Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 507/2009
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H, având ca obiect contestație decizie de pensionare, împotriva sentinței civile nr.1531/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatul reclamant și o cerere din partea avocat pentru acordarea unui nou termen de judecată pe motive medicale, având atașată și o adeverință medicală.
Instanța, deliberând, față de împrejurarea că la dosarul de recurs nu există delegație de reprezentare din partea avocatului pentru intimatul reclamant, respinge această cerere.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând modificarea deciziei nr. -/2.02.2007 în sensul stabilirii cuantumului pensiei cuvenite la suma de 1721 lei cu plata diferențelor de pensie cuvenite și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin decizia nr. -/2007 prin care i-au fost recalculate drepturile de pensie nu s-au respectat dispozițiile legale privind recalcularea, nefiind valorificate veniturile realizate cu titlu de sporuri permanente și pentru care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale. Reclamantul susține că a depus la pârâtă adeverința nr. 812/2008 eliberată de SC SA B privind veniturile realizate în acord global fără însă ca această adeverință să fie valorificată.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat excepția tardivității formulării contestației, decizia fiind emisă în anul 2007 și excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara obiectul acțiunii formulate de reclamant este același cu cel din prezentul dosar.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii întrucât veniturile suplimentare, adaosurile, nu pot fi luate în calcul la calcularea pensiei deoarece contravin dispozițiilor de la pct.VI din OUG nr. 4/2005.
Prin sentința civilă nr. 1531/LM/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea veniturilor suplimentare (acord global) rezultate din adeverința nr. 812/28.02.2008 emisă de SC SA B începând cu data de 01.03.2008 precum și să plătească acestuia diferențele de pensie cuvenite cu aceeași dată. A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâtă, în sensul respingerii lor.
Se reține că reclamantul solicită prin acțiunea recalcularea drepturilor de pensie în baza unor adeverințe noi, la această recalculare nefiind luate în calcul toate sporurile permanente de care s-a beneficiat, motiv pentru care acțiunea nu a fost considerată ca tardiv formulată.
Excepția autorității lucrului judecat a fost respinsă pe motiv că în dosarul nr- s-a solicitat valorificarea adeverinței nr. 1843/2006, iar în prezentul dosar se solicită valorificarea adeverinței nr. 812/2008 care conține elemente în plus față de cea eliberată în anul 2006, astfel că obiectul nu este identic.
Pe fondul cauzei se susține că reclamantul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă.
Susținerea pârâtei că nu poate valorifica la stabilirea cuantumului pensiei adeverința menționată a fost apreciată nefondată deoarece din interpretarea prevederilor art. 164 și 78 din Legea nr. 19/2000 rezultă că sporurile și adaosurile de care au beneficiat angajații și care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă, trebuie cuprinse în baza de calcul a pensiei.
S-a mai avut în vedere și dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 precum și modificarea dusă art. 164 din lega nr. 19/200 prin Legea nr. 338/2002, astfel că în prezent legea prevede nu numai posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Pentru perioada 1.07.2005-01.03.2008 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece adeverința nr. 812/2008 a fost depusă la pârâtă la data de 01.03.2008, raportat la art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege pârâta Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului pârâta susține mai întâi că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepției autorității lucrului judecat prin dispozitiv, motiv pentru care se solicită casarea sentinței în vederea trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În ceea ce privește temeinicia sentinței pronunțate, pârâta arată, în esență, faptul că instanța de fond printr-o interpretarea greșită a legii a dispus valorificarea veniturilor obținute de reclamant în acord global, deoarece intimatul este beneficiarul unei pensii stabilite anterior datei de 01.04.2001, deci care face obiect al recalculării pensiilor potrivit G nr. 4/2005 care interzice în mod expres valorificarea veniturilor salariale acordate reclamantei cu titlu acord global. Faptul că în adeverința eliberată de angajator se face mențiunea că s-a plătit pentru aceste sume, susține în continuare recurenta, nu naște obligatoriu și automat obligația casei de pensii de a valorifica la pensie acordul global, mai ales în condițiile legale clare care fac trimitere doar la valorificarea salariilor și sporurilor care au însă caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, potrivit legislației anterioare.
În fine, recurenta arată că legiuitorul este în drept să stabilească și să modifice ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora, având în vedere nevoia de a asigura un nivel de trai decent și dreptul la protecție socială, dar și posibilitățile economico-financiare existente în diferite intervale de timp. În același timp, cuantumul pensiei nu trebuie neapărat să fie proporțional cu valoarea contribuției la fondul de asigurări sociale, pentru că această contribuției nu constituie un depozit ce urmează a fi restituit, iar pensia și celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în conformitate cu principiile subsidiarității și ale solidarității sociale.
În drept se invocă art.299, 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 57/1974, Legea nr. 3/1977, Legea nr. 49/1992.
Intimatul a depus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând soluția pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Solicitarea recurentei de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepției prin dispozitiv este lipsită de orice suport legal.
Mai întâi, că potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă instanța de recurs poate dispune casarea cu trimitere numai atunci când instanța fondului nu a cercetat fondul cauzei, aceasta presupunând că instanța a soluționat cauza pe o excepție, ceea ce nu este cazul în speța de față unde instanța a respins excepția autorității de lucru judecat și a soluționat acțiunea pe fondul său.
Nu există nici o dispoziție legală care să impună instanței obligația de a se pronunța asupra unei excepții prin dispozitiv, fiind frecvente situațiile în care excepția este soluționată în practica. Nu este încălcată nici o normă legală atunci când instanța se pronunță asupra excepției în considerentele hotărârii, deoarece potrivit art. 137 Cod procedură civilă instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos analizarea cauzei pe fondul său.
Atunci când o excepție este admisă cu consecințe asupra soluției ce se va pronunța pe fondul pricinii este recomandat să fie menționată soluția dată cu privire la aceasta în dispozitiv, fără să existe, astfel cum s-a menționat, vreo dispoziție care să prevadă o astfel de soluționare exclusiv prin dispozitiv.
În consecință această critică este neîntemeiată, soluția primei instanțe de respingerea a excepției autorității de lucru judecat fiind temeinică și legală, în cauză nefiind întrunită tripla identitate de părți,obiectși cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Veniturile realizate în acord global prevăzute în legislația anterioară anului 1989 privind instituțiile de cercetare proiectare au avut un caracter permanent, fiind acordate lunar și în raport cu acestea angajatorul a calculat și virat contribuția de asigurări sociale aferentă fondului de salarii, conform art. 1 din. 389/1972, care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salarial.
Prevederea legală mai sus citată a fost menținută prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul -ului datorat de angajator.
Potrivit art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice din sectorul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform prevederilor art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000-așa cum au fost modificate prin Legea nr. 250/19.07.2007- baza de calcul lunară a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiesalariul individual brut, realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate de lege sau contractul colectiv de muncă, iar în raport de acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 din aceeași lege.
În acest sens sunt și prevederile art. 164 alin.1 și 3 din Legea nr. 19/2000, conform cărora la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete, după caz și se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe de la angajator.
De asemenea, în Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 <LLNK 12000 19 10 201 0 17> privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.340/2001 se prevede la pct. 26 faptul că: punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege,pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme"
La pct. 19 din aceste norme este definită sintagma venit brut realizat lunar ca fiind "totalitatea veniturilor în bani sau în natură, indiferent de fondurile din care acestea se achită, realizate de asigurații care se află în una sau mai multe dintre situațiile de la art. 5 alin. (1) pct. I și II din lege".
Mai mult, prin Ordinul nr. 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 s-a definit noțiunea de venitul brut realizat lunar ca fiind venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând inclusiv "sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu"
Prin urmare, Legea nr. 19/2000, prin textele mai sus menționate, prevede posibilitatea, dar și obligativitatea valorificării la pensie a salariului realizat lunar, a sporurilor și adaosurilor dovedite cu adeverințe eliberate de unității, așa încât în speța de față în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că se impune valorificarea veniturilor lunare realizate de reclamantul intimat, care au avut un caracter permanent în sensul Legii nr. 42/1992 și pentru care angajatorul a achitat -ul, probate, cu adeverința nr. 812/28.02.2008 emisă de SC SA
Susținerile recurentei în sensul că aceste sporuri nu pot fi luate în calcul la recalcularea drepturilor le pensie deoarece nu au făcut parte din baza a pensiilor conform legislației anterioare urmează a fi înlăturate ca nefondate, întrucât potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr. 3/1977 baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alege în ultimi 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, precum și lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
În speță, așa cum s-a reținut mai sus, veniturile suplimentare obținute de intimat, conform legii (Legea nr. 57/1974, iar începând cu anul 1992 contractul colectiv de muncă), au avut un caracter permanent, iar recalcularea conform nr.OUG 4/2005, art.2 alin.1 se face cu respectarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, regăsit în art. 164 privind determinarea punctajelor anuale.
acestui principiu fundamental al asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale care nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
În acest context, susținerile recurentei în sensul interpretării greșite de către prima instanță a dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr.1531/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
04 Mai 2009
Red./25.05.2009
Judecători fond: /
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor