Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 5046/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3996/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5046/
Ședința publică din data de 07 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea contestației în anulare formulată contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 2689/R din data de 24.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1723/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a atașat dosarul de fond nr- (format vechi nr.1723/2009) al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2689/R din data de 24.04.2009, atacată cu prezenta contestație în anulare și care face obiectul cauzei deduse judecății.
Contestatorul, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului, în susținerea motivelor contestației în anulare.
Contestatorul, având cuvântul, susține oral motivele contestației în anulare, concluzionând în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 15.06.2009, sub nr- (număr în format vechi 3996/2009), contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B (), a atacat (cu această cale extraordinară de atac) decizia civilă nr.2689/R din data de 24.04.2009, pronunțată în dosarul - (număr în format vechi 1723/2009), de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1055 din data de 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27587/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B ().
În motivarea contestației sale în anulare, contestatorul arată că este corect și legal să se calculeze renta de veteran de război prin aplicarea prevederilor art. 13 și art. 14 din Legea nr. 44/1994, în raport cu solda de grad și solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ap. la minim 25%, începând cu data de 16.07.2007.
Contestatorul consideră că renta este una singură și că aceasta putea fi calculată fie în sistemul de pensii Ap. fie în sistemul de pensii civil, după caz.
Pentru faptul că solicitări similare (care s-au întemeiat pe aceiași parametri de argumente și justificări), au fost soluționate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, care s-a pronunțat pentru calculul rentei unui veteran de război în funcție de cele două criterii - atât de grad, cât și în funcție de funcția unui veteran de război, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, a unui sublocotenent din Ap. în procent de 25%, contestatorul consideră că nu pot exista, două hotărâri opuse în același caz.
Totodată, contestatorul invocă excepția puterii de lucru judecat în ceea ce privește decizia civilă nr. 821/R/2008, pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, sens în care face trimitere la dispozițiile art. 1201 din Codul civil, susținând că această decizie a intrat în puterea lucrului judecat și că principalele efecte ale lucrului judecat sunt:exclusivitatea, incontestabilitatea și obligativitatea hotărârii judecătorești.
Contestatorul consideră că opinia Curții de Apel este corectă și indubitabilă, iar includerea conjuncției"și"între elementele în raport de care se calculează renta, constituie un argument în sensul că, indiferent de faptul că renta a fost acordată în temeiul dispozițiilor art. 13 sau ale art. 14, baza de calcul a acesteia este una singură.
Nu indică temeiurile de drept ale contestației în anulare.
Deși legal citată, intimata Casa de Pensii a Municipiului B () nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor formulate în cuprinsul prezentei contestații în anulare, având în vedere și dispozițiile art.317 - 321 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.2689/R din data de 24.04.2009, pronunțată în dosarul - (număr în format vechi 1723/2009), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1055 din data de 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27587/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B ().
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr. 45/10.11.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispoz. art. 329 al.3 Cod proc. civilă, s-a statuat că: "Dispozițiile art. 141, raportate la dispozițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2004, aprobată prin Legea nr. 210/2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art. 13 și 14 din lege, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale".
Înalta Curte de Casație și Justiție a mai statuat că renta lunară a veteranilor de război, prevăzuți la art. 13 și art. 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, se recalculează ulterior modificării textului de lege prin nr.OUG 12/2004, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și/ sau al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, dispozițiile menționate instituind 4 categorii de veterani de război, în funcție de ordinele și medaliile ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare categorie în parte.
Totodată, s-a mai reținut și că, prin introducerea art. 141ale nr.OUG 12/2004, nu s-a modificat modul de stabilire al rentei lunare și aceste prevederi legale au fost completate în sensul că la determinarea cuantumului rentei, de care beneficiază veteranii de război, se iau în calcul, după caz, solda de grad și/sau solda de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, indiferent de sistemul public sau militar.
Scopul urmărit prin introducerea art. 141în Legea nr. 44/1994, republicată, nu a fost acela de a egaliza pe toți veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care aceștia sunt îndreptățiți, în sensul de a se calcula pentru toți, indiferent de decorația primită, o rentă raportată la cumulul dintre solda de grad și solda de funcție a unui sublocotenent, ci de a introduce, ca unic element de referință pentru determinarea rentelor, solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, indiferent de sistemul militar din care provin veteranii de război.
Dacă prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 12/2004 s-ar fi urmărit ca, la stabilirea cuantumului rentei lunare cuvenite veteranilor de război, să se ia în calcul cumulul soldei de grad și al celei de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, atunci prin ordonanță s-ar fi procedat la modificarea sau completarea art. 13 și art. 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, ci nu la introducerea unui nou articol, respectiv art. 141.
În plus, în situația în care intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca baza de calcul a rentei cuvenite veteranilor de război să se determine în raport cu ambele solde cumulate, atunci, odată cu modificarea procentului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 44/1994, republicată, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 303/2007, s-ar fi modificat și modul de raportare a acestuia, adăugându-se la solda de grad a unui sublocotenent și solda de funcție.
În consecință, instanța de recurs a constatat că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2004 a înlăturat doar diferențierea nejustificată a rentelor lunare cuvenite veteranilor de război, după data de 1 martie 2004, în funcție de apartenența acestora la un sistem sau altul de asigurări sociale.
Mai mult, potrivit sistemului dreptului procesual român, practica judiciară nu constituie izvor de drept.
Motivele de fapt formulate de contestator se referă la contestația în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă.
Aceasta întrucât,contestația în anulare generalăeste reglementată de dispozițiile art.317 din Codul d e procedură civilă, care prevăd două situații în care se poate exercita o atare contestație și anume:1.atunci când"procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" și2.atunci când "hotărârea a fost dată de judecatori cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.".
Or, contestatorul nu se referă la nici unul dintre cele două cazuri sus-menționate.
Cât privește art.318, practic, acesta are un text unic, întrucât cel de-al doilea alineat al acestui articol a fost abrogat prin OUG nr.138/2000, aprobată prin Legea nr.219/06.07.2005.
Astfel, în ceea ce priveștecontestația în anulare specială, prin dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă sunt prevăzute, de asemenea, două motive pentru exercitarea acestei contestații și anume, se prevede că:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată esterezultatul unei greșeli materialesau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".
Așadar, motivele pentru care se poate exercita o atare contestație în anulare sunt:
1.dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
2.respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată, deci, împotriva deciziilor date asupra recursului, însă nu și împotriva celor pronunțate la judecata fondului după casarea cu reținere.
Cu privire la primul motiv prevăzut de textul de lege sus-citat, cel referitor la"rezultatul unei greșeli materiale", Curtea reține cătextul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: dacă s-a respins un recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a căii de atac; dacă recursul s-a anulat ca neregulat depus, deși au fost respectate dispozițiile art.302 din Codul d e procedură civilă; dacă recursul s-a anulat ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru; dacă recursul a fost anulat, în mod greșit, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant; dacă recursul s-a anulat ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.
Pentru verificarea acestor greșeli, nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Curtea apreciază că nu poate fi primită contestația atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o eroare de judecată.
De asemenea, greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că,practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșeala materialătrebuie să fieesențialășinu se confundă cu erorile sau omisiunile prevăzute de art.281 din Codul d e procedură civilă,pentru că acestea nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză, iar aprecierea acesteia se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În ce privește cel de-al doilea motiv de contestație în anulare prevăzut de art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că, față de formularea clară a textului, contestația în anulare poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită, nu și atunci când instanța de apel este cea care nu a analizat toate criticile apelantului.
Așadar, contestația poate fi formulată atunci când: recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau de modificare în tot a hotărârii atacate cu recurs; instanța a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare (dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu este admisibilă); motivul omis trebuie să fi fost formulat în termen, întrucât instanța nu este obligată să cerceteze un motiv de recurs depus după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Atât doctrina, cât și practica judiciară au decis că omisiunea acordării cheltuielilor de judecată nu poate echivala cu"omisiunea de a cerceta un motiv de recurs",în acest caz partea având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Dacă, însă, instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare de ordine publică, invocat oral de recurent, cu ocazia dezbaterilor în fond, contestația în anulare este admisibilă.
Totodată, Curtea mai reține că dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, astfel căneexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
În raport de aspectele reținute mai sus, Curtea apreciază că, prin prezenta contestație în anulare, contestatorul vizează modificarea soluției pronunțată de instanța de recurs, întrucât, practic, tinde la modificarea soluției instanței de fond, respectiv la modificarea sentinței civile nr.1055 din data de 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.27587/3/AS/2008, soluție de care este nemulțumit.
Tocmai de aceea motivele invocate de acesta sunt, de fapt, susțineri pe fond, ci nu motive propriu-zise ale contestației în anulare. De altfel, Curtea constată că toate aceste susțineri ale contestatorului au fost cercetate de instanța de recurs, fiind avute în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. nr.2689/R din data de 24.04.2009, atacată cu prezenta contestație.
Totodată, Curtea mai constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată în mod irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, prin Decizia nr. 45/10.11.2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispoz. art. 329 al.3 Cod proc. civilă, a statuat modul de calcul al rentei lunare cuvenită veteranilor de război, astfel că orice susțineri contrarii, precum și invocarea puterii lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești sau invocarea practicii judiciare (care, oricum, nu constituie izvor de drept în sistemul românesc de drept) sunt doar afirmații lipsite de conținut juridic.
Așadar, în mod corect a apreciat instanța de recurs că toate motivele de recurs se referă la aspectul de mai sus și le-a analizat, ca atare, prin prisma acestui aspect, în prezenta cauză neregăsindu-se situația în care instanța de control judiciar ar fi omis, din greșeală, să analizeze vreunul dintre motivele formulate de recurent, prin cererea de recurs.
Practic, prin contestația în anulare formulată, contestatorul a înțeles, de fapt, să declare "recurs la recurs",nemulțumirea lui vizând soluția dată cererii sale de recurs, de către instanța de control judiciar.
În raport de motivele invocate de contestatorul în cuprinsul contestației în anulare, Curtea constată că nu se regăsește, în speță, nici unul dintre cazurile de admisibilitate a unei atari contestații, așa cum au fost acestea reglementate în ipotezele normelor de procedură sus-citate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 2689/R din data de 24.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1723/2009), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red.P / tehnored.
2.ex. / 07.09.2009
Jud. recurs:;
;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
