Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație deciziei de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 494
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat deCasa Județeană de Pensii S,cu sediul în municipiul S, str. - -, Județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.53din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 27 aprilie 2009, potrivit art. 260 din Codul d e procedură civilă, când,
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1141 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 776 din 18 decembrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația formulată de în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii S, împotriva deciziei nr. R/19015 prin care i s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sensul că stagiul de cotizare realizat de contestator, de 12 ani, 3 luni și 16 zile, este mai mic decât stagiul minim necesar, respectiv 12 ani și 6 luni, prevăzut de Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000.
S-a apreciat că justificat intimata nu a luat în calcul adeverința nr. 110 din 15.09.1980 eliberată de B, la stabilirea stagiului de cotizare, cât timp nu a fost confirmată oficial de unitatea emitentă, considerând că înscrisul cuprinde date ce nu corespund realității.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25 martie 2008, contestatorul a solicitat revizuirea sentinței menționate, susținând că, greșit s-a reținut că adeverința nr. 110/15.09.1980 ar fi falsă, în condițiile în care a notificat de mai multe ori intimata să i-o remită în original, însă a primit doar o copie.
În opinia sa adeverința pe care a obținut-o, după mai multe insistențe are vizibilă ștampila, astfel că se constituie într-un înscris nou reținut de partea potrivnică, în înțelesul art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 119 din 2 iunie 2008, Tribunalul Suceava - secția civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, deoarece înscrisul de care se prevalează revizuientul era depus la dosar la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.
Împotriva acestei sentințe revizuientul a declarat recurs, susținând că prima instanță, în motivare a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, întrucât adeverința nr. 110/15.09.1980 emisă de B era la dosarul nr-, aceasta nefiind luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare întrucât nu conținea elementele unui act administrativ, respectiv lipsea ștampila, aspect despre care, instanța de fond nu face vorbire în sentința recurată.
A mai susținut că prin eliberarea de către intimată, după mai multe insistențe a unei copii pe care se vede ștampila, potrivit adresei nr. 22611/26.05.2008, aceasta constituie un înscris nou în înțelesul art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, care a fost reținut de partea potrivnică.
Prin decizia nr. 1478 din 14 octombrie 2008, Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de revizuient și casând sentința recurată, a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că nu a analizat și comparat faptul că adeverința de care s-a prevalat contestatorul, nu era lizibilă, motiv pentru care instanța de fond și cea de recurs nu a putut să o valorifice ca vechime în muncă, respectiv stagiul de cotizare în beneficiul reclamantului. Cum prima instanță nu a analizat în profunzime cele două acte, respectiv adeverința depusă de contestator la dosar și cea trimisă în copie prin adresa nr. 22611/26.05.2008 de către intimata Casa Județeană de Pensii S, la insistențele repetate ale contestatorului, prima instanță manifestând lipsă de rol activ prin aceea că nu a solicitat acel document, s-a apreciat că această situație echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente prevederile art. 312 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
După rejudecare, prin sentința civilă nr. 53/19.02.2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea formulată de revizuientul împotriva sentinței civile nr. 1141/13.09.2007 a aceleiași instanțe și schimbând în totalitate sentința sus menționată, a admis contestația, a anulat decizia nr. R/19015 din 8.06.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii S, constatând că petentul, îndeplinește condițiile pentru înscrierea la pensie, prin luarea în considerare a adresei nr. 110/15.09.1980 emisă de fostul B, începând cu data de 8.06.2006.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că față de conținutul motivării deciziei instanței de recurs, dosarul a fost trimis spre rejudecare pentru ca tribunalul să se pronunțe pe fondul cererii petentului, reținând că cererea de revizuire este admisibilă.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 160 alin. 1și 5 din Legea nr. 19/2000, a constatat că petentul face dovada vechimii sale în muncă cu carnetul de muncă seria - - precum și cu adeverința nr. 110/15.09.1980 eliberată de B, adeverință care, în raport cu data emiterii, reprezintă un act autentic care face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, făcute în limitele atribuțiilor sale.
Întrucât pârâta nu a dovedit că a demarat procedura înscrierii în fals cu privire la mențiunile înscrise în adeverința mai sus menționată, aceasta se bucură de prezumția că emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari și este valabilă, sarcina probei trecând asupra părții care contestă sinceritatea și autenticitatea înscrisului. Pârâta nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte că mențiunile din adeverință nu corespund realității, așa încât aceasta trebuie luată în calcul pentru determinarea stagiului de cotizare al petentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii S, susținând că a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 322 din Codul d e procedură civilă și a Legii nr. 19/2000.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, întrucât petentul avea cunoștință de adeverința nr. 110/15.09.1980, aceasta nefiind un document descoperit după darea hotărârii, cel depus ulterior reprezentând o copie a înscrisului. Ori, revizuirea, care este o cale extraordinară de atac poate fi exercitată, limitativ, numai pentru motivele prevăzute de art. 322 din Codul d e procedură civilă, iar din moment ce revizuientul nu a depus la dosar în sprijinul cererii sale nici un document nou, condiția impusă de art. 322 pct. 5, nu este îndeplinită.
Susținerile din motivarea sentinței în sensul că petentul face dovada că a lucrat în perioada înscrisă în adeverința nr. 110 cu carnetul de muncă seria - nr. -, nu corespund realității deoarece din copia carnetului de muncă rezultă că perioada 25.08.1969 - 23.05.1975 nu este evidențiată.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, curtea constată că este nefondat.
Admisibilitatea prezentei cereri de revizuire a fost stabilită de către instanța de control judiciar care a soluționat recursul declarat de revizuient împotriva sentinței civile nr. 119 din 2 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, astfel că întemeiat tribunalul, după rejudecare, a soluționat cererea petentului pe fond.
Față de prevederile alin. 5 al art. 160 din Legea nr. 19/2000 care prevăd că dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale și cum adeverința nr. 110/1980 nu s-a dovedit că este falsă, corect instanța de fond a admis contestația petentului.
Nu este reală susținerea recurentei conform căreia instanța reține că perioada 1969 - 1975 este înscrisă în carnetul de muncă al contestatorului.
Ceea ce s-a reținut este faptul că atât cu carnetul de muncă cât și cu adeverința nr. 110/1980, acesta a dovedit îndeplinirea duratei stagiului minim de cotizare, ca una din condițiile necesare pentru a fi incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Așa fiind, recursul găsindu-se nefondat, va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului, cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței (fila 17 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deCasa Județeană de Pensii S,prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 53 din19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii S, să plătească revizuientului, suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. -,pensionat,
semnează președintele instanței
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 19.05.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Nicolae, Andrianu Virgil
