Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 478/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5527/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.478R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.4759 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.45021/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect "contestație decizie de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la apelarea cauzelor pe lista de amânări fără discuții, a răspuns recurentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la identificarea recurentului, care se legitimează cu seria - nr.-.
Recurentul, personal, solicită acordarea unui termen motivând că nu mai poate rămâne în sala de ședință întrucât este convocat la Poliția Totodată, având în vedere că același complet care a pronunțat decizia recurată a soluționat și dosarul nr-, solicită atașarea acestuia la prezenta cauză.
După deliberare, Curtea respinge cererea de conexare a dosarului nr-, întrucât în acest dosar s-a pronunțat o decizie ce nu face obiectul prezentei cauze.
Din oficiu, în temeiul art.3021Cod procedură civilă, Curtea invocă excepția nulității recursului având în vedere că nu s-au dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs.
Recurentul, personal, solicită respingerea excepției invocate.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție și pe cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4759 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.45021/3/AS/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de contestatorul; în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, rin p. decizia nr.12770/14.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii I, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensia de invaliditate, începând cu data de 01.03.2006, în valoare de 257 lei, în raport de un număr total de puncte realizate în valoare de 27,80153 și un punctaj mediu anual în valoare de 0,79433 puncte.
S-a constatat, în ceea ce privește prima critică referitoare la faptul că nu i s-a reactualizat indicele de inflație la zi și dobânzi bancare, că prin sentința civilă nr.1519/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, care constituie titlu executoriu, intimata nu a fost obligată în sensul de a achita diferențe de drepturi în forma actualizată, astfel cum se indică în această critică, motiv pentru care nu se poate considera că lipsa unei astfel de mențiuni din decizie ar face ca decizia să fie nelegală ori netemeinică și ca atare, nu se poate reține faptul că intimata ar fi procedat eronat din acest punct de vedere.
Actualizarea diferențelor de drepturi poate fi obținută pe calea unei acțiuni în justiție. Or, în cererea de chemare în judecată contestatorul a făcut referire la faptul că nu s-a reactualizat indicele de inflație la zi și dobânzi bancare, ca o critică împotriva deciziei contestate, ceea ce a impus a se verifica dacă o astfel de obligație a fost impusă intimatei prin titlul executoriu. Instanța nu a fost investită cu o cerere privind obligarea intimatei la actualizarea drepturilor de pensie, nefiind făcută mențiunea în cererea introductivă în sensul că s-ar solicita obligarea intimatei la actualizarea pensiei cu indicele de inflație la zi și dobânzi bancare, iar în lipsa unei astfel de solicitări exprese, cererea nu poate fi considerată ca o cererea în obligarea intimatei la a actualizare iar instanța are obligația de a proceda la soluționarea acțiunii în limitele impuse de dispozițiile art.129 alin.6 pr.civ.
Contestatorul a menționat că nu s-a reactualizat indicele de inflație la zi și dobânzi bancare, ceea ce înseamnă că a invocat o omisiune a intimatei, pentru a cărei verificare trebuie văzut în ce măsură subzista o astfel de obligație prin efectul legii sau urmare emiterii unui titlu executoriu.
Aceste precizări sunt necesare pentru că la acordarea cuvântului asupra fondului partea a menționat că solicită reactualizarea cu indicele de inflație de la data introducerii cererii de chemare în judecată în dosarul nr.5837, dar obiectul cererii care este analizat de instanță este cel consemnat în cererea de chemare în judecată, care poate fi modificată doar în condițiile art.132 Cod de procedură civilă și nu cu ocazia acordării cuvântului asupra fondului.
S-a considerat că, în decizia nr.-/14.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii I se menționează că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă este de 1 an 7 luni, stagiul realizat în condiții normale 15 ani 8 luni 23 zile, stagiu asimilat 1 an.
Ulterior, prin decizia nr.-/20.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii I, depusă, în copie, la fila 3 din dosar, intimata a procedat la revizuirea deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate, în sensul că a revenit și a indicat că stagiul de cotizare din grupa I de muncă este de 05 ani 10 luni 07 zile și în grupa a II a de muncă 04 ani, 03 luni, 14 zile.
Așadar, decizia contestată în prezenta cauză a conținut într-adevăr erori în privința duratei stagiilor de cotizare realizate în grupa I și II de muncă, din totalul stagiului realizat, dar care au fost îndreptate prin decizia nr.-/20.11.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii I, motiv pentru care nu se mai poate dispune anularea deciziei contestate, deoarece mențiunile referitoare la grupele de muncă din decizia contestată, au devenit ineficiente care urmare a emiterii deciziei de revizuire.
Întrucât, contestatorul a considerat că durata corectă a stagiilor realizate în grupa I de muncă ar fi de 06 ani și 25 zile, în grupa a II a de muncă ar fi de 04 ani 03 luni 14 zile și în grupa a III a de muncă ar fi de 06 ani 11 luni 14 zile, iar în decizia de revizuire nu sunt reținute întocmai aceste stagii, Tribunalul a analizat în ce măsură intimata are obligația de a înscrie în decizie că stagiile de cotizare realizate în grupele de muncă sunt cele la care a făcut referire contestatorul.
Din decizia nr.-/20.11.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii I, a rezultat că perioadele lucrate în grupa I de muncă sunt următoarele: 01.03.1990-01.10.1991, respectiv 01 an 07 luni 00 zile, conform poziției 44 din carnetul de muncă; 28.05.1986-18.08.1988, respectiv 02 ani 02 luni 20 zile, conform adeverinței nr.2046/22.08.2005 și 01.12.1982-13.06.1983 respectiv 00 ani 06 luni 12 zile, conform adeverinței nr.1442/2005.
În ceea ce privește perioada încadrată în grupa a II a de muncă, se menționează că este vorba de perioada 01.08.1975-15.11.1979 respectiv 04 ani 03 luni 14 zile, conform adeverinței nr. 20769/01.11.2005.
Această decizie a fost la rândul ei revizuită, prin decizia nr. -/29.05.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii I, depusă, în copie, la dosar, în care se menține stagiul de cotizare realizat în grupa I de 05 ani 10 luni 07 zile și în grupa a II a de 04 ani 03 luni 14 zile și sunt indicate perioadele realizate în grupa I ca fiind 01.03.1990-01.10.1991, 28.05.1986-18.08.1988, 01.12.1982-13.06.1983, 28.05.1984-03.12.1985 și perioada încadrată în grupa a II a 01.08.1975-15.11.1979.
Din deciziei nr.-/14.07.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii I, coroborată cu mențiunile din copia buletinului de calcul nr.2669/02.02.2006, rezultă că părții contestatoare i s-a valorificat, prin aceste decizii, anterior emiterii deciziei contestate, grupa I de muncă pe o durată de 06 ani 00 luni 25 zile, grupa a II a de muncă 04 ani, 03 luni și 14 zile și grupa a III a de muncă 06 ani 11 luni 14 zile.
Intimata a menționat în răspunsul emis sub nr.15640/01.06.2009, faptul că la adăugarea grupei de muncă și sporuri efectuată prin decizia nr.-/14.07.2006, a fost introdusă eronat perioada 13.06.1983-01.09.1983. Ulterior, s-a constatat ca această perioadă nu există în niciuna din adeverințele depuse cu nr. de înregistrare 2669/02.02.2006, respectiv adeverințele nr.100/16.02.2006 emisă de. CFR B, nr.U-, nr.2046/22.08.2005 emisă de SC SA, iar prin decizia nr.-/20.11.2008, perioada 13.06.1983-01.09.1983, a fost scoasă din calcul și vechimea corectă aferentă grupei I de muncă a contestatorului este de 5 ani 10 luni 7 zile.
Ca urmare a acestor diferențe între mențiunile din deciziile de pensionare referitoare la durata stagiului de cotizare realizat în grupa I de muncă (pentru grupa a II a nu există diferențe între decizia de revizuire din 20.11.2008, din 29.05.2009 și decizia emisă la 14.07.2006 și buletinul de calcul 2669/02.02.2006 fiind indicată durata de 04 ani 03 luni 14 zile), s-a procedat la analizarea înscrisurilor de la dosar, care atestă realizarea stagiilor în grupa I de muncă, a modului în care acestea au fost preluate, precum și a temeiului drept care permite revizuirea drepturilor de pensie, pentru a se stabili dacă atunci când intimata nu a mai ținut cont de perioada 13.06.1983-01.09.1983, ca fiind lucrată în grupa I, a procedat în mod legal.
Astfel, din mențiunile inserate la poziția nr.44 din copia carnetului de muncă de la dosar, rezultă că în perioada 01.03.1990-01.10.1991, contestatorul a lucrat în loc de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, conform adresei nr. 608/12.06.1991 a, în procent de 100%, în total 1 an 7 luni.
Din adeverința nr.100/16.01.2006 emisă de. CFR B - Secția CT 4 P, de la dosar, rezultă că partea are o vechime în grupa I de muncă de 6 luni 12 zile, în procent de 100%. în perioada 01.12.1982-13.06.1983, atestată și prin adeverința nr.U- emisă de Sucursala Regionala CF B - Serviciul Resurse Umane, prin care se menționează și faptul că în perioada 28.05.1984-03.12.1985 a lucrat în grupa I de muncă, în procent de 100%, totalul acestor două perioade fiind de 2 ani și 17 zile.
Potrivit mențiunilor din adeverința nr.2046/22.08.2005 emisă de SC SA, de la dosar, rezultă că și în perioada 28.05.1986-18.08.1988 contestatorul a desfășurat activități în grupa 1 de muncă, procent 100%, în total 2 ani 2 luni și 20 de zile.
Din cumularea acestor perioade 1 an 7 luni + 2 ani și 17 zile + 2 ani, 2 luni și 20 de zile, rezultă că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă este de 5 ani 10 luni și 7 zile, astfel cum a indicat și intimata în decizia de revizuire a deciziei contestate.
Nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar ca și o altă perioadă decât cele avute în vedere de intimată, să fi fost stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă.
În ceea ce privește perioada 13.06.1983-01.09.1983, care ar fi fost introdusă eronat, inițial atunci când s-a menționat că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă este de 6 ani, 00 luni și 25 zile, conform punctului de vedere expus de intimată, Tribunalul a constatat această perioadă este indicată în carnetul de muncă, la poziția nr.17 fiind făcută mențiunea că la 13.06.1983 contestatorul a fost încadrat prin transfer, numai că, în carnetul de muncă nu se indică faptul că și această perioadă ar fi stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă.
Or, intimata are obligația de a stabili dreptul de pensie doar în baza înscrisurilor care sunt atașate dosarului de pensionare, conform art.82 alin.2 din Legea nr.19/2000 coroborat cu dispozițiile din Secțiunea B cap.VII pct.28 din nr.340/2001, iar nu de a considera că anumite perioade se încadrează în grupe de muncă, dacă nu există fie mențiuni în carnetul de muncă fie mențiuni în adeverințele emise de foștii angajatori în sensul respectiv.
În condițiile în care intimata a procedat eronat atunci când a decis că stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă este de 6 ani 00 luni 25 zile, emiterea unei decizii de revizuire corespunde cu cerințele impuse de dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000, în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale. Dispoziția legală este imperativă și obligă intimata să se conformeze acesteia când se constată erori.
Cum și în speță s-a constatat o eroare referitoare la durata stagiului de cotizare realizat în grupa I, care evident că influențează și durata stagiului din grupa a III-a (în privința celui realizat în grupa a II a intimata a fost consecventă în deciziile de revizuire), cum perioada 13.06.1983-01.09.1983 nu este atestată ca fiind lucrată în grupa I de muncă, prin acte care să emane de la angajator, nu se poate dispune ca respectiva perioadă să fie valorificată ca stagiu de cotizare din grupa I de muncă.
Tribunalul a făcut precizarea că în măsura în care contestatorul obține înscrisuri, care să ateste realizarea respectivului stagiu în grupa I de muncă, acesta are posibilitatea de a depune respectiva dovadă la intimată, pentru a fi valorificată ca atare la stabilirea pensiei.
Deși contestatorul a indicat, în motivarea acțiunii, că decizia nu este în spiritul sentinței civile pentru motivele la care a făcut referire, Tribunalul a reținut că în sentința civilă nr.1519/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a, instanța nu a analizat decizia contestată, cea din 14.07.2006, din perspectiva duratei stagiului de cotizare realizat în grupa I și nu a stabilit cu putere de lucru judecat care ar fi respectiva durată, ci atunci când a respins criticile contestatorului cu privire la grupele de muncă a avut în vedere dispozițiile art.78 și faptul că realizarea stagiului în grupa de muncă nu influența calculul pensiei și cuantumul drepturilor de pensie, neputându-se calcula punctaj pentru sporul aferent acordat pentru stagiul prestat în grupele de muncă, singurul beneficiu fiind reducerea vârstei standard de pensionare cu un anumit număr de ani în funcție de perioada prestată în grupele de muncă sau un stagiu complet derogator dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.226/2006 sau cele prevăzute de Legea nr.19/2000 (evident că analiza respectivă a avut în vedere dispozițiile legale care erau în vigoare la data stabilirii dreptului).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că sentința a fost pronunțată de același complet ce a pronunțat și sentința din dosarul -, complet nelegal constituit și care a refuzat să se abțină.
Examinând excepția nulității recursului, Curtea o apreciază, ca nefondată, față de susținerile recurentului referitoare la existența unui motiv de nulitate de ordine publică a sentinței recurate, respectiv prin prisma susținerilor potrivit cărora completul ce a pronunțat sentința ar fi fost nelegal constituit.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel, prin sentința civilă nr.1519/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, contestația formulată de către recurent, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii I, anulându-se ca nelegală decizia nr.11277/14.07.2006, fiind obligată intimata să emită o nouă deciziei de pensie de invaliditate, în favoarea recurentului-contestator, în funcție de un număr total de puncte de 27,90470, un punctaj mediu anual de 0,79728, un cuantum al drepturilor de pensie de 257,6 lei, începând cu 01.03.2006.
Curtea mai reține că, în baza acestei sentințe, intimata a emis decizia nr.-/20.11.2008, cu a cărei contestație recurentul a investit prima instanță și asupra căreia s-a pronunțat prin sentința recurată.
Având în vedere obiectul diferit al cauzelor soluționate prin sentința civilă nr.1519/26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- și prin cea de față, raportat și la dispozițiile art.24, 25, 26 și 27.pr.civ. Curtea apreciază, ca nefondate, susținerile recurentului, cum că hotărârea ar fi lovită de nulitate prin prisma incidenței acestor dispoziții legale, deoarece abținerea este o facultate recunoscută judecătorului în privința căruia există un motiv de incompatibilitate ori de recuzare, iar, în speță, nu există vreun asemenea motiv, deoarece prin pronunțarea sus-menționatei sentințe nu se poate considera că judecătorii ar fi incompatibili în sensul art.24 pr.civ. ori și-ar fi spus părerea cu privire la pricină în sensul art.27 pct.7 pr.civ.
Drept consecință, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge excepția nulității recursului și va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.4759 din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.45021/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
23.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
