Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr. 486/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă și avocat - pentru reclamantul intimat, lipsind reclamantul intimat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare și notă de cheltuieli.
Avocatul reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu reprezentanta pârâtei recurente, copia unui înscris - susținând că a fost consemnat de o persoană de la. privind data de la care se poate prezenta, copie după adresa 4230/2008 emise de Inspectoratul Școlar Județean Sibiu către Sibiu și copia unui răspuns emisă de B ca urmare a unui memoriu adresat de reclamant acestei instituții.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea în totalitate a acțiunii și exonerarea de plata cheltuielilor de judecată. Cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul reclamantului intimat pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele din întâmpinare. Cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, solicitând: anularea deciziei de pensionare nr.95769/10.11.2008 emisă de intimată și restabilirea situației anterioare în sensul reluării raporturilor de muncă, întrucât a solicitat pensionarea pentru limită de vârstă.
Acțiunea introductivă a fost precizată, în sensul că reclamantul arată că decizia de pensionare contestată privind acordarea pensiei anticipate este netemeinică și nelegală, dat fiind faptul că nu i s-a luat în considerare perioada de 9 ani și 11 luni ca vechime în muncă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea nr. 1515/07.03.1991 emisă în baza nr. 118/1990.
În cursul procesului pârâta a depus la dosar decizia nr.68/23.12.2008 de revizuire a drepturilor prev. de nr.118/1990, ca urmare a faptului că în perioada strămutării în altă localitate reclamantul avea vârsta cuprinsă între 4 și 14 ani și prin urmare se afla în imposibilitatea de a fi încadrat în muncă.
Prin întimpinarea depusă în cauză pârâta Sibiu a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 486/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată;
S-au respins celelalte pretenții.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că litigiul a rămas fără obiect deoarece prin decizia nr. 95769/18.05.2009 s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, s-a anulat totodată decizia nr.95769/10.11.22008 atacată în cauză și nu s-a făcut dovada că reclamantul a încetat efectiv raporturile de muncă cu unitatea angajatoare.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, care numai pe parcursul procesului s-a conform cererii de pensionare, în aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a stabilit obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs, în termenul legal, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, solicitând în temeiul art.304 punct 9 și art. 304 indice 1 cod procedură civilă, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că hotărârea este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, deoarece prin acțiunea formulată reclamantul a urmărit recunoașterea perioadei 30.07.1950-30.06.1960 ca fiind vechime în muncă, ori, acest lucru nu s-a realizat prin decizia emisă la data de 18.05.2009. Această decizie a fost emisă în contextul solicitării formulate în cadrul litigiului de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, ia nu de pensie anticipată. Ca atare, susține recurenta, în mod nejustificat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată pe motivarea improprie că s-a conformat cererii de pensionare doar în timpul procesului.
În fine, recurenta, arată că instanța de judecată ar fi trebuit să se pronunțe în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, sub aspectul nevalorificării la determinarea cuantumului pensiei, ca vechime în muncă, a perioadei 30.07.1950-30.06.1960, dat fiind faptul că în acea perioadă reclamantul avea vârsta cuprinsă între 4 ani și 14 ani, cu consecințe asupra impunerii cheltuielilor de judecată. În același timp, susține recurenta s-ar fi impus proporționalizarea cheltuielilor de judecată, raportat la partea din acțiune care a fost admisă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de Sibiu ca nefondat și în consecință menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând că în mod corect prima instanță a constata că recurenta s-a conformat cererii de pensionare doar în timpul procesului, astfel încât i s-a reținut în sarcină culpa procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.(1) cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 129 alin.(6) cod procedură civilă "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Acest text de lege consacră principiul disponibilității, ceea ce înseamnă că instanța trebuie să soluționeze cererea reclamantului în limita investirii, reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual.
În speță, obiectul litigiului, regăsit atât în acțiunea introductivă, cât și în precizările ulterioare -filele 34 și 101 este definit de reclamant ca fiindanularea Deciziei nr. 95769/10.11.2008privind acordarea pensiei anticipate emisă de Sibiu, pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
Judecând litigiul în limita acestei investirii în mod corect prima instanță a respins pretențiile reclamantului ca fiind lipsite de obiect, în contextul în care pe parcursul derulării litigiului recurenta pârâtă a emis o altă decizie- Decizia nr.95769/18.05.2009- prin care se precizează expres că se anulează Decizia nr.95.769/10.11.2008 (fila 104) (decizia care face obiectul litigiului de față).
Deci, soluția primei instanțe nu vizează fondul pricinii, fundamentându-se într-o aplicare corectă a principiului de drept sus reținut, pe excepția-lipsă obiect-raportat strict la limita investirii sale de către reclamant și probele administrate sub acest aspect.
Cu referire la cheltuielile de judecată, art. 274 cod procedură civilă sancționează culpa procesuală dedusă din expresia " partea care cade în pretențiuni". Or, pentru ca o parte să fie considerată că a pierdut procesul nu este obligatoriu ca ea să fi investit instanța cu o cerere pe care aceasta să o fi respins. În aceeași măsură cade în pretenții și acela care a păstrat o atitudine procesual pasivă, cum este cazul în speță, când pârâta a emis, după intentarea acțiunii-situație în care reclamantul a angajat cheltuieli de judecată-, o nouă decizie prin se care anulează decizia atacată în instanță, făcând ca cererea sa să fie respinsă ca lipsită de obiect.
În fine, cu privire la cuantumul acestor cheltuieli, criticile recurentei sunt de asemenea nefondate, deoarece instanța de fond a stabilit doar acordarea onorariul avocațial, justificat cu chitanța depusă la dosar; acțiunea de față fiind scutită de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.159 din Legea nr.19/2000.
Așa fiind, constatând că soluția primei instanțe face o aplicare și interpretare corectă a normei juridice la starea de fapt reținută corect din probele dosarului, Curtea, în conformitate cu art. 312 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față; menținând ca fiind legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr. 486/28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4 ex./ 19.01.2010
Jud. fond. /
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
