Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 501
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V împotriva sentinței civile nr. 395 din 10.04.2008 a Tribunalului Vaslui, intimat fiind, având ca obiect
contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare însoțită de o serie de înscrisuri, fără duplicat pentru comunicare recurentei.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
La interpelarea instanței în legătură cu duplicatul întâmpinării care ar fi trebuit comunicat recurentei, intimatul precizează că a depus personal la Casa jud. de Pensii V duplicatul întâmpinării, în aceeași zi în care a trimis exemplarul pentru instanță, primind și nr. de înregistrare de la intimată; prezintă instanței dovada numărului de înregistrare.
Instanța constată că este necesar ca intimatul să depună la dosar o copie integrală după carnetul de muncă. Se lasă dosarul la a doua strigare pentru ca intimatul să depună la dosar copia integrală a carnetului de muncă.
La reluarea cauzei, se prezintă intimatul, depune la dosar copia integrală a carnetului de muncă, precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului.
Intimatul precizează că se judecă de doi ani cu Casa Județeană de Pensii Mai are o sentință definitivă și irevocabilă la care nu s-a făcut recurs pentru că el nu a solicitat cheltuieli de judecată. La această sentință, recurenta a declarat recurs pentru că el a solicitat cheltuieli de judecată.
Concluzionând, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3965/89/17.12.2007, a contestat decizia de pensionare nr. 32010/16.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la stabilirea drepturilor de pensie nu i-au fost luate în considerare adeverința eliberată de SC "" SRL pentru o perioadă de 3 luni și 6 zile și adeverința nr. 2385 din 05.10.2006, emisă de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA I pentru perioada de 2 ani, 3 luni și 11 zile. De asemenea, a susținut că intimata nu a ținut cont de mențiunile făcute de către V în carnetul de muncă referitor la faptul că s-a achitat CAS conform grupei a II a de muncă pentru perioada 03.01.2000 - 01.04.2001 și că nu a luat în calcul o perioadă de cotizare de 6 luni, respectiv 01.01.2002 - 30.06.2002, lucrată la SC "" SRL
În drept, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 6 și art. 15 din Ordinul nr. 50/1990 și art. nr.HG 1223/1990.
Prin sentința civilă nr. 395/10.04.2008, Tribunalul Vasluia admis contestația formulată de împotriva deciziei nr. 32010/16.11.2007 și, în consecință:
A obligat intimata Casa Județeană de Pensii V să emită o nouă decizie de pensionare în care să se recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului ținând cont de adeverințele nr. 14 din 06 martie 2002 emisă de SC" "SRL V și nr. 2385 din 05 octombrie 2006 emisă de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" Sucursala
A obligat intimata să ia în calcul la recalcularea drepturilor de pensie și perioada 03 ianuarie 2000 - 30 iunie 2002.
A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la refuzul Casei Județene de Pensii V de a lua în considerare adeverința cu nr. 14 din 06.03.2002, motivat de faptul că nu respectă dispozițiile nr.HG 261/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiat. Adeverința eliberată de SC "" SRL se referă la perioada 22.02.1999 - 01.06.1999, iar nominalizarea persoanelor s-a făcut în conformitate cu nr.HG 1223/1990.
În legătură cu cea de-a doua adeverință, nr. 2385 din 05.10.2006, eliberată de I, instanța a constatat că din conținutul acesteia rezultă că a lucrat la această societate în funcția de subinginer hidro în perioada 01 noiembrie 1973 - 16 august 1976, în cadrul unei subunități din incinta îndiguită de, beneficiind de un spor de izolare de 25%.
Or, din adresa nr. 43 G/1855 din 19.09.1997 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, depusă la fila 9 din dosarul cauzei, reiese că "încadrarea în grupa a II a de muncă se va face numai pentru perioada în care se lucrează efectiv în condiții de șantier, în câmp sau incintele îndiguite". Având în vedere cele expuse mai sus rezultă că în perioada prevăzută în adeverința nr. 2385 din o5.10.2006, contestatorul a desfășurat o activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Din copia carnetului de muncă de la fila 6 din dosar se constată că la poziția 65 Inspectoratul Teritorial d e Muncă Vaf ăcut mențiunea că de la 03.01.2000 la 01.04.2001 s-a virat CAS pentru grupa a II-a de muncă. Luând în considerare că în perioada 01.03.2000 - 30.06.2002 contestatorul a avut aceeași funcție, se poate considera că întreaga perioadă se încadrează în grupa a II -a de muncă.
În concluzie, intimata, în baza documentelor existente la dosarul administrativ trebuia să procedeze, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, la stabilirea stagiului corect de cotizare în vederea emiterii deciziei de pensionare.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, instanța a admis contestația introdusă de împotriva deciziei nr. 32010 din 16.11.2007, emise de intimata Casa Județeană de Pensii V și, în consecință, a anulat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit a dispus instanța de fond a fi luată în considerare adeverința nr. 2385/5.10.2006 emisă de SNIF -Sucursala I, deoarece aceasta nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv Ordinul 50/1990 și HG1223/2000.
De asemenea, susține că în mod greșit s-a dispus a fi luată în considerare adeverința nr. 14/6.03.2002 emisă de SRL, având în vedere din carnetul de muncă al contestatorului rezultă că în aceeași perioadă figurează ca asociat în baza contractului de asigurare nr-. Ori, persoanele autorizate să desfășoare o activitate independentă conform Decretului nr. 54/1990 și Legea 31/1990, care au contracte de asigurare încheiate nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs s-a depus, ca act nou, copia integrală a carnetului de muncă al contestatorului -intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, din adeverința nr. 2385/5.10.2006 emisă de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" SA - Sucursala I rezultă că intimatul a lucrat în cadrul societății în perioada 01.11.1973 -16.08.1976, desfășurând activitate în cadrul unei subunități din incinta indiguită de și beneficiind de spor (izolare) la salariu de 25%, conform art. 68(1) din Legea 57/1974.
Prima instanță a reținut că din adresa nr. 43G/1855/19.09.1997 a rezultă că încadrarea în grupa a II-a de muncă se va face numai pentru perioada în care se lucrează efectiv în condiții de șantier, în câmp sau incinte îndiguite, concluzionând că, în raport de mențiunile din adeverința nr. 2385/5.10.2006, activitatea acestuia din perioada menționată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Concluzia instanței de fond este greșită.
Potrivit adeverinței, se atestă că intimatul a beneficiat de un spor de izolare pentru perioada lucrată la SNIF -Sucursala I în calitate de subinginer.
Însă, potrivit Ordinului 50/1990 (pct. 6,13,14), nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în grupa a II-a de muncă. Aceleași prevederi referitoare la procedura de nominalizare sunt reluate și de HG 1223/1990.
Cum din adeverința nr. 2385/5.10.2006 nu rezultă că intimatul -contestator ar fi fost nominalizat conform procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 ori HG 1223/1990 ca fiind beneficiar al grupei a II-a de muncă, greșit a fost obligată Casa Județeană de Pensii I să ia în calcul perioada 1.11.1973 -16.08.1976 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Cât privește adeverința nr. 14/06.03.2002 emisă de SARATA SRL V, din care rezultă că intimatul a fost salariatul societății în perioada 22.02.1990 -1.06.1999, beneficiind de grupa a II-a de muncă conform HG1223/1990, Curtea de Apel constată că mențiunile din adeverință sunt infirmate de cele din carnetul de muncă (poz. 60, 61), care atestă pentru aceeași perioadă (22.02.1999 -01.06.1999) calitatea de asociat al lui, acesta beneficiind de contractul de asigurare nr- încheiat cu
Ori, câtă vreme mențiunile din contractul de muncă nu au fost rectificate, ele nu pot fi contrazise de o adeverință eliberată ulterior întocmirii carnetului de muncă, ci, eventual, pot fi completate.
Mai mult, potrivit HG1223/1990, nominalizarea persoanelor încadrate în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere din unități, iar adeverința nu face referire la o asemenea nominalizare.
Ca atare, în mod greșit a obligat instanța de fond Casa Județeană de Pensii V să stabilească stagiul de cotizare al contestatorului -intimat în funcție de perioada atestată de adeverința nr. 14/2002, ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel constată că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de Casa Județeană de Pensii V și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverințelor nr. 14/06.03.2002 eliberată de "SARATA" SRL V și nr. 2385 din 05.10.2006 eliberată de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" Sucursala
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Casa Județeană de Pensii V, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 395/10.04.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverinței nr. 14/06.03.2002 eliberată de "SARATA" SRL V și nr. 2385 din 05.10.2006 eliberată de Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" Sucursala
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
09.09.2008 - 2 ex.
Tribunalul Vaslui: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
