Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 4989/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3128/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4989/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.385 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15732/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.385 pronunțată la data de 20.01.2009, în dosarul nr-, al Tribunalului București - Secția a VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
A fost obligată pârâta ca, în temeiul Legii nr.19/2000, să emită către reclamant o nouă decizie de pensionare anticipată parțială prin luarea în considerare a următoarelor perioade de contribuție: iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2001; ianuarie, februarie, martie, iunie, iulie, octombrie și noiembrie 2002; februarie, martie și aprilie 2003; ianuarie, martie și august 2004; începând cu data de 29.11.2007. S-a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere al reclamantului privind luarea în considerare a celorlalte perioade contributive.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că raportat la conținutul declarațiilor nominative anexate cauzei cu viza de primire a intimatei Casa de Pensii a Municipiului B și al buletinului de calcul, nelegal pârâta nu a luat în calcul la stagiul de cotizare perioadele sus-menționate.
S-a apreciat că pentru aceste perioade, reclamantul a depus declarațiile nominale la sediul pârâtei, cu viza de primire de la aceasta, fără a fi luate în considerare ca perioadă contributivă, deși s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale. Drept urmare, a statuat Tribunalul că aceste perioade pârâta trebuia să le ia în considerare la calcularea pensiei și a punctajului mediu anual, conform principiului contributivității, prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, nu și pentru cele pentru care nu s-a făcut dovada achitării contribuțiilor la asigurări sociale, aceste pretenții fiind apreciate neîntemeiate și respinse ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale. Se arată în dezvoltarea motivului formulat că în speță din actele depuse la dosarul de pensionare și lucrările dosarului, respectiv adeverinței CAS nr.98602/8.12.2008, nu se poate afirma dovedirea plății contribuțiilor de asigurări sociale de către angajator, depunerea pe discheta pentru perioada 01.04.2001-01.01.2007 pentru lunile octombrie 2001 și iulie 2002. Drept urmare, prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv art.6, 21, 37, 160 din Legea nr.19/2000 și ordinului nr.136/1976, Decretul nr.92/1976.
Se impune a se avea în vedere că, potrivit normelor sus-citate, dovada vechimii în muncă și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale, care să poarte viza Inspectoratului Teritorial d e Muncă pentru legalitatea înscrierilor efectuate în carnetul de muncă.
Arată astfel recurenta că, reclamantul nu a depus la dosar acte care să demonstreze că pentru lunile octombrie 2001, iulie 2002 s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Adeverința CAS nr.98602/8.12.2008 depusă la dosar nu dovedește faptul că pentru perioada sus-menționată s- plătit contribuția de asigurări sociale sau chiar dacă s-a plătit CAS-ul nu a fost făcută dovada acestei plăți prin depunerea dischetelor la, deci ca atare nu apare încărcată plata cu programul informatic al.
Ori, pretinde recurenta nu are nici o culpă pentru faptul că nu s-a realizat dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale, așa cum prevede legea.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Într-un prim motiv de recurs, recurenta invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, fără a arăta însă considerentele ce ar determina incidența sa în cauză.
Curtea notează însă că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. În concret, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative.
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză, nedovedindu-se o incursiune a instanței de judecată în atribuțiile altei puteri în stat, legislativă sau executivă.
Prin al doilea motiv de recurs formulat, recurenta critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță a analizat greșit probele administrate în cauză și a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Nici această critică de recurs nu este întemeiată.
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, întrucât în temeiul art.37 din Legea nr.19/2000 recurenta avea obligația să includă în baza de calcul a pensiei veniturile aferente perioadelor reținute în dispozitivul sentinței atacate, venituri ce au reprezentat salarii obținute în baza unui contract de muncă, supuse plății contribuției de asigurări sociale.
Încadrarea în stagiul de cotizare a perioadelor sus-menționate se impunea pe considerentul că pentru aceste perioade s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator, cerința legii fiind astfel complinită.
Recurenta nu se poate prevala de faptul că, în programul său informatic nu apare încărcată plata unei astfel de contribuții, eventualele erori sau neconcordanțe în programul său informatic fiind imputabile acesteia, nefiind de natură a susține neplata contribuțiilor de asigurări sociale către intimată.
De altfel, dispozițiile legale în materia sus-citată, nu impun obligația încărcării în programul informatic a unei astfel de contribuții, iar dispozițiile Ordinului nr.136/1976 și a Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 au relevanță în cauză, în condițiile în care nu contravin actului normativ cu forță juridică superioară, respectiv Legea nr.19/2000.
Nu poate fi reținută nici aplicabilitatea în cauză a art.160 pct.5 din Legea nr.19/2000, în sensul că dovedirea duratei de asigurare, pentru stagiile de cotizare realizate până la data intrării în vigoare a legii, s-ar realiza doar prin înscrierile din carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau prin alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Aceasta, întrucât pe de o parte stagiile de cotizare sunt ulterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, iar pe de altă parte, așa cum s-a menționat, conform art.37 din Legea nr.19/2000, includerea respectivelor perioade ca stagii de cotizare se impune pe considerentul că pentru aceste perioade s-a datorat contribuția de asigurări sociale.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în bata art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată fiind pronunțată fără a exista o imixtiune a instanței în activitatea altei puteri în stat și cu interpretarea corectă a probelor administrate și a normelor de drept substanțial aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.385 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 15732/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./17.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
