, pentru suma de 400 de lei.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, iar în ceea ce privește susținerea recurentei cu privire la aplicarea prevederilor art.80 din Legea nr.19/2000, aceasta nu poate fi admisă, deoarece indexarea punctului de pensie cu rata inflației reprezintă o actualizare a pensiei raportat la nivelul prețurilor de consum și nu o acoperire a faptelor pârâtei recurente de a refuza plata drepturilor legal cuvenite.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, intimata a arătat că acesta este în parte întemeiat pentru suma de 400 de lei, reprezentând valoarea contraexpertizei, dar a susținut că la punerea în executare a sentinței instanței de fond, recurenta pârâtă a reținut deja cheltuielile de judecată în sumă de 400 de lei, motiv pentru care a solicitat respingerea și a acestui motiv de recurs.
În apărare, intimata a depus, în xerocopie, cererea adresată Casei de Pensii O privind executarea sentinței Tribunalului Olt și dovada comunicării acesteia, precum și cuponul mandat poștal nr.1126/07.12.2009.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat sub aspectul criticilor referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată recurenta.
Astfel, se constată că reclamanta a efectuat la prima instanță cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 de lei, constând în onorariu avocat - 1000 de lei, conform chitanței nr.21/02.04.2009, aflată la fila 191 din dosar și în onorariul expertului desemnat pentru efectuarea primei expertize contabile în sumă de 500 de lei.
Din nr.3356/ 26.06.2009 (fila 149) rezultă, însă, că valoarea contraexpertizei în sumă de 400 de lei a fost achitată de către pârâta Casa Județeană de Pensii
Întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă la instanța de fond și pârâta a căzut în pretenții, în conformitate cu art.274 pr.civ. reclamanta era îndreptățită la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate, care așa cum s-a arătat anterior s-au ridicat la suma de 1.500 de lei, și nu de 1.900 de lei, cum în mod greșit a reținut instanța de fond incluzând și valoarea contraexpertizei achitate de pârâtă.
Nu poate fi primită apărarea intimatei reclamante din întâmpinare, în sensul că nu se impune modificarea sentinței instanței de fond, în condițiile în care, cu ocazia executării, recurenta pârâtă nu a achitat și suma de 400 de lei. Aceste aspecte privesc procedura ulterioară de executare a hotărârii și nu sunt de natură a înlătura criticile invocate de recurentă cu privire la nelegalitatea sentinței instanței de fond sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, prin această hotărâre fiind acordate cheltuielile peste suma de 1.500 de lei dovedită cu înscrisuri de către reclamantă.
Drept urmare, se impune modificarea sentinței pronunțate de tribunal cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâtă, cu privire la modul de actualizare a sumei datorate cu titlu de pensie neîncasată de reclamantă pe perioada 01.10.2005-30.09.2008, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a însușit, cu privire la acest aspect, concluziile raportului de expertiză, în cuprinsul căruia actualizarea sumei datorate reclamantei cu titlu de pensie de urmaș pe perioada 01.10.2005-30.09.2008 a fost realizată prin raportare la disp.art.1073 și 1082.civ. în funcție de indicele prețurilor de consum publicați de Institutul național de Statistică.
Recurenta pârâtă susține că actualizarea trebuia să se realizeze în conformitate cu dip.art.80 din Legea nr.19/2000, ce constituie legea specială în materie de pensie, sens în care a formulat și obiecțiuni la raportul de expertiză.
Potrivit textului de lege invocat de recurentă " valoarea unui punct de pensie se stabilește prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel puțin rata inflației, prognozată pentru anul bugetar următor de instituția cu atribuții în domeniu" (alin.1), iar "în raport cu evoluția indicatorilor macroeconomici și cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat"( alin.2)
Prin urmare, din interpretarea disp.art.80 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 rezultă că acest text de lege se referă la actualizarea anuală a punctului de pensie și criteriile în raport de care se realizează această actualizare, pentru pensiile ce se plătesc persoanelor îndreptățite la termenele și în condițiile legii, situație în care reclamanta nu se află, întrucât acesteia pensia de urmaș nu i-a fost plătită la timp, conform prevederilor legale, pentru ca la momentul respectiv să beneficieze de actualizarea punctului de pensie conform art.80.
În cazul reclamantei, suma de 1.443 de lei acordată de instanța de fond constituie echivalentul pensiei de urmaș neachitate la timp reclamantei în perioada 01.10.2005-30.09.2008, situație care nu este reglementată de legea specială, respectiv de Legea nr.19/2000.
În aceste condiții, conform principiilor generale de drept, nu se poate aplica decât legea generală, în acest caz prevederile Codului civil constituind legea generală în raport cu legea specială în materie de pensii și asigurări sociale, astfel încât în mod corect a determinat expertul actualizarea sumei datorate în raport de indicele prețurilor de consum, conform art.1073 civ. și art.1082 civ.
Potrivit art.1073 civ. " creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare", iar în conformitate cu art.1082 civ. " debitorul este osândit, de se cuvine,la plata de daune-interesesau pentru neexecutarea obligației,sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credință din parte-i, afară numai dacă va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care u-i poate fi imputată."
Întrucât nu a primit la timp pensia de urmaș, reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a devalorizării monedei naționale în intervalul cuprins între data la care trebuia achitată pensia lunară și data la care va fi plătită efectiv aceasta, prejudiciu care nu poate fi acoperit decât prin actualizarea sumei datorate în raport de indicele prețurilor de consum.
În ceea ce privește critica recurentei în sensul că hotărârea tribunalului ar fi nemotivată, Curtea constată că instanța de fond a argumentat în fapt și în drept soluția pronunțată, inclusiv cu privire la modul de actualizare a sumei cuvenite reclamantei cu titlu de pensie de urmaș pe perioada 01.10.2005-30.09.2008, reținând că " aplicarea indicelui de inflație constituie echivalentul prejudiciului încercat de persoana îndreptățită prin neplata la timp a sumelor ce i se cuveneau". Faptul că instanța de fond nu a indicat pe ce text de lege se fundamentează acest argument nu poate fi considerată ca o nemotivare a hotărârii, din moment ce temeiul de drept pentru determinarea actualizării a fost menționat de expert în cuprinsul raportului întocmit, și anume dip.art.1073 și 1082.civ. iar instanța de fond și-a însușit concluziile expertizei cu privire la acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmează a admite recursul ca fondat sub aspectul cheltuielilor de judecată și, în temeiul art.312 alin.1, 2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.955 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de pensionare
Modifică în parte sentința în sensul că obligă intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud. -
04.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
