Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2388/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4562/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant G și recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1018 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27589/3/AS/2008, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1018 pronunțată la data de 10.02.2009 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
A fost anulată decizia nr.-/16.05.2oo8 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze pensia de invaliditate ce i se cuvine reclamantului, retroactiv, cu începere de la data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a adeverinței nr.4601/17.06.2008, emisă de SC. SA și cu luarea în considerare și a perioadei 01.10.2004-01.09.2005 în care reclamantul a beneficiat de pensie de invaliditate.
A fost respins capătul de cerere privind emiterea unei decizii de pensionare pentru limită de vârstă, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/16.05.2008, intimata a recalculat pensia de invaliditate a contestatorului în baza OUG nr.4/2005, cu începere din data de 01.09.2005, stabilind-o la cuantumul de 237 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 0,80069 puncte.
Din cuprinsul adeverinței nr.4601/17.06.2008 emisă de SC SA rezultă că în perioada 11.08.1982-22.06.1985, s-a constatat că acesta a fost detașat în Libia-, beneficiind de o mărire a vechimii în muncă cu câte 6 luni pentru fiecare an lucrat în țări cu climă greu de suportat, potrivit art.1 lit.c din Decretul nr.112/1965.
Din buletinul de calcul ce a stat la baza emiterii deciziei contestate (fila 36 dosar fond), rezultă că intimata a acordat numai un spor de 6 luni, omițând deci luarea în calcul a adeverinței de mai sus.
Din același buletin de calcul ce a stat la baza emiterii decizie contestate ( fila 4 dosar fond), rezultă că intimata, la recalcularea pensiei, a luat în calcul numai pensia de invaliditate obținută de reclamant până în data de 10.2004, omițând pensia de invaliditate obținută de reclamant în perioada 10.2004-01.09.2005 (data recalculării drepturilor), deși această perioadă reprezenta perioada asimilată, potrivit art.78 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Constatând că decizia atacată este nelegală, prima instanță în baza art.87 din Legea nr.19/2000 a anulat-o, iar în baza art.89 din același act normativ, a obligat intimata la emiterea unei noi decizii, prin care să îi stabilească contestatorului pensie pentru invaliditate, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor și perioadelor omise și descrise mai sus.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la emiterea unei decizii pentru limită de vârstă, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că la data depunerii cererii, respectiv 19.06.2008, vârsta standard de pensionare era, potrivit Anexei 3 Legii nr.1 9/2000,de 63 de ani și 4 luni, vârsta pe care reclamantul, născut în data de 26.05.1946, nu o împlinise încă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, ambele părți criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4, 8, 9 și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, susține în esență interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și încălcarea prevederilor legale.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că în fapt petentului s-au recalculat drepturile de pensie ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie.
În ceea ce privește valorificarea adeverinței sus-menționate, se arată faptul că aceasta a fost valorificată conform Decretului-lege nr.112/1965, astfel cum se poate observa și în buletinul de calcul aferent deciziei depusă la dosar, în cadrul rubricii "spor aferent D nr.112/65-0 ani 6 luni".
Ori, Decretul nr. 112/1965, prevede la articolul 3 faptul ca Ministerul d e Externe va stabili perioadele din an în care este considerata perioada cu "clima greu de suportat". Astfel, art. 3 sus-citat, menționează recurenta, Ministerul Afacerilor Externe, după consultarea organelor centrale interesate și a Consiliului Central al Sindicatelor și cu acordul Ministerului Sănătății și Prevederilor Sociale și al Comitetului de Stat pentru Problemele de munca și, va stabili sau completa lista țărilor și zonelor cu clima greu de suportat.
În același mod se vor stabili perioadele din cursul anului în care se reduce timpul de lucru, precum și durata timpului de lucru și a concediului suplimentar, diferențiate în raport cu condițiile de climă din țările respective. "
Astfel în Libia conform avizului - din 21.08.1992 (vezi anexa), perioada cu climă greu de suportat este de 5 luni pe an în perioada V - IX.
Ori, conform adeverinței depuse reclamantul a lucrat din 11.08.1982 până la 29.06.1985.
Având în vedere avizul ce a fost dat conform Decretului nr.112/1965,în anul 1982 reclamantul a realizat doar 1 lună și 20 zile, în anul 1983 - 5 luni, în anul 1984 - 5 luni, iar în anul 1985 doar 2 luni.
Se arată că, toate acestea însumate sunt 13 luni, motiv pentru care în mod corect 3 stabilit o reducere de doar 6 luni conform Decretului 112/1965.
Pe de altă parte, articolul 1 alin. c din Decretul nr.112/1965 prevede că se acordă un adaos de 6 luni pentru fiecare an lucrat "acordarea unuiadaos lavechimea în munca, pentru drepturile de asigurări sociale, de6lunilafiecare an lucrat."
Se consideră astfel că, în mod eronat instanța de fond a dispus valorificarea adeverinței nr.4601 deoarece a fost valorificat doar un spor de 6 luni, deoarece acesta era sporul ce i se cuvenea reclamantului raportat la dispozițiile legale sus menționate.
În ceea ce privește valorificarea perioadei de invaliditate pentru perioada 01.2004 - 01.IX.2005 se învederează faptul că dispozițiile HG nr.1550/2004 (art.1) prevăd faptul că operațiunea de evaluare începe cu data de 01.10.2004, motiv pentru care se au în vedere doar perioadele efectuate până la acea dată.
Începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestui articol (art.1 din nr.HG1550/2004), pensia de invaliditate avută în vedere la recalcularea pensiei reclamantului este valorificată până la data începerii operațiunii de evaluare, respectiv 01.10.2004.
Pensia de invaliditate ce a urmat acestei perioade va fi valorificată conform art.78 din Legea nr.19/2000, la data stabilirii drepturilor pentru limita de vârstă
Astfel conchide, recurenta că Tribunalul "interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Concluzionând apreciază recurenta că sentința instanței de fond este dată cu încălcarea prevederilor legale.
Astfel instanța cu toate că avut la dispoziție toate datele solicitate a încălcat prevederile art.129, alin.5, Cod procedură civilă, conform căruia, instanța avea obligația "de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc".
. criticile formulate de recurentul contestator în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că acesta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.87, 89 din Legea nr. 19/2000, prin raportare la art.47 alin.1 din același act normativ. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că nelegal prima instanță nu i-a admis cererea sa de emitere a unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, raportat la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, respectiv certificatele de încadrare în gradul de handicap accentuat și adeverința nr.4601/17.06.2008 eliberată de SC SA Ori, raportat la aceste înscrisuri și dispozițiile legale incidente în cauză, se impune a i se admite cererea sus-menționată, având dreptul la un supliment de cotizare pentru stagiul de cotizare din perioada 11.08.1982-29.06.1985 lucrată în condițiile prevăzute de Decretul nr.112/1965 de 1 an și 6 luni și nu doar de 6 luni, cum a statuat nelegal recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, iar raportat la certificatele de încadrare într-un grad de handicap accentuat, avea dreptul la reducerea vârstei standard conform art.47 alin.1 din Legea nr.19/2000. S-a nesocotit astfel împrejurarea că stagiul complet de cotizare realizat în cazul său este de 32 de ani și 6 luni, ceea ce-i conferea dreptul său de a se pensiona pentru limita de vârstă. Nu s-au avut în vedere la recalculare și luarea în considerare a perioadei lucrate în condițiile de handicap, respectiv a perioadei de invaliditate din perioada 01.10.2004-01.09.2005, ca stagiu asimilat.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat doar în parte recursul Casei de Pensii a Municipiului B și nefondat recursul contestatorului pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Într-un prim motiv de recurs, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum este consacrată de Constituție.
Acest motiv nu subzistă în cauză, întrucât în esență recurentul invocă greșita valorificare a conținutului adeverinței nr.4601/17.06.2008 emisă de SC SA și a perioadei 01.10.2004-01.09.2005 când contestatorul a beneficiat de pensie de invaliditate. Ori, această dispoziție a instanței nu înseamnă accesarea domeniului legislativ, nu înseamnă crearea unui act normativ, ci eventual o eronată interpretare și greșită aplicare a legii existente. Aceasta însă pune problema cenzurării hotărârii instanței de fond din perspectiva art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aspect ce va fi analizat în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, dar și de recurentul contestator prin criticile formulate.
Prin al doilea motiv de recurs al recurentei, Casa de Pensii a Municipiului B și prin criticile încadrate de C în ceea ce privește recursul contestatorului în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă se constată că aceștia critică hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate în cauză și a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.
Această critică de recurs este fondată însă doar în ceea ce privește recursul Casei de Pensii a Municipiului B, dar nu și a contestatorului.
Se va avea în vedere în acest sens, că recurentul contestator este beneficiarul unei pensii de invaliditate ce a fost recalculată conform Deciziei nr.-/16 mai 2008 (fila 3 dosar fond), contestată prin acțiunea pendinte pe considerentul că nu i-a valorificat corect stagiul de cotizare din perioada 11.08.1982-29.06.1985 (perioadă în care a lucrat în țări cu climă greu de suportat) - atestată de conținutul adeverinței nr.4601/17.06.2008 emisă de SC SA în sensul acordării unui spor suplimentar și a perioadei 01.10.2004-01.09.2005 în care a beneficiat de pensie de invaliditate, valorificare ce i-ar fi permis acordarea pensiei pentru limită de vârstă solicitată prin aceeași acțiune.
Aceste critici invocate de recurentul contestator nu pot fi însă primite. Într-adevăr potrivit art.87 și 89 din Legea nr.19/2000 invocate de recurent, în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor sale de pensie, se vor opera rectificările și modificările legale, numai că în cauză raportat la criticile invocate prin recursul său, se constată că astfel de erori nu există.
Recurentul-contestator invocă în susținerea recursului său dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.19/2000, solicitând să i se recunoască dreptul la pensie pentru limită de vârstă, întrucât beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, ca persoană cu handicap accentuat, având totodată un stagiu de cotizare de 32 de ani și 6 luni.
Apărările sale nu pot fi însă primite, pe acest aspect legal statuând prima instanță, întrucât pentru a beneficia de pensia pentru limita de vârstă trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiții stipulate de art.41 din Legea nr.19/2000, respectiv vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Ori, raportat la anexa 3 Legii nr.19/2000 și la vârsta pe care contestatorul născut la 26.05.1946, o avea la data solicitării - 21.07.2008, condițiile pe care trebuia să le îndeplinească pentru a beneficia pentru pensia limită de vârstă sunt: stagiul complet de cotizare de 31 ani și 8 luni, condiție îndeplinită în cauză și vârsta de 63 ani și 4 luni, cerință ce nu este însă satisfăcută, cum legal a apreciat Tribunalul, contestatorul având vârsta de 57 de ani și 2 luni.
Pentru a beneficia însă de reducerea vârstei standard de pensionare conform art.47 (1) lit. b cu 10 ani, pentru persoanele cu handicap accentuat, în categoria cărora se încadrează și recurentul contestator (conform certificatelor de încadrare în handicap accentuat anexate cauzei) era necesar să realizeze stagii de cotizare respectiv 213 din stagiul complet de cotizare, în această stare de handicap accentuat,m cerință neîntrunită în cauză conform mențiunilor carnetului de muncă (fila 21 dosar fond), contractul de muncă încetând la data de 01.08.1996.
În ceea ce privește valorificarea perioadei 1.2004-1.09.2005, în care recurentul contestator a realizat un stagiu asimilat, respectiv cel în care a beneficiat de pensie de invaliditate, nelegal a fost valorificat prin sentința atacată, cum legal susține recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului Prin efectul dispozițiilor nr.HG1550/2004, ce instituie dispoziții favorabile pentru pensiile de invaliditate parte din acest stagiu asimilat a fost avut în vedere la operațiunea de evaluare ce a început la data de 1.04.2004, respectiv pentru perioada efectuată până la această dată (stagiul de cotizare realizat până la acest moment). Desigur că pensia de invaliditate ce a urmat acestei perioade va fi valorificată conform art.78 pct.5 lit. b din Legea nr.19/2000, la data stabilirii drepturilor pentru limită de vârstă.
Se impune însă valorificarea adeverinței nr.4601/17 iunie 2008, emisă de SC SA depusă ulterior procesului de recalculare a pensiei la data de 16 mai 2008, conform Deciziei de recalculare nr.-/16 mai 2008, adeverință ce atestă realizarea de stagii de cotizare în perioada 11.08.1982-29.06.1985 în țări cu climă greu de suportat, conform prevederilor Decretului nr.112/1965 art.1 lit.
Valorificarea acestei adeverințe se va realiza, începând cu luna următoare depunerii cererii, conform art.95 alin.3 din Legea nr.19/2000, respectiv începând cu data de 1.07.2008, cererea privind valorificarea acestei adeverințe fiind depusă la recurenta-intimată la data de 19.06.2008 (fila 17-18 dosar fond).
Ori, în aceste condiții - adeverința fiind ulterioară emiterii deciziei de reactualizare nu se poate susține că a fost avută în vedere la emiterea sa, neregăsindu-se aceasta perioadă și sporul aferent Decretului nr.112/1965 în buletinul de calcul al acesteia.
Nu se pot reține nici susținerile recurentei Casa de Pensii a Municipiului B, în sensul că prima instanță ar fi încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a ordonat administrarea probelor necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. De altfel, recurenta nu indică probele ce ar fi fost necesare a fi administrate în cauză, probatoriile cu înscrisuri încuviințate și administrate în speța dedusă judecății, fiind suficiente raportat la obiectul pricinii deduse judecății.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de contestator și va admite recursul declarat de intimata Casa de Pensii a Municipiului
Va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte cererea. Va obliga intimata să valorifice conținutul adeverinței nr.4601/17.08.2008 emisă de SC SA, începând cu data de 01.07.2008. Se vor respinge, ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant .
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.1018 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27589/3/AS/2008.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte cererea.
Obligă intimata să valorifice conținutul adeverinței nr.4601/17.06.2008 emisă de începând cu data de 01.07.2008.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./17.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
